284 matches
-
Femeia însărcinată să nu treacă peste funie, că face copilul cu buricul încurcat pe după gît, nici să șadă pe sac, căci va naște greu. Dacă va ședea pe treptele scării, va naște cu anevoie. Femeia îngreunată să nu tragă de ciubotele bărbatului, că naște greu. Cînd o femeie nu poate să nască, bea apă de pe icoana Maicii Domnului; bărbatul ei dă cu pușca peste casă și moașa de trei ori cu piciorul în ușă. Femeia însărcinată care va ședea pe treptele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci, care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi, și care fără îndoială nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, mișca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și bondițele le depășesc, ca realizare artistică pe cele din alte zone ale Podișului Moldovei. Sumanul, o piesă de îmbrăcăminte cu specific moldovenesc, era aici prevăzut cu falduri și o bogată ornamentație.Încălțămintea era constituită din opinci, dar și din ciubote, iar pe cap se purta glugă, pălărie cu bordură lată sau căciulă țuguiată.Prin structura sa morfologică, acest tip de port popular reprezintă o variantă a portului popular românesc. La începutul sec. XX se mai purtau încă, străvechile costume populare
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
lansate și întreținute cu insistență de răuvoitori, făcuseră din el un ambasador abuziv și necinstit; la Nercinsk i s-a făcut o primire înjositoare, va fi umilit, percheziționat („au început să-l caute și pe sol prin buzunare, în carâmbul ciubotelor, în pantaloni și în sân, peste tot...”), i se vor citi și înregistra hârtiile și i se vor sechestra lucrurile. M. va reuși să-și refacă poziția cu destulă greutate. Își reocupă postul de la Departamentul Solilor și treptat devine un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
armonie, cu masca trasă și transpirată mai ales pe lentile înspre interior, cu un furtun ca de aspirator vechi și cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o cîrîitoare pe care o răsucea cu sete. Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca o vijelie în iureșul sfintei bătălii patriotice. "Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători" Erau porniți rău. Și ca la comandă și-au dat jos ciubotele din picioare pentru a fi mai sprinteni, hotărâți să-i alerge pe nepoții lui Attila prin toată pusta ungurească până la marginea lacului Balaton, unde programaseră să facă o baie bună și să înfulece cu ură și dușmănie din mâncarea națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim cuminți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
muzică din pian, ci numai acorduri, game și exerciții Czerny. Profesorul de dans, nu mai țin minte cum îl chema, a renunțat - sau a fost făcut să re nunțe - după vreo două luni, pentru că spunea că mă mișcam ca o ciubotă. Nici unul dintre ei nu era pro fesor propriu-zis, nu avea metodă. Dar toți mă năuceau cu exerciții și cu diverse conversații à la Cântăreața cheală în limbile respective. Domnul Peters, englezul, era cel mai drăguț dintre toți și-mi povestea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ale lui, bune și rele: Cred că l-ai ghicit pe chiriașul grăbit G. Topârceanu: „... oricâte straturi de colb s-ar așterne pe străzile lui, /ale Iașului n.n./ ele n-au astupat încă de tot urma pașilor lui Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urma atâtor umbre ilustre care au trecut de mult în lumea tăcerii.” Uite cum te fură gândurile și nu te mai poți opri din povestit. Acum, după ce am tăifăsuit vrute și nevrute și am umblat pe ulițele
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
prefăcută în ocol de vite în care stare am văzut-o eu la anul 1854.” - Așa am fost noi întotdeauna, mărite Spirit. Ne-am lăsat sufletul deschis către oricine.Si s-au găsit destui care să calce în el cu ciubote ghintuite. Chiar călugărești fiind... - Ei, da’ vorba multă îi sărăcie curată. Cred că ai băgat de seamă că ne-am cam terminat treburile pe la Piatra Mică „ce se chiami Clate.” Acum trebuie s-o luăm încotrova. Unde, dragule? - Cu îngăduința
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
