1,405 matches
-
care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și încet de o mulțime de arabescuri și ciudățenii crescute, totuși, din solul purei realități. Și, de asemenea, un cititor care nu se lasă ușor intimidat, pentru că există un fel de cod secret al acestor texte, niște reguli ale unui joc intelectualist, extrem de livresc de multe ori, care, ca
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
cu singularul panacota și pluralul panacoturi (cu indicația - probabil eroare de tipar - masculin) este explicat ca: "înghesuială, aglomerație"; "tramvai"; "furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a fura din buzunare", cu persoana I singular panacotesc (forma corespunde însă unui verb de conjugarea a IV-a, a panacoti). Sensul de "furt" era deja atestat într-un interviu mai vechi, cu Ioan Moldovan, "procuror criminalist
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
și o controversă provocată de niște contestări, una în suplimentul literar al Adevărului și alta în nu știu ce alt ziar. Pe prima n-am reușit s-o citesc (dar i-am dedus ideile din comentariile altora), iar a doua e o ciudățenie despre care-aș vrea să spun cîte ceva, pentru că e singura recenzie care m-a mirat, m-a tulburat și m-a rănit cu adevărat. Autorul ei mi-a fost un prieten bun și unul dintre cei mai fervenți susținători
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Coleridge, ale cărui poeme, mă gândesc la cele mai bune dintre ele, îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să conviețuiască în mine cu sentimentul tandru religios al lui Herbert. Auden e un erou al
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
am resemnat cu acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe râu în jos. Nu mi-a zis nimeni că nu-s un bun
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Cu toate că nu-i văzusem fața și deci nu-l recunoscusem, aș fi putut afla cine a fost și ce l-a îndemnat să facă acest gest atît de neobișnuit. Dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudățenie țărănească. Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, pe lîngă Năsăud, unde stăteau părinții mei..." Semnificația unor astfel de judecăți fundamentale ține, indiscutabil, de trecut, supraviețuind într-un strat temporal cimentat cu oseminetele celor dragi nouă, cu simțirea
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug. Doinaș; reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou în această ecuație Dominic Stanca este o precizare realistă a peisajului, în cadrul căruia se petrece actul liric. În ce privește tematica, Dominic Stanca iese din sfera subiectelor antice (Doinaș), medievale
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
mine că Pompiliu Constantinescu era cronicarul prin vocație al generației lui. Nici n-a scris altceva. Cartea despre Arghezi din 1940 nu-l caracterizează absolut deloc, nici ideatic, nici stilistic. Un Arghezi văzut prin Blaga e, orice am zice, o ciudățenie în scrisul criticului. Toate volumele antume (Mișcarea literară, 1927, Critice, 1933 etc.) sînt culegeri de cronici. Poate doar Figurile literare din 1943 să fie o excepție, în măsura în care cuprind sinteze și nu recenzii propriu-zise). Citindu-i cronicile la rînd (deși ediția
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
exotic; istoria cuvintelor o confirmă. Impresia răspândită azi e totuși de noutate a produselor; o accentuează, desigur, inaccesibilitatea prețului lor: "Gurmanzii pretențioși găsesc în magazinele brașovene tot felul de bunătăți pe gustul lor: fructe de mare, calamar, langustă sau alte "ciudățenii". Prețurile acestor sofisticate delicatese sînt însă pe măsură" (arhiva on-line a Monitorului de Brașov). În Ion Ghica sau N. Filimon, listele ospețelor din timpuri fanariote și post-fanariote cuprind însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
lor: fructe de mare, calamar, langustă sau alte "ciudățenii". Prețurile acestor sofisticate delicatese sînt însă pe măsură" (arhiva on-line a Monitorului de Brașov). În Ion Ghica sau N. Filimon, listele ospețelor din timpuri fanariote și post-fanariote cuprind însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș de provincie, băcanul conservator își tentează clienta
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
în care au fost înmormîntați cîțiva militari germani uciși în timpul retragerii. Războiul e război, și a încerca să prezinți în culori trandafirii faptul că printre victimele sale s-a numărat și tatăl cancelarului Schröder, nu e cea mai onorabilă postură. Ciudățenia e că aceleași posturi de televiziune care numără loviturile de cuțit în cazurile faptelor diverse, încearcă să umanizeze peste poate acțiuni de război. Din cîte a înțeles Cronicarul din toate reportajele tv de la fața locului, soldații germani, care au fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
