146 matches
-
cu sensul de Mîntuitor și sus, adică din ceruri, Să nu mai lăsăm minciuna să ne umple mințile! Dar ivriții l-au mai descoperit odată pe Silo în scrierile lui Ieremia care îl consideră Mîntuitorul neamului ivrit pe regele persan Cirus! Prea des este învîrtit adevărul și falsificat numai pentru turta lor! Deși avem mai multe scrieri din perioada cînd Ili a fost asasinat de către iudei, nu există nici cea mai mică aluzie la aceste evenimente atît de tragice. Este bizară
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
dovedește istoria prin mulțimea izvoarelor care trebuie numai adunate într-o singură albie, și astfel nea-mul mioritic nu se va mai adăpa din otrava iudeo-satanistă și latrinist duhnitoare. În capitolul X, 61, Iordanes ne povestește despre vizita nepoftită a persanului Cirus (557-530 î.e.n.) - citîndu-l tot pe Pompeius Trogus - pe capul reginei geților Tomi-ris care nu l-a primit nici cu flori nici cu pupături așa cum fac trădătorii de astăzi cînd își primesc stăpînii. Ea a pus mîna pe sabie și pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și luat] în batjocur] de altii (Isaia. 28.14-22). Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., s-au ab]țuț dezastrele prezise: Ierusalimul a fost distrus, conduc]torii evrei și meșteșugarii iscusiți au fost trimiși în exil la Babilon, iar Cirus al Persiei a cucerit, în schimb, Babilonul. Politică persan] a permis exilaților evrei s] se întoarc] și s] reconstruiasc] din ruine orașul Ierusalim și templul. În secolul al V-lea î.Hr., o serie de lideri puternici ai evreilor, precum Ezdra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
marchează începutul Epocii Fierului (în terminologia arheologică) urmată de dezvoltarea, în Siria-Palestina, a unor state „etnice” (în terminologia istorică, cf. Liverani, 2003, pp. 88 ș.u.) nu foarte asemănătoare între ele; a doua limită corespunde așa-numitului „edict” al lui Cirus (538 î.C.), eveniment de la care începe această nouă perioadă culturală numită „iudaismul antic” (cf. Martone, 2008). Studiul religiei antice din Israel și Iuda: izvoare și metodologie Înainte de a începe discursul istoric și religios propriu acestui volum, e necesar să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu o altă „clasă” sacerdotală, astfel că legăturile dintre diferitele clase sacerdotale s-au schimbat. Din păcate nu avem multe documente cu privire la acest aspect și există doar speculații divergente între specialiști. În anul 539 î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
diferitele clase sacerdotale s-au schimbat. Din păcate nu avem multe documente cu privire la acest aspect și există doar speculații divergente între specialiști. În anul 539 î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al lui Cirus în care se afirmă că: (Zeul Marduk) a cercetat toate popoarele în căutarea unui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al lui Cirus în care se afirmă că: (Zeul Marduk) a cercetat toate popoarele în căutarea unui rege drept, după dorința sa, ca să-l ia de mână. Rosti numele său: Cirus, regele Anșanului, pronunță numele său pentru a-l pune conducătorul întregii (lumi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al lui Cirus în care se afirmă că: (Zeul Marduk) a cercetat toate popoarele în căutarea unui rege drept, după dorința sa, ca să-l ia de mână. Rosti numele său: Cirus, regele Anșanului, pronunță numele său pentru a-l pune conducătorul întregii (lumi) [...]. Marduk, marele Domn, se bucură de faptele [mele bune] [...]. În [Babilon?], Asur și Suza, Acad, țara lui Eșnuna, Zamban, Meturnu, Der, până în țara Gutium, am pus din nou
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mele bune] [...]. În [Babilon?], Asur și Suza, Acad, țara lui Eșnuna, Zamban, Meturnu, Der, până în țara Gutium, am pus din nou (imaginile) zeilor în locurile sacre ale [celuilalt] mal al Tigrului, în care sanctuarele fuseseră abandonate de mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sanctuarele fuseseră abandonate de mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în Pakistan. În secolul VI (î.Chr.) apariția budismului revoluționează gândirea religioasă brahmană ca și mișcarea jainistă, care proclamă domnia spiritului asupra materiei prin asceză. În a doua jumătate a secolului al VI-lea (î.Chr.), armata persană, condusă de Cirus cel Mare, cucerește spațiul Pundjabului indian. Cam peste două secole (356 - 323), Alexandru Macedon, zis și cel Mare, ocupă Persia și Valea Indusului. După moartea împăratului macedonean, grecii săi părăsesc India, în care în secolul III, înțeleptul rege Asoka (273
