1,246 matches
-
drept, tematica citadină îl atrăsese și cu alte ocazii pe Slavici (bunăoară în Crucile roșii, nuvelă de tinerețe mai degrabă parodică), dar acestea reprezentaseră simple intermitențe; lumea înfățișată era cea a micului tîrg ardelenesc, foarte apropiat de sat. Cînd peisajul citadin pe care scriitorul îl are sub ochi devine cel al Bucureștiului, tonalitatea prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci și structura internă a narațiunii. Tot către
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
precedente nu se regăsește între primele capitole, comparabile cu cele mai bune pagini, și finalul cu totul remarcabil se plasează pe(??) o parte mediană, lungă și amorfă, ce scade vizibil tonusul narațiunii. Nu întîmplător în ea se găsesec și episoadele citadine de la Viena și din orașul ardelenesc. Dincolo de acest viciu de compoziție, Mara înseamnă un tur de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
unei cărți solide. Mircea Martin trasează liniile directoare ale unei istorii a orașului în poezia română. Câteva precizări sunt memorabile (cum ar fi saltul peste literatura târgurilor de provincie, prea partizană în negativismul ei sau identificarea tentațiilor ruralului la câțiva citadini pursânge din anii '70) fără nici un alt comentariu. Încercarea lui Romulus Bucur de duce proiectul lui Mircea Martin un pas mai în față, incluzând adică gruparea optzecistă, e destul de neconcludentă. Realmente puternic în poezie (după cum o dovedește din plin o
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
siguranței și a stabilității care de multe ori poate trece drept garanție. în acest spațiu al ficțiunii securizante și al abstracțiunii morale, pictorul poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau disfuncții, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tachiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene etc. etc. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu a reușit să trăiască deplin în istoria vie
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
Național de Turism al României, care se va desfășura în perioada 6-9 aprilie la Romexpo, în București. Cea de-a treia ediție a competiției va avea drept temă obligatorie „Simboluri românești“ și va fi structurată pe următoarele categorii: peisaj-natură, peisaj citadin, tradiții și obiceiuri, eseu fotografic. Cei interesați de participare vor completa formularul disponibil pe site-ul www. vacantesicalatorii. ro sau în paginile revistei organizatoare și vor trimite maxim 5 fotografii/secțiune, alb-negru sau color, pe hârtie fotografică format A4 sau
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
Sub luna plină,/ Salcâmii au înflorit./ O petală s-a veștejit/ pentru că nu știa/ aceste amănunte” (p. 60). Surprinde, în plus, și în poemele citate, și în altele, pe care nu mai am loc să le reproduc, o reorientare a citadinului Traian T. Coșovei către tematizarea spațiilor rustice. Dacă în anii debutului se definea drept un „cavaler al ideii sfinte de Coca-Cola”, acum nostalgia, forjată deja în ultimele volume, se transformă tacit în paseism și, lucru cu totul neașteptat, în fascinație
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
în timpul vacanțelor și concediilor. Aici este inclus și turismul de factură profesională, practicat ocazional, de către anumite categorii de persoane, precum sportivi, studenți, oameni de știință, oameni de afaceri ș.a. După locul de desfășurare, se individualizează turismul litoral, turismul montan, turismul citadin (urban), turismul rural și turismul ecologic. 1) Turismul montan cunoaște trei categorii: Turismul balneoclimateric valorifică condițiile climatice cu caracter stimulativ ale zonei montane, contribuind la ameliorarea unor afecțiuni respiratorii și la creșterea rezistenței organismului. Cele mai reprezentative stațiuni pentru acest
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de dispariție; - depozitarea reziduurilor în zone strict amenajate; - transportul cu mijloace care au impact minim asupra mediului; - respectarea regulilor și a tradițiilor specifice anumitor comunități; - adaptarea la cultura locală.;susținerea economiei locale prin achiziționarea de produse și servicii. 4) Turismul citadin este apreciat pentru ofertele sale în domeniul obiectivelor cultural-istorice, de artă plastică, comerciale, a întrecerilor sportive și a festivalurilor. Orașe importante pentru patrimoniul turistic pe care-l găzduiesc sunt: București, Iași, Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Constanță, Brașov, Suceava ș.a. 5) Turismul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de relaxare și de deconectare, într-un mediu autentic, apropiat de natură, într-o atmosferă sătească și cu anumite ritualuri. Prin fuga de stresul și poluarea marilor orașe și întoarcerea la natură și la armonia vieții rurale, tot mai mulți citadini își regăsesc, astfel, echilibru fizic și psihic. Autenticitatea și ospitalitatea românească au făcut ca această formă de turism să fie prima care s-a ridicat la nivelul exigențelor turiștilor străini, după 1989. Principiile enunțate de către asociațiile din domeniu pentru un
