208 matches
-
Belle Isle, dacă expresia de pe chipul soțului de la volan era fericită sau nesatisfăcută ori să deducă dintr-un pasaj despre ultima coafură a Sourmelinei - o chestie care se numea „cuib de rândunică“ - dacă Zizmo avea vreodată voie să i-o ciufulească. Aceeași Sourmelina, plină de propriile secrete, Își studia acum noii parteneri de conspirație. ― Căsătoriți? Căsătoriți la modul că dormiți Împreună? Lefty reuși să Îngaime: ― Da. Sourmelina Își observă scrumul pentru prima oară și Îl scutură. ― Așa am eu noroc. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot astăzi vin oamenii cu draperiile! Să-i primești și să le dai cecul de pe bufet. Bună, fetelor! Nu v-am văzut. Cred că exerciți o influență bună, Callie. E nouă și jumătate și asta deja s-a trezit? Îi ciufuli părul Obiectului. ― O să stai astăzi toată ziua la Micul Club, scumpete? Foarte bine. Eu și cu tata ieșim În seara asta cu soții Peters. Beulah o să-ți lase ceva În frigider. V-am pupat! În tot acest timp Beulah clătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și se integrase perfect noii lumi, ca și pe cele două fiice, total diferite una de alta fizic și temperamental. Cu ele, Călin (care nici "bună ziua" nu spunea pe olandeză) făcea zilnic două ore de conversație în românește și le ciufulea destul de rău dacă le auzea vorbind între ele flamanda, pe care o ura. Fetele sufereau, însetate de integrare, ca orice copii strămutați în alt climat. Toate nostalgiile acelui bărbat "ca bradul", uneori violent și brutal, alteori straniu de delicat, mergeau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și negre, ca o tablă de șah, o jachetă de blugi uzată, o geantă de voiaj Louis Vuitton și o cravată mare, purpurie, care flutura În vânt În ritmul mișcărilor sale vioaie, ca și când ar fi dansat. Părul negru, cârlionțat, era ciufulit rău de tot, iar ochii mici, căprui străluceau jucăuș pe o față obosită de prea multe petreceri și nopți nedormite. Avionul lui ajunsese mai devreme din New York și era morocănos din cauza așteptării. Alături de el se afla un bărbat Înalt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de final a unui film de dragoste marca Hollywood și o sărută. Un grup de oameni trecu prin turnanta de la intrare, ușile mari se deschiseră și ele odată cu venirea altui grup, aducând În bar o rafală de vânt care le ciufuli părul, zburându-l Între buzele lor prinse Într-un sărut. Era un sărut ușor neterminat. — M-am Întors la bar după tine, zise el. — Am fost afară să te caut. Mi-a fost dor de tine, șopti el. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bine în pod și uită-te la desenele mele. - Știi că îmi placi și tu și desenele tale. Apoi a încercat să mă îmbrățișeze. L-am respins. - Nu mă atinge, mă simt rău! - Și eu mă simt la fel de rău. Era ciufulit și cu fața galbenă. - Poate ai nevoie să te odihnești un timp. - Nu, n-am nevoie de odihnă, ci de pacea simțurilor. După o pauză mi-a spus că s-a gândit să călătorească, singur, ca să-și regăsească inspirația. Slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sonia mă roagă s-o aștept pe stradă. Cobor din birjă și încep să mă plimb în așteptarea ei când, deodată, aproape de colț, cineva îmi atinge mâna. Mă dau înapoi. E mama. Are capul descoperit, și părul ei cărunt e ciufulit. Poartă haina vătuită a dădacei și în mână ține o plasă de sfoară pentru provizii. Îmi mângâie umărul rugătoare și speriată. - Fiule, am făcut rost de ceva bani, dacă vrei. - Duceți-vă, duceți-vă, o întrerup eu, înspăimântat la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
puternic colorate, cu penaj verde lucios (smaragdin), iar altele cenușii. De jucat însă se joacă mai toate. Uneori, stau în preajma gurilor de canal pe unde se revarsă în Someș dejecțiile din centru, de obicei însă dorm, se cufundă și se ciufulesc pe insulițele despre care am vorbit mai sus. De măcăit, așa cum fac rațele normale, nu prea măcăie, ci sunt silențioase. Nu sunt singura care am remarcat rațele de pe Someș: ceilalți ochi care le-au zărit și au comentat venirea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