schimbare răpide s-au săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbine au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante, și în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negreșit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mie și una de nopți". Primar, notar, precept, popă, dascăl, crâșmar, toți sunt grași de înălțimi și lățimi deosebite, unii cilindrici, alții sferici. Țăranii și mai ales țiganii, uscați și slabi. Ivanciuc cojocarul, bătrân, nalt uscat și mistic. Popa Ionescu ciubotă, cu fete și băieți buni. Moș-Pilescu "Omul care-a prăpădit procesul cu boii" o vorbă al cărei înțeles în general lumea nu-l cunoștea. hirurg = ciuruc Cucoșul bătu din aripi între mine și lună cu mare vuiet și spaimă. am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
legală. Ulimale clerici cunoscători ai legilor sacre. Mulahi, judecători religioși de înalt rang. Astrologii spun că Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Prutului din preajma Ștefăneștilor, o tabără de cară negustorești a fost oprită de răufăcători. Starostea hoților a început a cerceta și a vămui. Negustorul din coada convoiului se gândește să dosească banii pe care îi avea și-i vâră într-o ciubotă. Ajunge și la el vameșul: Scoate ce ai! N-am, căpitane, nimic; am dat tot ce am avut pe marfă. Nu-mi trebuie marfă. Apoi bani n-am, căpitane. Starostea îl privește, îl cântărește, apoi poruncește: Descalță-te. Negustorul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
D. Zaharia, șt. Cucoș, Al. Artimon și în care - am observat - „Pseudozodiacul” lui Costin era remunerat cu o sută de lei mai mult decît „Cafeneaua subiectelor” de Ovidiu Genaru. Am citit ambele texte la corectură: primul e cu pietriș în ciubote, al doilea - grațios. L am întrebat pe Sporici: „De ce l-ai semnat?” „Am făcut-o - mi-a răspuns - fără ochelari!” La fel și Sergiu, care - observ - s-a urcat de-a binelea în căruța lui Genoiu. într-o zi, sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numele de Grigori Topală și că este locuitor al Rusiei și că fimeia Nastasie Criste nul recunoaște de soțu, Îl Înapoiem Prefecturei pentru a regula de cele legale”. Deoarece așa se obișnuia pe atunci, când hârtia era scumpă, deci cu ciubote roșii, prefectul dispusese pe verso cu nr.9574 „...trimiterea lui Grigori Topală În Rusia de unde zice că este de locu”. O altă sesizare pe canal rusesc sosise la Huși la data de 30 august 1877, când prefectul se adresase cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai mult cu tatăsu, dar nu era răutăcioasă. Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o fimee blondă foarte harnică dar și lumeață. Pe atunci purtau femeile catrință și cu ciubote cu tureatcă 4 răsfrântă. Pe la nunți ea chiuia să sară dranița de pe casă și bătea din pinteni ca un sergent de la cavalerie. Îi plăcea și să facă treabă, dar și să joace și să chiue, de mama focului. Mare lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros de cărbuni - lemnele erau cu ciubote roșii pe atunci - văd un ghemotoc mic, vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam eu de mărimea și frumusețea copiilor nou născuți?..., dar n am spus nimic... Abia în ziua următoare, mai pe lumină
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă în lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros de cărbuni - lemnele erau cu ciubote roșii pe atunci - văd un gheomotoc mic, vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam eu de mărimea și frumusețea copiilor nou născuți?... dar n am spus nimic... Abia în ziua următoare, mai pe lumină
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
unei alte surse documentare (Iași, 7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au luat ciubote și gloabe, din cauza cărora țiganii au fugit în alte țări și mănăstirile nu-i pot stăpâni; de asemenea întărește Episcopia Huși cu mai mulți robi țigani”. La 10 martie 1638, Vasile Lupu confirma lui Ionașcu Cehan „ai lui drepți robi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea a două meserii se explică, probabil, prin nivelul economic al acestui oraș, posibilitățile reduse de vânzare a cizmelor (ciubotelor), pentru că orașul aparținea Episcopiei Hușilor, care confecționând aceste produse le vindea prin intermediul dughenelor. Pentru a evita îmbogățirea meșterilor, breasla reglementa și modul de cumpărare a mărfii pe piață. Catastihul breslei ciubotarilor din Huși stabilea că „de va veni o marfă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau la horă, a dusă la apariția ciubotarilor și cizmarilor, care au confecționat pe lângă cizme și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]