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
îndrumat-o către o literatură de probleme, de cazuri complicate. Destinul scriitoarei a fost strâns legat de orașele prin care a locuit, cea mai mare parte a vieții a trăit-o în provincie, în orașe monotone. Aici a scris romane citadine, a consemnat literar moravuri și tablouri sociale. Câteva personaje feminine din prozele scurte - Adriana din Romanul Adrianei, alteori Manuela din Femeia în fața oglinzii - exprimă în numele autoarei, nostalgia unei ambianțe elevate. Tendința de a migra către București constituie pentru alte figuri
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a lui Eftimiu, care o lăsa pe scriitoare să aștepte zadarnic în timp ce el, directorul, pleca "o ștergea") pe o ușă lăturalnică. Mai târziu, Camil Petrescu o pomenește, tot indirect, într o afirmație asupra priorității celui/ celei care a impus romanul citadin. în Agendele lui Lovinescu scriitoarea apare des, dar totdeauna telegrafic, se menționează trecerea ei prin București, vizite sau lecturi la cenaclu. Șuluțiu, încă elev, apoi proaspăt student, consemnează în jurnal citirea cărților Hortensiei Papadat-Bengescu și face un detaliat plan de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
suficient de iubitoare față de vecini încât să ai vreo nevoie de o așa intimitate cu ei și, în fond, aspect deloc de neglijat, nici nu ți-ai atinge scopul final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-or vrea despre aspectul citadin cenușiu al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, oamenii de pe aleea Muzelor refuză visceral și oarecum înciudat să împodobească fațadele cu mușcate în ghi vece. Așa că ideea de a mai sufoca spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să nu zboare\Cât florile pe caldarâm nu cad”. In aceasta vară capricioasă versurile poetului B.Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge firav cimbrul și gingașa cicoare...”. Turistul enigmatic va mai petrece încă douăzeci
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Sunt aduși din sudul țării.La început sunt dezorientați. Apoi,maidanezii “riverani” îi lătra și-i pun pe fugă.Mai târziu se coalizează în haite. Au apărut boli noi printre câinii comunitari. Incet,încet sunt integrați în decor.Unii răman “citadini”,alții ajung în mediul “folcloric”. Lângă blocuri fac alianțe cu pisicile. Inadaptații devin “rutieri” pe DN 24. Aici se joacă ruleta rusească printre camioane. Câinii vagabonzi continuă să sosească în oraș. Pe când și doamna B.B. ? ... “Un politician onest este acela
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a unui adevărat iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde, cu siguranță, singurele zile în care putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care se organiza (nu contează motivul, dar orășelul intra atunci într-o adevărată fierbere) o paradă. Alți oameni - femei, bărbați, copii, foarte mulți copii, Dumnezeule!, dar atunci când este vorba despre o paradă nu pot să lipsească
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cum". Există însă în această poezie un vers care, dintr-odată, o orientează, o actualizează: "statuia din centru a fost schimbată". Nu e vorba, prin urmare, doar de o reacție sensibilă față de tot ceea ce e artificial și convențional în cotidianul citadin, dar și de o opoziție - ironic, sarcastic marcată - între ritmurile naturale sempiterne și răsturnările politice trecătoare: versul trimite neîndoielnic la momentul poststalinist din România și din tot lagărul socialist. Îndreptată la început împotriva convențiilor poetice și, simultan, împotriva celor etice
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
rezonanță totemică; cu lumea locuită etern din tată în fiu; cu una din trăsăturile fondatoare de umanitate în sensul superior și integrator al ei. Deși avînd aceeași limbă, sunt atitudini care despart defintiv tribul, trăind la adăpostul pădurii, de civilizația citadină maya. Nu-i acesta un conflict vechi de cînd lumea între metropolă, unde lume de toată teapa își amestecă culorile și interesele și restrînsele așezări "rurale"? Războinicii Holcane nu sunt simpli vînători, ci fac parte dintr-o castă războinică, o
