2,120 matches
-
acest fapt își dădu seama mai ales Bărzăunul, căruia Tomiță îi spusese la un moment dat în mare secret că Nuțu e mai nesuferit ca o coropișniță. Tu nu vezi cum se ține tot timpul de Ilinca? încheie el cu ciudă, strîngînd pumnii. Bărzăunul nu reacționă însă în nici un fel. Scoase un fel de mormăit încet și inofensiv, care nu reprezenta nimic, nici pentru el, dar nici pentru alții. Probabil că voise să spună ceva, dar se răzgîndise. Se uită deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
într-atît încît să nu-și poată controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața propriei conștiințe, puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Întrebați-l pe patron. Îl măsori cu privirea din creștet până-n tălpi. Mai ai puțin și știi cu exactitate câte fire de păr are în cap. E clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că-l torturezi. Rânjești absent imaginându-ți cum l-ai strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vie, dar ce folos? Mi-ai ucis sufletul când ai plecat. Ce vrei să demonstrezi acum? Că-ți pasă?” Karina continua să vorbească singură în urma mașinii care nu se mai zărea pe drum, cu lacrimile curgând fără voie. Îi era ciudă că-și dorea îmbrățișarea lui, protecția brațelor în care găsise afecțiunea de care avea atâta nevoie. Îmbrățișarea aceea îi oferise tot ce-i lipsise până atunci, iar el plecase. Pierduse, ca de obicei, totul. Se întorsese, ca un vinovat, pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fie pentru tine sau pentru frate-tu. Cine să mă caute pe mine? SONIA (ignorînd totuși telefonul): Și de aia nu răspunzi?! BUNICA: De ce să răspund, dacă nu-i pentru mine? 85...74...Răspunde tu. (telefonul se oprește) SONIA (cu ciudă, deși nu avea de gînd să răspundă): Acum?! A tăcut. BUNICA: Atunci la ce să mai răspund? Mai taci și tu, că iar am pierdut șirul. SONIA (nervoasă): Of, doamne! Poate era ceva important. De cînd aștept și eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pictor Van Gogh și-a tăiat urechea. BUNICA: Minte. Eu n-am auzit de Van Gogu ăsta! EDUARD (uluit): Și cum? Dacă și-a tăiat-o Van Gogh, ți-ai tăiat-o și tu? BUNICA (bombăne ca pentru ea, cu ciudă): Să-și fi tăiat și el altceva...mai semnificativ. GETA (aude și îi spune Bunicii, cu reproș): Tu nu te gîndești la fericirea mea? FANE: Nu mi-am tăiat nimic. Dar măcar mi-am pansat urechea, să semăn puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nemaipomenite fusese aruncat la „cultură“, adică unde nu pupi plecări peste hotare, mită și relații serioase. „Viața satului“ se terminase, ce-ar fi să deschidă radioul și să asculte „Unda veselă“. Își număra brichetele „de colecție“ și se gândea cu ciudă la nenorocitul ăla de elev care Îi făcea probleme, ăla de la cenaclu, Vasile Moare. Ce dracu’ Îl apucase să leșine, bine că n-a murit, că la Că minul Cultural din Berca ar fi ajuns... Înțelegea că Îl speriase, dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pentru Forumul Roman. Uneori faraonul primea câte ceva și din ceea ce spălau neguțătorii de vinuri,sponsori oficiali ai campionilor de conjunctură. Victoriile egiptenilor au atras ura romanilor. Insuși Caesar vorbea în Senat,la alegerile preliminare,cu gândul la Cleopatra. Avea o ciudă romană împotriva fotbalismului. Au fost echipate 2 corabii,cu 2 echipe de elită și s-a purces spre Champions League. Faraonul a sesizat pericolul și a apelat la samsari pentru întărirea buturilor. Jucatorii islamici și cei de unică folosință au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de mic la Suez,la Canal ?!”