828 matches
-
ne întoarcem iar, ca altădată. La plugul obosit de așteptare Când brazda o despică însetat. Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață Mi-e dor de toate ce mă alintau. Mi-e dor de greierii ce cântâ-n iarbă De trilul lor să mă doară auz. Și să nu-mi fie, practic, nicio scârbă Sau eu
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
grupuri tinerești, Spre dealuri,crânguri și păduri, Pornesc ca-n datini strămoșești, În cântece și strigături. Fetele mândre care strâng, În buchețele tămâioare. Pleacă cântând voios din crâng, Se duc la marea șezătoare. În zi de Dragobete ,azi, Când păsările ciripesc. Și ochii noștri sunt mai calzi, Căci de iubire strălucesc. Zici Dragobete,zici Năvalnic, La fel sunt de noi cunoscuți. Și amândoi pornesc zburdalnic, Cutreierând păduri și munți. În Pantheon e locul lor, Ca mistică reprezentare. În anotimpul florilor, Ei
DRAGOBETELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382581_a_383910]
-
a lui Dumnezeu, ea o simțea fizic, tot așa a simțit aproape fizic prezenta mamei ei în locurile unde trăise, o prezență caldă și blândă, ocrotitoare post mortema¦că și în viață.. Era o zi torida de vară, în parc ciripeau mii de pasarele, porumbeii coborau pe ălei așteptând să li se dea că în fiecare zi firimituri de pâine și arpacaș, ea își imagina că parcul e grădină lui Dumnezeu, un parc ocrotit de o biserică zvelta, albă, frumoasa, cu
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
interesat ca întrevederea să fie cât mai lungă. - Desigur! afirmă ea cu gentilețe. Face interogările necesare apăsând tastele cu degetele ei lungi terminate cu unghii de culoarea ciclamei. Calculatorul o ascultă mai greu... - Scuzați așteptarea, tehnica asta este mai înceată...ciripește ea. - Mie îmi spuneți? La mine este și mai rău...calculatoarele pornesc lasfoară! spune el serios...dar în sinea sa este bucuros că o face să zâmbească având mai mult timp să o privească în voie. Exulta de această apropiere
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă piteam, ca o fantomă, Sus pe scară dădeam iama, bunica să nu mă vadă
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
Duminici, că dacă nu sunt asortata mă ceartă nepoatele. Am ieșit din bloc și m-a izbit în față un aer plăcut. Soarele strălucea și catifelatul aer îmi mângâia față. Duminică, fiind sărbătoare , parcă și lumina soarelui e alta. Păsările ciripeau, si eu mă gândeam că nu m-am împărtășit demult. Dacă Anastasia se împărtășește trebuie să mă gândesc și eu la asta, că am mult mai multe păcate adunate la vârsta mea decât ea la patru ani. Le-am găsit
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SCRISOARE PRIMĂVERII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului o pitulice și o rândunea / un cântec ne aduce-n dar, / prin ciripit, cirip - cipa / martie primăvărar. / sub pleoapa soarelui plutind / în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]
-
unghere soarele împrăștie norii Speranțe-nmuguresc pe ramuri de gand, În grădina au înflorit mama dragă bujorii În iriși de gand clipe zâmbesc și plâng. Din preaplânsele ploi din mine, de afară Cu Tine Doamne privesc prin ochi de răsărit Ciripesc păsări în poiana,... e primăvară Tu rămâi mama în suflet de neînlocuit. Valentina Geambașu 22.05.2016 foto internet Referință Bibliografica: PRIMĂVARĂ / Valentina Geambașu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383596_a_384925]
-
din parcul În care începurăm o poveste A înflorit iubito, liliacul... Și cu nesaț inspir a lui mireasmă Eu te zăresc pentru o clipă-n locul De altă dat', dar ești doar o fantasmă A înflorit iubito, liliacul... Iar păsări ciripesc între frunzare De brațele-i eu am să-mi leg hamacul Și-am să aștept ca să apari în zare A înflorit iubito, liliacul... Iar primăvara e la început Să fie -acesta afrodiziacul Iubirilor ce noi le-am conceput ? 12.04
A ÎNFLORIT IUBITO... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383039_a_384368]
-
reclamații, fără scandaluri. Și...productivitatea muncii creștea, într-o armonie perfectă, pentru că malacul avea grijă de toate văcuțele. E drept că au fost multe care i-au refuzat favorurile, dar tov director nu trecea la represalii. Și nici respectivele nu ciripeau, nu erau supărate, dimpotrivă, „tovarășele” erau încântate că au fost curtate și invitate să „ia loc” pe canapea, chiar mândre că „tovarășul” a poftit la farmecele lor. Uite-așa, „tovarășul” menținea colectivul unit, care muncea cu elan într-o atmosferă
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