încercau să-l prindă. Milițenii l-au legat fedeleș ca să-l ducă la școala de corecție. Au venit părinții la Miliție. "Faceți ce vreți cu el că ne-am săturat de hazul lui!. Tata nu mă bătea, dar mama mă ciufulea rău. Îmi dădea bătaie plăcută: cu cleștele de la sobă, cu..., nu cu palma. Nu-mi plăcea cu palma. Simțeam eu o plăcere când o luam tare, cu lucruri mai dure." A evadat și din arest, a furat ultimii 25 de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ajung profesor de ecologie. Vedeam prin restaurante indivizi care acostau femeile altora. Interveneam: Domnule, îl cunoști? Nu. Nu? Îl luam pe unul din cei răi și-l scoteam afară. Vrei să te bați? De ce nu te bați cu mine? Îi ciufuleam bine: ori eu pe ei, ori ei pe mine. După care îmi luam praf de mers și nu mă mai găseau." Cu călcâiele pe reșou Format la academia străzii, dar și în munca liberă de legumicultor fără colhoz, Pazvante a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
familii de la hipodrom, o să meargă cu o fată de la asistența socială, o să fie Întotdeauna Însoțită de cineva. Asta i-a plăcut foarte mult lui Susan și Juan Lucas n-a avut Încotro și a acceptat strîngînd din dinți cînd ea, ciufulindu-l și copleșindu-l cu mîngîieri, i-a explicat că va fi foarte aproape de casă și că la hipodrom săracii erau mai puțin periculoși decît În mahalale. „Bine, bine“, spuse Juan Lucas și-i ceru un coniac lui Celso, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
evita ca el s-o dezarmeze printr-o manevră rapidă, „ura!“, strigă Santiago și Începu să facă tot ce voia cu ea: o săruta, o Îndepărta de el, o privea lung, o admira, o Îmbrățișa din nou, o săruta, a ciufulit-o toată. „Darling! Darling! Darling!“, striga Susan, lipsită de apărare, dar s-au mai Învîrtit de două ori Îmbrățișați. „Mastodontule!“, exclamă cînd se văzu scăpată de furia de bucurie a lui Santiago, care acum se repezea asupra lui Bobby, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el. — Ferdâșcenko, rosti el, privindu-l atent și întrebător pe prinț. — Și ce-i cu asta? răspunse prințul, abia abținându-se să nu râdă. — Chiriaș, spuse iarăși Ferdâșcenko, privindu-l în același fel. — Vreți să facem cunoștință? — Îhî ! rosti oaspetele, ciufulindu-și părul și oftând, după care începu să privească în colțul opus. Aveți bani? întrebă el brusc, răsucindu-se spre prinț. — Nu prea mulți. — Câți? — Douăzeci și cinci de ruble. — Arătați-mi-i. Din buzunarul vestei, prințul scoase bancnota și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dezlegate necunoscute. Ea se încruntă. Producătorul părea și el tulburat. - Asistentul lui Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prima. ― Fiindcă nu eram eu cu tine și că toți monștrii de pe Acheron nu erau pe urmele tale. Se duse la Gorman și schimbă vibratorul ei cu aruncătorul de flăcări al ofițerului până să apuce acesta să se împotrivească. O ciufuli pe fetiță și îngenunche la gura conductei. Va trebui să înfrunte tenebrele. Dar le va considera niște vechi prietene fiindcă nu o speriau atât de mult ca creaturile acelea. Se uită la Newt peste umăr. ― Cheamă-i pe ceilalați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să dispară. Nu stătea pe la ușa toaletei; când am ajuns în atrium, am scos întâi capul să văd dacă bântuia pe acolo, însă nu se vedea nicăieri. Ce ușurare. Cineva tocmai ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