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
decât pagina biografică. Personajele lui - chiar atunci când au și carne, și oase - capătă statutul de instituții. Că e vorba de o instituție a talentului, a vechii prietenii sau a dezacordului, începe să conteze mai puțin. Obișnuiți să definim discursul public citadin mai cu seamă prin lipsă, în Viață literară II, ne uluiește prezența lui integrală și prin nimic împuținată. Miza nu e atacul la persoană, ci - în chip sistematic - apelul la personalitate. O strategie nițel prea organică și prea epidermică, după
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
fie într-o formulă generică, sub forma colectivității sau a grupului, fie într-una directă, ca individ determinat, lipsește cu desăvîrșire. După cum el este absent în aceeași măsură și din episodul imediat următor al spațiului exterior, și anume din peisajul citadin. Chiar dacă aici peisajul se umanizează, pentru că el se compune exclusiv din atributele definite ale civilizației, conducînd subtil, prin restrîngere, într-o direcție pe care pictorul o premeditează cu multă grijă, datele problemei nu se schimbă fundamental. Atît peisajul natural cît
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
peisajul se umanizează, pentru că el se compune exclusiv din atributele definite ale civilizației, conducînd subtil, prin restrîngere, într-o direcție pe care pictorul o premeditează cu multă grijă, datele problemei nu se schimbă fundamental. Atît peisajul natural cît și cel citadin rămîn două trepte, două cercuri concentrice ale aceluiași habitat simbolic. Ele trăiesc prin ele însele din punct de vedere plastic și printr-un anumit gen de transparență, de promisiune, din punct de vedere moral, fără a-și sprijini însă autoritatea
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
abia pe o a treia treaptă a succesivelor restrîngeri pe care Baba le marchează în construcția sa. Iar acest lucru se întîmplă atunci cînd se face trecerea definitivă de la exterior la interior, de la habitat la ambient, de la peisajul natural și citadin la natura statică. Dar nici în cazul acestui inventar ambiental, prin natura lui profundă asociat prezenței umane, reprezentarea explicită a chipului nu este de la sine înțeleasă. Numai într-un singur compartiment al naturii statice prezența umană este marcată cu multă
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
decît permite simplul interes de observator. Baba nu este, însă, un simplu observator, un pictor retinian supus spectacolelor capricioase din jur, ci o conștiință angajată, senin, melancolic sau patetic, în spectacolul continuu al destinului uman. Prin peisajul natural, prin imaginea citadină și prin natura statică în variantele ei amintite, pictorul se apropie decisiv de acea realitate, impunătoare din punct de vedere plastic și inepuizabilă ca registru moral, care este prezența umană; chipul, forma sa, acțiunile și comportamentul său, măreția și disperarea
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
și implacabil al vieții. Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește și spiritual, Adina Gheorghe și Duminică, cuplul imaginat de Nicolae Velea, dovedește că psihologia complicată nu reprezintă apanajul eroului de roman citadin. Proză modernă, subtilă, rafinată se poate face și cu un șofer îndrăgostit de o tehniciană agricolă. Polemismul acestui scriitor atât de original merge, prin urmare, dincolo de nivelul elementar al realismului socialist, pentru a se raporta la una dintre cele mai
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiul stăpânului care îngrașă vita. [...] Praful - cuvânt-cheie. În sens citadin, ține de igienă, în sens rural, ține de ornamentică, aș zice. Praful la țară are un fel de funcție artistică. La oraș el se șterge, e antipatic. La țară evocă nostalgic, face parte din peisaj. E un strat printre altele
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
se mișca Blaga, atunci pe multe din paginile cărții le vei sări în mod obligatoriu. La urma urmelor, Luntrea lui Caron este un etalon cu ajutorul căruia ne putem da seama cît de atrofiată ne-a devenit sensibilitatea în condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din latență decît acele trăiri a căror amintire o mai are încă. În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]