feresc de ritualul "excursului critic""... În prima jumătate a volumului vom găsi o istorie a suprarealismului foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din sintagmele osificate și sînt recontextualizate. Tot capitolul devine o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
construcțiile prepoziționale, folosirea absolută a tranzitivelor, preferința pentru extinderea construcțiilor reflexive (a se conversa cu, a se medita cu), schimbarea construcției unor verbe inițial intranzitive (dacă tranzitivul a eșua - "îi eșuează din start", citat din 1990, p. 55 - e o ciudățenie, în schimb a apela - "a apela un număr" - s-a impus deja). Cele mai interesante comentarii din cartea Valeriei Guțu Romalo privesc tocmai folosirea prepozițiilor și al conjuncțiilor - unde mi se pare că sînt multe noutăți în ediția din 2000
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
cu confer, la albaneză (strategie păstrată și de DEX); în seria veche (v. barză, brad), albaneza era pur și simplu indicată ca sursă a cuvîntului. Prima parte a tomului XIII (V - veni) cuprinde, păstrînd tradiția dicționarului-tezaur, forme vechi rare, adevărate ciudățenii lingvistice, cu cîte o singură atestare, precum substantivele vacsinar ("persoană care vaccinează", la 1840), vederoi ("grup de persoane care merg la pețit, la "vedere"", termen regional), a varvarizmi ("a folosi barbarisme", la Cantemir) etc. Nu e însă neglijată nici actualitatea
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
și autismului computeristic, Perloff compensează din belșug tot mai des auzitele voci sceptice sau chiar ostile poeziei. În cea mai recentă carte a sa, Wittgenstein's Ladder: Poetic Language and the Strangeness of the Ordinary (rom. Scara lui Wittgenstein și ciudățenia obișnuitului), autoarea pornește de la constatarea că un număr îngrijorător de studii de ultimă oră apărute în peisajul criticii americane declară moartea poeziei, prin titluri explicite precum After the Death of Poetry (După moartea poeziei), sau Can Poetry Matter? (Poate poezia
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
Constantin Țoiu În Finlanda, o ciudățenie e că pe căile ferate poți să schimbi direcția de călătorie oricând și în orice sens, fără să mai treci pe la casa de bilete. Dacă te răzgândești, poți merge oriunde. Liber, fără birocrație. Totul este ca distanța să fie aproximativ
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
și întîlnirea dintre spirite atît de diferite, ca opțiune politică și religioasă: Trilling, un stîngist deseori acuzat de quietism, Wieseltier un conservator suspectat de prea mult radicalism. Dialogul lor devine posibil în ceea ce au amîndoi mai profund, dar și în ciudățenia care îi caracterizează. După cum observă editorul în prefața sa, Trilling era altfel decît majoritatea colegilor săi newyorkezi. Mai calm, mai reflexiv, mai grav. Cu un singur cuvînt, mai intelectual. Spre deosebire de Wilson sau Rahv, celebrități neafiliate unei instituții, care s-au
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
al vieții și operei lui, dl Vatamaniuc girează în modul cel mai surprinzător cu putință textele unui simplu veleitar. Dacă dl Cernăianu se mărginea să "descurce ițele", ar fi fost spre lauda sa. Există, fără îndoială, destule neclarități, neconcordanțe și ciudățenii în informațiile, de la prima sau de la a doua mînă, referitoare la împrejurările în care Eminescu a fost internat în stabilimentul doctorului Șuțu în nenorocita zi de 28 iunie 1883. Nimeni nu i-ar fi obiectat d-lui Cernăianu semnalarea tuturor
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
scrie "I Love Deconstruction"), acest personaj ar fi putut fi extrem de simpatic într-o manieră parodică à la Diderot, dacă romancierul englez nu ne-ar avertiza pe toți că nu e nimic de capul lui, că e un simplu impostor. Ciudățenia supremă a romanului este desăvîrșita sa lipsă de ironie. Asta dacă nu cumva ironia e... desăvîrșită, într-atît încît să-mi fi scăpat total. Dar parcă nu-mi vine să cred. Bradbury însuși era, cînd a scris acest roman, romancierul englez
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
Internetului. Nu știu cît de multă dreptate are, în analiza sa, dar cert este că volumul lui, fără îndoială extrem de interesant, poate fi citit pe Internet... Le las cititorilor plăcerea de-al găsi singuri, nu de alta, dar cine știe ce alte ciudățenii (macabre sau nu) vor mai găsi pe parcursul căutării... Sven Birkert - The Gutenberg Elegies: The Fate of Reading in an Electronic Age, Fawcett Books, 300 pag.
