151 matches
-
musulmanilor. În secolele X-XI, viața religioasă în Occidentul Creștin al Europei cunoaște o perioadă de revitalizare. Aceasta se manifesta prin mișcări de reformă în interiorul bisericii, așa cum au fost mișcările clunice și gregoriene, precum și apariția unor noi ordine religioase (Ordinul Călugărilor Cistercieni ). Acest simț al pioșeniei a dus la creșterea numărului de pelerinaje către Locurile Sfinte din Palestina, aflată sub stăpânire musulmană încă din secolul VII . Creștinii puteau vizita Palestina, plătind o taxă impusă de arabii musulmani, dar situația s-a schimbat
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
în continuare schimbul cultural între regatele de Castilia și León, precum și cu restul Europei. În secolul al XII-lea a fost stabilite numeroase noi ordine religioase, după moda europeană, cum ar fi Calatrava, Alcantara și Santiago, precum și construcția multor mănăstiri cisterciene. Alfonso al VII-lea a restaurat tradiția regală a împărțirii regatului său între copiii săi. Sancho al III-lea a devenit rege al Castiliei și Ferdinand al II-la, regele León. Rivalitatea între cele două regate au continuat până în 1230 când
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]
-
boltit în cruce pe ogive și prin fereastra circulară polilobă de pe latura sudică a altarului, ctitoria se înscrie în numeroasa familie a monumentelor derivate stilistic din formele goticului timpuriu (așa-numitul „gotic burgund”), răspândit în întreaga Europă de călugării ordinului cistercian. Pornind de la aceste criterii stilistice, datarea monumentului în jurul anului 1280 este în deplină concordanță cu informațiile surselor scrise. Dată fiind apartenența actuală a bisericii la comunitatea calvină, ar fi de așteptat ca, la interior, decorul iconografic să lipsească cu desăvârșire
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
Yolandei, Petru al II-lea de Courtenay. Yolanda a păstrat relații bune cu copiii din prima căsătorie a soțului său. A încetat din viață înaintea soțului ei (care a mai trăit încă doi ani) și a fost înmormântată în abația cisterciană Igriș, aflată azi pe teritoriul comunei Sânpetru Mare, județul Timiș. Din căsătoria Yolandei cu regele Andrei al II-lea a rezultat un singur copil, Yolanda (n. cca. 1215 - 12 octombrie 1251), soția regelui Iacob I al Aragonului.
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
, în , (n. cca. 1114, Klosterneuburg - d. 22 septembrie 1158) a fost un episcop și cronicar german, călugăr cistercian. Otto a fost al cincilea fiu al lui Leopold al III-lea, markgraf de Austria cu soția sa, Agnes, fiică a împăratului Henric al IV-lea. Din relația cu primul ei soț, Frederic I de Hohenstaufen duce de Suabia, Agnes
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
Se știe că a studiat la Universitatea din Paris, unde a deprins un interes special asupra filosofiei și se spune că ar fi fost printre primii occidentali care să fi introdus filosofia lui Aristotel în Germania. Devenit membru al Ordinului cistercian, Otto de Freising l-a convins pe tatăl său să întemeieze abația de la Heiligenkreuz în 1133, introducând în ceea ce va deveni mai târziu Viena atât studiile literare, cât și agricultura viticolă. Otto a devenit apoi abate al mănăstirii cisterciene de la
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
Ordinului cistercian, Otto de Freising l-a convins pe tatăl său să întemeieze abația de la Heiligenkreuz în 1133, introducând în ceea ce va deveni mai târziu Viena atât studiile literare, cât și agricultura viticolă. Otto a devenit apoi abate al mănăstirii cisterciene de la Morimond, în Burgundia în jurul anului 1136, iar la puțină vreme după aceea a fost ales ca episcop de Freising (în apropiere de München). Dieceza de Freising, și odată cu ea întreaga Bavaria, constituia pe atunci obiectul disputei dintre familia Welfilor
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui Andrei al II-lea (1205-1235). La scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța. Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în zonă pe parcursul timpului s-a determinat existența unei așezări mult mai vechi din perioada La - Tène, așezare care a fost
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
Frederic I "Barbarossa" (nepot al Gertrudei prin căsătorie) ca unic moștenitor. După nașterea fiului său, Frederic, Gertrude s-a îmbolnăvit și a murit la vârsta de 36 de ani în Bad Hersfeld. Ea se află înmormântată în biserica abației (foste cisterciene) de la Ebrach. Din căsătoria cu Conrad, Gertruda a avut doi fii:
Gertruda de Sulzbach () [Corola-website/Science/325182_a_326511]
-
rămas orfane, sub protecția lui Filip de Namur până în 1208, când acesta a fost nevoit să le predea regelui Filip al II-lea al Franței. În perioada cât au stat la Paris, Ioana și Margareta s-au familiarizat cu Ordinul cistercian, probabil sub influența exercitată de Blanche de Castilia, viitoare regină a Franței. În anul 1212, Margareta s-a căsătorit cu Bouchard al IV-lea d'Avesnes, un proeminent nobil din Hainaut. În continuare, cele două surori au avut o perioadă
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
o situație stânjenitoare. Înfrânt într-un conflict cu regele Filip al II-lea al Franței, el a fost nevoit să acorde regelui custodia asupra celor două fete. Pe perioada petrecută în Franța, cele două surori s-au familiarizat cu Ordinul cistercian, probabil sub influența exercitată de Blanche de Castilia, viitoarea regină a Franței.. La rândul său, regele Filip al II-lea August a fost de acord să acorde custodia lui Enguerrand de Coucy, care probabil plănuia să se căsătorească cu Ioana
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
de Carniola în sud, unde fiul său Ulrich (viitorul Ulrich al III-lea) devine în 1248 markgraf, în urma căsătoriei cu Agnes de Andechs, fiică a ducelui Otto I de Merania. De asemenea, el este creditat cu întemeierea Kostanjevica ("Landstraß"), abație cisterciană în Carniola inferioară în jurul lui 1234, ca și al viitoarei capitale a Carintiei, Klagenfurt, unde și-a mutat reședința din 1246. Bernard este înmormântat în abația Sankt Paul im Lavanttal. În 1213, Bernard a fost căsătorit cu Judith, fiică a
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
amprenta epocilor în care s-au efectuat, astfel că, deși stilul general este goticul târziu, se mai pot vedea elemente al stilului romanic în care a fost ridicată inițial. Se pot vedea, de asemenea, bazoreliefuri decorative, numite "Bestiarii", în stil cistercian, ordin monahal de care a aparținut biserica după anul 1240. Altarul prezintă scena vindecării leprosului de către Isus, el fiind realizat în secolul al XIX-lea de către pictorul brașovean Friedrich Mieß. În biserică se mai păstrează o orgă datată în secolul
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
că în anul 1240, când a fost preluată de cistercienii de la Cârța, bazilica romanică cu trei nave să fi fost în construcție. Se păstrează din această etapă majoritatea elementelor de construcție. Interiorul bisericii este destul de heteroclit, astfel că pe lângă elementele cisterciene (ferestrele cu patru lobi traforați de deasupra celor în arc frânt) se conservă și o serie de elemente din diverse alte perioade. Nava centrală, inițial acoperită cu un tavan, a fost boltită în 1595, după un incendiu care a devastat
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
transformat în arc frânt odată cu boltirea navei. Colaterala estică are un frumos portal cu ambrazură cu arc trilobat în stil gotic târziu. Corul păstrează bolta inițială în cruce, iar absida o semicalotă. La început, corul era flancat de două capele cisterciene menite rugăciunii călugărilor, dar în secolul al XV-lea capela nordică a fost transformată în sacristie. Aceasta este boltită în leagăn cu penetrații și nervuri din teracotă. Bolta urcă de pe console în formă de capete de bărbați cu mustață și
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
însă lucrările nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotniță, care cu cei 32 de metri ai săi devenea cel mai înalt din Țara Bârsei. La parter, turnul-clopotniță se prezintă ca un portic boltit în cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost adăugate două secole mai târziu și sunt construite din tuf calcaros. Drumul de strajă a rezistat până în secolul
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
Valdemar (ulterior regele Danemarcei, Valdemar al II-lea) și și-a decât viața „imperiului” pe care l-a a creat. Absalon a susținut construirea de noi biserici și mănăstiri în Danemarca, a sprijinit activitățile ordinelor religioase, cum ar fi Ordinul cistercian și Ordinul augustinian, a fondat școli și făcut foarte mult pentru promovarea culturii. În 1167 a condus primul Sinod danez la Lund. A sprijinit promovarea unei politici independente față de Sfântul Imperiu Roman. A fost un susținător al canonizării tatălui lui