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
demonstrabilă. Prima ipoteză cronologică, care Îl plasează pe Zoroastruxe "Zoroastru" În a doua jumătate a secolului al VII-lea și, grosso modo, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., Îl face pe acesta aproape contemporan cu Cirus cel Mare (mort În 530 Î.Hr.). De fapt, Henning (1951, pp. 42 sq.) pune În legătură aventura istorică a fondatorului Imperiului Persan cu cea a lui Zoroastru: aceștia ar fi trăit la curtea unui suveran - Vișt³spaxe "Vișta>spa" din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unui fragment din Hecateu din Millet (II, 70, B: fr. 292) XXXX și a unei informații din Herodot (III, 117) despre râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la sud de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada ahemenidă, sunt unele fragmente biblice, de la Deutero-Isaia la Cărțile Regilor, Ezra, Neemia, Ester și Daniel. Mărturiile ebraice dau informații semnificative despre relațiile bune care au existat Între poporul lui Israel și noii stăpânitori ai imperiului multinațional al Ahemenizilor, de la Cirus cel Mare la Darius I și, mai ales, despre influența exercitată de concepțiile religioase iraniene asupra iudaismului de după exil, mai ales În ceea ce privește angelologia, escatologia și tendințele dualiste (Bousset, 1926). Între izvoarele non-iraniene au o importanță deosebită, mai mult pentru profilul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al III-lea d.Hr.tc "2. De la origini la secolul al III‑lea d.Hr." Mai ales din cauza incertitudinii În privința datării vieții lui Zoroastruxe "Zoroastru", care, În orice caz, trebuie să fi trăit cu cel puțin o generație Înainte de Cirus, reconstrucția primei perioade a noii religii este foarte ipotetică. Ceea ce se poate afirma legitim este că perioada profetică determină un „amestec religios”, reflectat În Avesta târzie, la formarea căruia au existat doi factori iraniano-occidentali hotărâtori: clerul med al magilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
53 sqq., 1989a, pp. 83 sqq.), datorită mărturiilor de pe inscripțiile suveranului, din care nu lipsesc referiri etico-religioase În deplină concordanță cu spiritul Învățăturii zoroastriene, mai ales, dar nu numai, În privința dualismului Artaxe "Arta"-Draugaxe "Drauga". În schimb, despre predecesorii săi, Cirus și Cambise, nu putem spune nimic sigur, deși recent au existat păreri care să susțină zoroastrismul fondatorului imperiului (Boyce, 1982, pp. 43 sqq.; 1988b; cf. Duchesne-Guillemin, 1974b și Gnoli, 1989a, p. 84, cu o poziție problematică). La fel de sigur e că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gujarati, compilată de Bamanji Byramji Patel la sfârșitul secolului al XIX-lea, sau cele În engleză de Dosabhai Framji Karaka (1884) și Rustamji Burjoji Paymaster (1954) (Kulke, 1978, p. 233; cf. supra). Strălucirea de neînchipuit a antichității persane, figura lui Cirus și Darius, epopeea sau, mai bine zis, mitul marelui imperiu universal al Ahemenizilor devin ingrediente puternice ale unei ideologii care, În mod paradoxal, Îi apropia pe parsi mai mult de protectorii sau prietenii lor occidentali și europeni decât de vecinii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Coroana britanică, pe de o parte, și, pe de altă parte, propaganda politico-culturală a ultimului șah, Mohammed Reza Pahlavi, a exercitat asupra lor o atracție profundă. Printre numeroasele opere, există una semnificativă În acest sens, Kuruș Memorial Volume, dedicat lui Cirus cel Mare, publicat la Bombay În 1974 În cadrul celebrărilor care s-au ținut la Persepolis (1971) cu ocazia aniversării a 2500 de ani de la fondarea Imperiului Persan. Cât despre englezi, aceștia nu au ademenit elita parsă doar cu titluri nobiliare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se întoarce la Haran pentru a găsi o soție pentru Isaac este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]