consta dintr-o simplă placă din rășină acrilică. În ea se reflecta ca Într-o oglindă gardul de scînduri ce Împrejmuia șantierul de peste drum și tot În ea mi-am văzut și chipul. Cel pe care-l vedeam avea părul ciufulit de vînt și umerii nesiguri de parcă acum s-ar fi ridicat de pe patul de suferință - un tip suspect, ce merita pus sub urmărire, și nu să pornească el pe urmele altora. Dar nu mă puteam pieptăna acum... De aici, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
De parcă ar putea pândi afară, cu urechea lipită de ușă. —E menajera. Adam se așază pe marginea patului și își scoate pantofii. —E un pic reticentă când aduc străini acasă. Se întâmplă des? întreb, așezându-mă pe genunchii lui și ciufulindu-i jucăuș părul. Nu, dar oricum nu-i place. Dă-i puțin timp. O să se obișnuiască cu tine. Îmi place felul în care spune asta. Îl iubesc, de fapt. Mă face să mă simt în siguranță. În mod clar Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
absolut nici o importanță, era suficient să întoarcă cheia în broască, să răsucească butonul casetofonului, în șaizeci de minute cât dura până se termina înregistrarea muzicală, avea tot timpul să-și potolească simțirile, pe urmă ea deschidea ușa, își scotea capul ciufulit pe hol și făcându-i semn cu degetul, îl chema ca pe un cățeluș s-o însoțească la baie. Și dacă proiectul unui posibil mariaj între ei doi rămânea suspendat undeva în abis asta nu se datora opoziției vehemente a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o seriozitate pe care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam impresia. Cancelarul Sănătății purta ochelari și râdea Îmbietor, vântul ciufulindu-i părul. Cu o eșarfă Înfășurată În jurul umerilor, Gielke se mulțumise să afișeze un zâmbet pudic, dar luminos. Și pentru că poza era mărită, vedeam cum Froehlich Îl ținea pe partenerul său de sub braț, În timp ce Gielke Își plasase mâna liberă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu Însuflețire: — Mi-am cumpărat niște cărți noi. — Cărți!? A spus cumva din nou „cărți“? a strigat o voce dinăuntru. Părea a fi vocea mătușii Varsenig! Armanoush și-a atârnat haina de ploaie În cuier și și-a aranjat părul ciufulit de vânt În timp ce se Întreba ce căuta mătușa Varsenig acolo. Gemenele ei se Întorceau În seara asta de la Los Angeles, unde participaseră la un turneu de baschet. Mătușa Varsenig era atât de Încântată de competiția aia, Încât nu nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dă ploaie care fiștecine o fură dân grandirob, ca să plătesc tot prețu la plicurile cu antet și hârtie dă misive. Chestia cu destinatarii am rizolvat-o pân selecție cu deștu dân cartea dă telefoane a lu vecinu, care cu starea ei ciufulită pă veridic că n-am putut-o pune la loc. Am lăsat ce-a rămas pentru ștampile. P-ormă, m-am procedat pân la Poșta Centrală, care io m-am dus acolo ca peștele, umplat cu răvașe până-n gât. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin cap să te piepteni. Ți-ai găsit cine să mă asculte. Nu mai sunt copiii de altădată! Păi, eu, bărbat, nu ieșeam din cuvântul tatei. Și ea, femeie, mă face de râs. La început, avea grijă de dânsa. Își ciufulea părul, cât îi mai rămăsese, îl ungea cu untură. De două-trei ori pe zi, se dădea cu funingine pe față. Numai că odată, când s-a dus la fântână după apă, a împins-o păcatul să se spele pe față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
închipuindu-și-l, de bună seamă, pe nou-venit cu un coș în brațe și probabil cu un impermeabil asemenea celor purtate de pompieri în situații de urgență. De ce era u’gentă? S-ar fi clocit ouăle? Laurence râse și îi ciufuli părul. — Or să fie clocite într-o zi și or să se transforme în fetițe drăguțe ca tine. Se vedea că Lottie rămăsese nedumerită. — Domnul doctor Westcott e un doctor mai special, îi explică mama ei, ajută doamnele care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care îl scoate un câine când se linge pe bot, se repeziră jos, țipând. Wild Rover lătră în semn de recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]