284 matches
-
îți chiamă bărbatu? - Petrea, Petrea săracul. 318 Joacă, fată, ce-i juca, Du-te acasă și-i mânca. Nu juca, fată, rusește, Du-te acasă și râșnește. - Lasă-mă, bade, să joc C-am râșnit un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
juca, fată, rusește, Du-te acasă și râșnește. - Lasă-mă, bade, să joc C-am râșnit un tobultoc. 319 Badea cu ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Gangure, gangure? Vei în lume să te perzi, Gangure gangure? Dar de fugi, tu mă răpui, Pui, pui, pui, pui. Vin la pieptu-mi să te pui. 335 Jocul ciofului Iese cioful dintr-o bortă C-un papuc și c-o ciubotă; Ese cioful din Galați Cu mâneca din trei lați; Ese cioful în cărare Și-ntîlnește o fată mare. - Fată mare pricepută Pentru dragoste făcută, Eu ți-am spus, fată, ți-am spus, 259 {EminescuOpVI 260} 10 Când vor fi oameni mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de gogoșari, lămpi stricate, hârtii încremenite, sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-a stabilit relația, relația slăbește În intensitate pînă la dispariție. De aceea se și spune că nu e decît un pas Între ruperea prieteniei și dușmănie. Înțelepciunea populară spune că e bine să nu știe nimeni unde te strînge ciubota. În funcție de caracterul persoanelor, atunci cînd se destramă o relație de prietenie, se poate Întîmpla ca fostul prieten să se folosească În sens negativ de anumite amănunte din viața ta pe care i leai destăinuit atunci cînd simțeai nevoia să fii
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
roșie de morcov, abia morfolită în margini. Mergea-mergea iute, s-ajungă mai repede acasă, și privea drumul desfundat, plin de bălți. Se gândea că bine ar fi fost să calce pe un trotuar sănătos, de bolovani, să nu-și murdărească ciubotele sparte-n vârf, pe care le purta de multă vreme. În fața cârciumii lui Stere, noroiul, de o palmă. Își aduse aminte că Marghioala o rugase să fure și ea un lighean de nisip și că nu îndrăznise. Uite, timpul trecuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari cărora nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent trecu peste fața lui la spectacolul ce-l privea. - Ce era adică: Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi și care fără îndoială nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, pișca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu încheindu-mi surtucul dinainte, dar mie-mi pare că aria aceasta care ai fluierat-o am mai auzit-o undeva... și aș voi să vă-ntreb ... - Aria asta ai auzit-o în capul d-tale, zise el, pe când ștergeai ciubotele lui Beethoven. - Mă iartă, d-le, dar nici n-am avut onoarea de-a cunoaște pe Beethoven. - Ce știi d-ta, dacă l-ai cunoscut sau nu. Eu îți zic că l-ai cunoscut... Eu îți zic că i-ai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Beethoven. - Mă iartă, d-le, dar nici n-am avut onoarea de-a cunoaște pe Beethoven. - Ce știi d-ta, dacă l-ai cunoscut sau nu. Eu îți zic că l-ai cunoscut... Eu îți zic că i-ai șters ciubotele, și basta. Ce dracul! îi nebun moșneagul iesta, gândeam eu. {EminescuOpVII 280} - Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, zise el clipind din ochi și imitîndu-mi glasul întocmai. Apoi urmă: Kellner! Vin de maghiarat de cinci ani, astupat bine... Iute. Ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se miră, și mirarea este mama înțelepciunei. Eu căscam gura. Bătrânul se uită la mine și-ncepe să râdă. - Spune-mi nepoate - dacă poți - un lucru imposibil și o idee imposibilă. - Un lucru imposibil e ca eu să fi șters ciubotele lui Beethoven, care-a murit înainte de atâția ani, iar o idee imposibilă este ca ceva să fie și să nu fie tot în aceeași vreme. Kellnerul adusese vinul cerut, moșneagul împlu un păhar mie, unul lui, pe care-l și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nicodim îmblînd pe {EminescuOpVII 300} la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat. Dar ceea ce făcea ca părintele să fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește - de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu gingășie între cartaboșii cei mari, strălucește un tânăr viteaz în întunecată mulțime. Tânăr plin de speranță, el salută cu entuziasm pericolul și fericita * victorie. El a numărat abia douăsprezece roze și în conformitate neglijeul său îi stă foarte frumos. Ciubotele lungi și largi ale tătîne-său îi dădeau un aspect eroic și plin de demnitate, cojocul spânzura până-n pământ și căciula sămăna un stog de fân pe un cap de curcan. Dar oare la ce să trădăm dulcele său nume? Cine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urlau de-ți lua urechile. 2290 Iar acel tânăr plin de speranță care urlă cu atâta entuziasm, cine să fie oare? El nu pare a fi numărat decât 12 roze și de aceea dulcele sau neglige îi stă foarte frumos. Ciubotele lui tată-său - în una din ele ar fi încăput el întreg - îi dau un aspect peste măsură eroic, maiestos și plin de demnitate, ca o mantie regală spânzură cojocul tătîne-său până la pământ și numai căciula cea mare care * acopere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