din parcul În care începurăm o poveste A înflorit iubito, liliacul... Și cu nesaț inspir a lui mireasmă Eu te zăresc pentru o clipă-n locul De altă dat', dar ești doar o fantasmă A înflorit iubito, liliacul... Iar păsări ciripesc între frunzare De brațele-i eu am să-mi leg hamacul Și-am să aștept ca să apari în zare A înflorit iubito, liliacul... Iar primăvara e la început Să fie -acesta afrodiziacul Iubirilor ce noi le-am conceput ? 12.04
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
aminteșteCum ne plimbam pe-aleile din parculîn care începurăm o povesteA înflorit iubito, liliacul...Și cu nesaț inspir a lui mireasmăEu te zăresc pentru o clipă-n loculDe altă dat', dar ești doar o fantasmăA înflorit iubito, liliacul...Iar păsări ciripesc între frunzareDe brațele-i eu am să-mi leg hamaculși-am să aștept ca să apari în zareA înflorit iubito, liliacul...Iar primăvara e la începutSă fie -acesta afrodiziaculIubirilor ce noi le-am conceput ?12.04.2016 undeva, în Româniasursa foto: internet
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem prin anotimpuri...adunând amintiri. Și iar veni-vei, trecută iarnă, cu
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în culise De azi e primăvară-n suflet și-n calendar. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
că în acel moment, Barzovie-Vodă a simțit o împunsătură în dreptul locului unde, după câte își amintea, sfântul Teodosie identificase lăcașul sufletului. — Scoală-te, fata mea! - spuse încet. Nu sta așa! Stai normal! — Nu pot sta decât plecată în fața unui principe! ciripi Huruzuma, trecându-și vârful rozaliu al limbii peste buze. — Care principe? - suspina Barzovie. N-ai auzit ce-am pățit? Acuma sunt și eu om. Episodul 13 FEMEIA TOT FEMEIE — Ba nu, Măria-Ta! - grăi cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna dispăru. — Mazilit! - reluă sultanul. Un asemenea om! Și ăștia doi? I-am mazilit și pe ei - făcu și mai încurcat viziriul. — Extraordinar! - nu se putu abține sultanul. Ce vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținând-o de mână pe Cosette. — Hei, Iacopone!* - strigă vesel spătarul. Ia vino-ncoace! Broanteș se apropie sfios, fără să o lase de mână pe Cosette. Da’ văz că ne înmulțim! surâse spătarul. Cine e dumneaei? — Sunt Cosette, de la han - ciripi cu vioiciune țigăncușa. Noi doi ne iubim - adăugă ea, arătându-l cu degetul pe Broanteș - și vreau să fug cu voi. Dacă sunteți bărbați și nu paparude, rogu-vă nu mă lăsați aici! Dar n-avem decât trei cai! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drept papagalul avea o bentiță neagră, cum au pirații. La vederea domnului, călugării căzură în genunchi. Sculați-vă, fiii mei - spuse cu glas domol, răgușit, Sima-Vodă. Nu genunchii, ci capetele să le plecați domnului vostru. — Ești dat dracului, Măria-Ta! - ciripi deodată papagalul zvâcnind din aripi. Ia uită-te cum i-ai mai speriat! — Taci, Alfred! - spuse la fel de domol Sima-Vodă. Nu-l luați în seamă, cuvioșiile voastre: e un papagal fără minte. M-a scăpat o dată de la moarte și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase dintr-un buzunar al sutanei albe un pumn de semințe de cânepă pe care sticletele le ciuguli mulțumit. Apoi sfântul părinte fluieră amănunțit preț de câteva minute, după care sticletele ciripi o dată scurt, semn c-a înțeles, și-și luă zborul. Papa părea acum mai treaz ca oricând. Se uită spre coroana lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
vital și nu mai concurează la nimic Își regăsesc curajul de a se opune? Ei nu mai au ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Stătea fără nici un chef, tolănit pe un scaun chiar la intrare. în spatele lui era un birou la care stăteau două fete cu părul făcut bucle. Două matahale stăteau în fața lui, blocând intrarea ca niște lei din piatră. —Jacques, dragă! a ciripit Baby. Eu sunt! Jacques, o apariție supranaturală, slab, cu cioc și pălărie din lână, a făcut un gest leilor care s-au mișcat din loc fără prea multă tragere de inimă. Baby l-a sărutat și apoi s-au angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Laurei Archer și adresa. Asta dacă îmi adusesem aminte să o iau de la galerie. într-un final am găsit-o pe masa din bucătărie, am format numărul de la McCott Shaw și am cerut cu Laura Archer. —îmi pare rău, a ciripit cu regret recepționera. Dar doamna Archer nu se află în birou la această oră. —Aș dori să vorbesc cu secretara ei dacă se poate. Pot prelua chiar eu mesajul pentru doamna Archer, mi-a sugerat cu același ton dulce. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]