... „Fiecare zi are suferința ei. N-o încărca și cu suferința de mâine”. (Sfântul Matei) Doamna și vagabonzii Dimineața,tinerii și pensionarii își plimbă pe alei cățeii de apartament. Pericolul vine de la maidanezi.In ciuda eforturilor depuse de echipele de ecarisaj,numărul lor e semnificativ. Convețuirea cu patrupezii vagabonzi reprezintă o problemă comunitară.Ii întâlnești la containerele de gunoi,în curțile instituțiilor privatizate sau publice,pe stradă,în subsoluri. Te latră ziua,te mușcă noaptea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și dupa banchet am început să caut un loc de muncă. Am găsit un post de funcționar public la o primărie dintr-o comuna îndepărtată. Aici l-am cunoscut pe secretarul primăriei, dl.Cornel Capră. Dragoste la prima vedere. In ciuda diferenței de vârsta ne-am căsătorit. Nunta s-a organizat într-o duminică însorită din luna octombrie. Parinții și rudele noastre de toate gradele au fost prezenți.Pregătirile au fost pe măsura. Cornel provenea dintr-o familie înstărită. Nunta s-
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-i zic nimic și am plecat repede, cu un pas din ce în ce mai grăbit și cu o minte tot mai rușinată și mai tulburată. Știam, atunci pe loc, în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce nu și-a tras piciorul? Karma mea de trei parale a plătit de atunci destul pentru asta. Doar că atâta înțelepciune nu mai folosește acum nimănui. 6 Nimfe de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ai putut să accepți așa ceva? Ce prietenie bolnavă e asta? Ce fel de om ești? Un om bun la suflet, care ține la tine. De aia ți-am și spus, ca să fii avertizată. începe să pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
semn de exclamare la sfârșit. — Pfui, drace, o româncă, fu tot ce ieși din el. Se trezi brusc, excesiv de nădușit. Coborî din pat fără să se servească de vreo tehnică particulară. Se opri cu fruntea în oglindă. Se holbă cu ciudă la sine și își spuse: „Am ajuns un clișeu de gangster balcanic.“ Nur Iulian încă mai avea alcool în nări, dar exagera. El era singurul care își găsea un aspect balcanic. Toți ceilalți din gașca lui pariziană, sârbul Mirko, albanezii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o mai ascultase de mult timp și se bucură câteva secunde, înainte de a fi din nou agresat de o concentrare aproape dureroasă care îi apropia sprâncenele și-i trimitea impulsuri chinuitoare prin șira spinării - îi mângâie plăcut auzul, făcând în ciudă motorului care se opintea de kilometri buni să împingă jeep-ul către cabană. Roțile încălțate cu lanțuri (le cumpărase cu doar câteva ore în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dimineață.Mare ia fost bucuria că nu Înghetase.Viscolul Încetase, ieșise soarele.Și.... minune! Lângă ea un coșuleț cu mure!Maica Domnului o ajutase. Când a intrat pe ușă, teafără și cu coșul cu mure, baba Dochia să crape de ciudă.Mâncă mure și așa mure bune nu mâncase În viața ei.Se hotărâ ca a doua zi de dimineață să plece și ea pe munte să caute În pădure mure.Dacă a reușit noră-sa, ea de ce n-ar găsi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
când se treziră, femeia se transformase Într-o mâță cu ochii leneși, cu mustăți, cu patru lăbuțe, cu coadă, iar corpul Îi era acoperit cu blăniță. S-au luat la ceartă, pisica chiar l-a zgârâiat. Oricum, amândoi aveau mare ciuda pe șoarece pentru că Îi Înșelase. De atunci bărbatul pune curse, doar l-o prinde vreodată, iar pisica este dușmanul lui de moarte. POVESTEA URSULUI Ursul era un moșneag bogat, cel mai bogat de prin partea locului. Se ocupa cu creșterea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl mai jeleau femeile. Și i-a mai spus ce frumoasă e noaptea de Înviere. Florile, când au auzit de norocul care a dat peste Busuioc, nu mai puteau de ciudă. Vântul le-a spus că fetele Îl poartă În sân, iar credincioșii Îl așează la icoane. Aceasta este povestea busuiocului și aceasta v-o spun. Dacă voi știți alta, să mi-o spuneți și mie. LEGENDA CUVÂNTULUI Se Întâlniră odată
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
imaginea postată, au primit foarte multe aprecieri, în special din partea fanelor: "Sunt sigură că vei avea mereu ceva de spus...chiar și prin această postare!Pentru că ai două,,defecte"-frumoasă și deșteaptă!"; "O Super femeie ... naa să moară dușmanii de ciuda ....!!!"; Numai Mirel Curea putea să spună așa ceva Oricum, te-a învățat de bine!".