memorabile, și care se situează În linia - unitară - urmată pînă În acest moment de scrisul poetului. E reactualizată În asemenea versuri aceeași poetică deschisă, - variantă personală a formulei, devenită model pentru imagismul avangardist, a lui Pierre Reverdy: Și poemele sunt ciubotele de șapte poști Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atîtor distanțe stînd alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele Închise
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ierburile atîtor distanțe stînd alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele Închise ca păsări În odaie? C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un continent Îl taie. (Ciubotele de șapte poști) Iar În altă parte, nu În alt sens, se vorbește despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, ori de „poemele ca niște vase comunicante” (O fantomă de mîine). Că autorul lui Petre Schlemihl e mai mult
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o Înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc În privirea noastră”, - iar În Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecînd În același timp prin toate punctele cardinale”, În vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atîtor distanțe stînd alături”. În fine, un pasaj din Patmos trimite spre o similară cuprindere panoramică: „Și poiana
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cărți, și al cărei agent transformator rămîne, În ultimă analiză, „slova” poetică, magia cuvîntului care - ni se spune În Petre Schlemihl, XIV - departe de a fi „un lanț de-ncete schimburi”, se caracterizează tocmai prin energia ei unificatoare („poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic”, „C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri”). La modul ideal, eul poetic se definește, așadar, la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin excelență: cel ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acestei lumi ce Învestește aproape totul În productivitatea imaginației și abundența festivă a „produselor” ei, de la vitrină, panoplie, garderobă la atlas, catalog, jurnal sau sală de bal, arenă de circ etc. etc. Un du-te-vino necontenit Între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie Înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, Într-o intenție de Îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rămas câteva urme la d. Ionescu. A doua observație însemnată ce am făcut-o e că tinerii noștri au început a caracteriza sau, cum se zice în limbagiul teatrului, a "crea rolurile". În piesa "Doi amploiați într-o păreche de ciubote" d-nul Alexandrescu a caracterizat în mod măiestru pe "Sfîșiuță " și cu greu s-ar găsi actor care să joace mai bine acel rol. Afară de aceea d-l Alexandrescu are glas puternic și o dicțiune foarte naturală în cântec, ceea ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cei din urmă" cinci ani de uă manieră spăimântătoare " 2) A doua cauză a crizei financiare este că mulțime de oameni de teapa doctorului, cam târziori la minte, în loc să se ocupe cu lucruri folositoare, precum punerea în stare normală a ciubotelor vechi, revenirea asupra căilor acului de-a lungul pantalonilor sau eventual înlăturarea constipulațiunilor, din contra, pun la cale lumea toată, croiesc irigațiuni și scriu rețete pentru popoare întregi. Mulțimea acestor individe reformatoare ale universului trăiește toată direct sau indirect din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tăvălit eu. {EminescuOpIX 161} Mutatis mutandis, o convorbire cu acești ilustrați ar suma cam astfel: - Mă rog, unde - ai învățat d-ta carte? - Mă cunoaște d-nu Stremayer. - Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucției. - Nu te 'ntreb unde - ai șters ciubotele. Unde ai învățat? - Apoi cam tot prin Kecikemet și prin Brody m-am tăvălit eu. De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
astfel: - Mă rog, unde - ai învățat d-ta carte? - Mă cunoaște d-nu Stremayer. - Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucției. - Nu te 'ntreb unde - ai șters ciubotele. Unde ai învățat? - Apoi cam tot prin Kecikemet și prin Brody m-am tăvălit eu. De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer recomandându - i o prețioasă personalitate pentru ocuparea catedrei de filologie comparativă a "limbelor semitice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Alexandru Machedon cârpind încălțări vechi și câștigându-și viața cu destulă trudă, Xerxes vinde muștar, Romulus e negustor de sare, Cicero, tăietor de lemne, Enea, tâmplar, Ahile, tăbăcar, Agamemnon, ajutor de bucătar; Ulise, cosaș; Scipio Africanul vinde drojdie dintr-o ciubotă veche, Cleopatra e vânzătoare de ceapă; Elena, codoașe de slujnice; Semiramida, băieșiță la despăduchere; Iuliu Cezar și Pompei sunt smolitori de corăbii"... Nici papii nu sunt lăsați deoparte, dimpotrivă, lor li se consacră cele mai numeroase modificări de statut: "Papa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]