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
familie Gryfici, Boleslav și Grzymislawa au reușit să scape și să se întoarcă pe terenurile lor. Luptele peste Polonia Mică au continuat până la moartea lui Henric. Henric a murit în 1238 în Krosno Odrzanskie și a fost înmormântat la biserica cisterciană Trzebnica pe care a fondat-o în 1202, la cererea soției sale. Henric este considerat de istorici ca fiind unul dintre cei mai importanți prinți din Dinastia Piast din perioada de fragmentare feudală a Poloniei. Cu toate acestea, toată munca
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
s-au și stabilit în regiune, uneori decenii la rând, lăsând toponime ca "Munții Maurilor", "Darboussèdes" (de la "Duar el buseida" : "tabăra călăreților") sau "Almanarre" (de la "Al manar" : "farul"). În sec. XIII, insulele, recucerite de catolici, devin o dependență a mânăstirii cisterciene din arhipelagul Lérins, situat mai la răsărit, în largului orașului Cannae. În 1304, Carlo II, conte al Provenței și rege al Siciliei, îi arendează arhipelagul unui marinar din Toulon, Peire Mègre, care taie aici copaci pentru lemn de construcții navale
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
Biserica Tuturor Sfinților (în sau "chiesa degli Ognissanti") este un edificiu religios romano-catolic situat în sestiere Dorsoduro din orașul italian Veneția. În 1400, pe terenul ocupat în prezent de către biserica se afla o mănăstire de călugărițe cisterciene care s-au mutat aici după abandonarea forțată a insulei Torcello, devenită insalubră. În anul 1472 a fost construit aici un ospiciu cu o biserică învecinată reprezentată, de asemenea, pe planul Veneției alcătuit de Jacopo de' Barbari în 1500 și
Biserica Tuturor Sfinților din Veneția () [Corola-website/Science/333512_a_334841]
-
și situată în Ungaria. În 1543 a fost parțial distrusă de otomani. Data primei fondări nu este cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este atestată în 1146.sub numele de "Fulco hospes" În 1214, în "epoca de aur" a ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol și corespunde apogeului abației. În 1478 regele Matia Corvin i-a chemat pe dominicani să repopuleze abația, ale
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
cunoscută precis, însă prezența călugărilor benedictini este atestată în 1146.sub numele de "Fulco hospes" În 1214, în "epoca de aur" a ordinului cistercian, abația s-a plasat ca filie celei de la Igriș, azi, în județul Timiș, din România. Prezența cisterciană a durat circa un secol și corespunde apogeului abației. În 1478 regele Matia Corvin i-a chemat pe dominicani să repopuleze abația, ale cărei venituri nu permiteau decât subzistența a doi călugări. În 1543 abația a fost ocupată și parțial
Abația Vérteskeresztúr () [Corola-website/Science/334413_a_335742]
-
suedeze față de cea daneză. Cu toate acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor privind locația sediului arhiepiscopiei. În anul 1164, Papa Alexandru al III-lea a ordonat ridicarea episcopiei de Uppsala la rangul de arhiepiscopie, primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză de Åbo. În timpul arhiepiscopului Jarler (1235-1255) a fost trimis de la Roma ca legat papal cardinalul William de Sabina care a
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
de un turnuleț aflat pe latura vestică a bisericii. Clopotnița este, de altfel, singura din Țara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximității zidului de incintă. Inițial, parterul era deschis printr-un portic boltit în cruce pe nervuri cu profil cistercian, iar intrarea în biserică se făcea pe sub un portal cu arc frânt. În secolul al XV-lea, când turnul a fost fortificat, porticul s-a zidit și intrarea în biserică a fost blocată. Nivelul al II-lea a fost prevăzut
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
Biserica din Gurasada. Cetatea Oradea, construită pe locul unei fortificații mai vechi, a cunoscut o perioadă de înflorire în perioada dintre secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Goticul în Transilvania debutează prin Abația de la Cârța, realizată de călugării cistercieni. Construită pe la jumătatea secolului al XIII-lea, Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din spațiul românesc. Câteva decenii mai târziu, este ridicată și Biserica din Strei, care, deși este de rit
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]