Cum a acționat o vedetă pentru a le enerva "pe alea urâte și deștepte" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72068_a_73393]
-
de-a binelea. Distribui tot ce am primit celor care stau ca și mine la coadă în fața ferestruicii. Pe hârtia pachetului scrisul nu e al tatii. Ce-are a face! Trăiește! S-a ținut de cuvânt, le-a făcut în ciudă, n-a fost pre voia hainilor de Tătari." În 1964, când N. Steinhardt iese din închisoare, tatăl său avea 87 de ani, dar nu-și pierduse nici demnitatea, nici umorul. Scena întâlnirii din 4 august este deopotrivă revigorantă și înduioșătoare
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
și în relațiile cu femeile. Scris astfel pare simplist și banal. Și chiar și este, probabil. Dar asta nu înseamnă că nu mă trezesc acum - deși nu abia acum mi-am dat seama - cu un sentiment acut de frustrare și ciudă. Ca jucătorul de ruletă care se ridică în sfârșit să plece pentru că nu mai are bani. Și mai aruncă o privire spre masa de joc. Și chiar și în acest moment de neputință și disperare se gândește - nu se poate
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Carol cu Zizi Lambrino, a nunilor de la Atena i Bucureti ale aceluiai prin, i al surorii sale Elisabeta i al ?coron?îi fastuoase a suveranilor de la Albă Iulia (1922), nu ?seamn?c?viaa zilnic?i diversele preocup?i ale Reginei, ? ciuda numeroaselor ?semn?i anodine i stereotipe, n-ar mai prezenta interes. Regina conținu?s?fie ?dr?oștit?de concerte (particip?chiar la unele repetiii), de literatur?i teatru, av?d o mare capacitate de a se bucură de art? ? ascult
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
știut este (după șoapte ridicule) că s-a închis nu știu ce fiindcă are să se-ntîmple oarece. Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
Sunt locuri care știu să scoată, din moștenirea Romei, un bun profit. Și nu neapărat unde te-ai aștepta. Trier, sau Tréier, sau Treves, în fine, pe numele foarte vechi, Augusta Treverorum, e un orășel nemțesc de graniță, obișnuit, spre ciuda localnicilor, cu turismul și agitația. De ce? (nu vom scrie, într-un articol de cultură, despre mersul la cumpărături, deși e cel mai la îndemînă dintre motive...). Fiindcă muzeul orașului, pus chiar la intrarea dinspre gară, ține la loc de cinste
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
Simona Vasilache Bătrînii au, porniți spre amintiri, cochetării și ironie. Mai rar o înțelegere tandră a cum a fost, de ce a fost, cu bucuria discretă că i-au furat vremii niște imagini, și fără inutile răbufniri de ciudă fiindcă originalul lor s-a dus. În felul ăsta, care te face să crezi că demult era ieri, și că timpul la care ești luat părtaș e-al ziarului pe care doar ce l-ai lăsat din mînă, scrie Radu
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
Marina Constantinescu In ciuda senzației de vîlvă culturală, ctitoriile serioase în acest domeniu nu sînt atît de numeroase pe cît ar putea să pară printr-o supralicitare emfatică a unora și altora. La o cercetare atentă, lucrurile de calitate, durabile sînt destul de puține. Se
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]