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
marginale și uneori chiar minore, Sontag are ținuta filozofului de calibru, convins că va descoperi un adevăr esențial despre natura umană. Profund neamericană, o asemenea postură stilistică și argumentativă au făcut din autoare o figură mai curînd bizară, seducătoare prin ciudățenia ei mai curînd decît populară ca urmare a inteligibilității ideilor prezentate. Ultimul ei volum publicat, romanul In America, e în multe privințe simptomatic pentru un asemenea profil intelectual. Personajul principal al cărții este o actriță poloneză pe nume Maryna Zalezowska
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
s-ar fi întors în București de la lansarea de carte la care fusese, dacă ar fi făcut o gripă care să-l împiedice să plece de acasă... și alți asemenea dacă ai ghinionului. Toți acești dacă se opresc undeva în ciudățeniile felului de a fi al lui Laurențiu care iubea riscurile de tot felul, începînd de la plăcerea lui de a juca tot ceea ce se putea juca. Se considera și, pînă la un punct, era imposibil de învins. Pe vremea cînd mergeam
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
rațiuni de "logică a imaginii" -, prepoziția în ("a fi în rețea", "a se afla într-un spațiu") și o folosesc, deși am din ce în ce mai mult conștiința faptului că acest mod de a vorbi poate să le apară altor vorbitori ca o ciudățenie; pîndesc chiar momentul în care le va suna ca o greșeală. Desigur, nici una dintre opțiuni nu este în mod absolut nejustificată: selecția prepozițiilor nu e determinată de legi logice, ci rămîne în mare parte idiomatică și arbitrară. Destule referiri spațiale
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
picură alcool pentru a observa comportamentul peștilor și pentru a-i căli. Acestea sunt personajele cărții, foarte generoase naratologic în tipologia lor insolită, deși, în acest prim volum ele nu interacționează, iar aportul lor la narațiune se rezumă la descrierea ciudățeniilor de comportament și de caracter. Acesta este și principalul neajuns al romanului: lipsa de inițiativă. Personajele sunt pitorești, câteva secvențe sunt aproape memorabile, dar cam atât. Tipologia personajelor, chiar onomastica, situațiile și dialogurile care frizează grotescul și absurdul, comportamentul mecanic
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
fuzionare cu celelalte popoare, renunțând cu desăvârșire la solidaritatea lor internațională" (p. 100). Îl neliniștește faptul că "ura contra evreilor e la noi foarte mare" (p. 105). Acest "antisemitism acut" (p. 107) aparținea societății românești de la 1900. Mai notez, dintre ciudățenii, opinia că studenții nu trebuie să facă politică: "să ducă mai întâi la bun capăt studiile începute și apoi să facă politică. Să aibă în primul rând demnitate, un nume, o capacitate, și să nu fie un neisprăvit care se
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]