634 matches
-
încît matelotul Houston simți că-și pierde echilibrul. Sam, unul dintre soldați, stătea în spatele barului. - Taci, taci, spuse el și ridică mîna în care din întîmplare ținea o spatulă. - Ce-am spus?, întrebă Houston. - Pardon. Sam înclină capul spre radio, ciulind urechile spre el ca un orb. L-au prins pe tip. - Au anunțat asta înainte de micul dejun. Știam asta. - Au apărut informații noi. - Bine, făcu Houston. Bău niște apă cu gheață și ascultă la radio, dar acum îl chinuia o
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
mai întâlnim nicăieri altundeva. Sursa e un text apocrif din secolul al XVI-lea despre coborârea Maicii Domnului în infern. Pedeapsa cuvenită acestor indiscreți e cum nu se poate mai plastică: ei atârnă spânzurați de urechile pe care altădată le ciuleau curioși. Din ineditul picturii murale, Andreea Răsuceanu face un eveniment. Înclin să cred că are dreptate: „Cine sunt acești bârfitori care trag cu urechea pe sub ferestre? Însăși imaginea este formidabilă, puternic vizualizantă și extrem de sugestivă pentru ipotezele înaintate până în acest
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
câine tare simțitor, dar mai era și cumpănit ca rotițele unui ornic, un câine cuminte, cu o ureche cafenie pătată cu alb, iar cealaltă cu totul cafenie. Când se trudea să priceapă ce se petrece acolo, sub nasul lui, își ciulea urechile în față până ce aproape se atingeau. Iar când își ciulea așa urechile, câinele acela arăta serios și nespus de deștept și de gânditor, pentru o clipă ai fi zis că-i un învățat plin de sârguință care-și încordează
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
ornic, un câine cuminte, cu o ureche cafenie pătată cu alb, iar cealaltă cu totul cafenie. Când se trudea să priceapă ce se petrece acolo, sub nasul lui, își ciulea urechile în față până ce aproape se atingeau. Iar când își ciulea așa urechile, câinele acela arăta serios și nespus de deștept și de gânditor, pentru o clipă ai fi zis că-i un învățat plin de sârguință care-și încordează mintea cât poate el de tare, gata-gata să dezlege una dintre
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
e reformator și noi trebuie să luptăm să continuăm opera de reformă a guvernului Boc, dar nu înțeleg de ce ei, cel mai legitim e să o continue guvernul Boc și să oprim prin orice mijloace, aici vă spun textual, am ciulit urechea, să oprim prin orice mijloace asceniunea USL. Păi domnule, se desumflă sau este în ascensiune? Deasemenea, în toate acestea discuții despre cum și-a pierdut identitatea Partidul Național Liberal, nu am să mai spun încă o dată, că dacă vreunul
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
înfrunta nedându-i cine știe ce atenție. Ce se întâmpla în lume i se părea că nu-l va atinge direct, nici chiar războiul despre a cărui iminență semnele se înmulțeau („Întâmplările mari se scurgeau una după alta cu repeziciune. Bunicul a ciulit urechile doar când Polonia a fost atacată. Eu cred că el știa ce se petrece dar socotea, cu un fel de înțelepciune care-l cârmuise de-a lungul timpului, că nu trebuie să vorbești de rău pentru că așa îl chemi
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
spus: „Vă bateți joc de mine? Veniți dintr-o țară liberă, puteți scrie orice...”. (Eu chiar nu aveam dreptul să public, atunci când vorbeam.) Și el mi-a răspuns: „Da, dar vă dați seama că, dacă dumneavoastră spuneți o silabă, toată lumea ciulește urechile să o audă și o completează... În timp ce eu pot să stau în mijlocul străzii și să strig toate adevărurile despre guvern, despre regină... Cel mult mă vor înconjura mașinile, ca să nu mă lovească, nimeni nu mă va asculta!” Ei bine
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră. Cioburile reîncepură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
tip brutal și cinic, pe cât de limitat intelectualmente, pe atât de slugarnic în îndeplinirea ordinelor primite, se numărau și cei doi șefi ai mei cu care, vrând-nevrând, împărțisem tot ce făcusem bun sau rău la minister [...] M-am liniștit, am ciulit urechile și am așteptat să se dezlănțuie atacul, cu un chef nebun de a riposta” (p. 226). Cartea abundă în asemenea episoade în care frica (o stare generalizată în acei ani, chiar și printre oamenii sistemului, cum se vede) e
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
să te scufunzi în ascunzișul timpuriu al nopții. Căci s-a făcut noapte, o noapte goală, pustie ca o cameră părăsită, pe care-o străbate șuieratul strident al trenului gonind pe șine la doar trei sute de metri de-acolo. André ciulește urechile, tresare, dar nu, telefonul sună la vecin, agentul de asigurări insomniac. Ultima dată, Clara îi dăduse un telefon. Două, trei cuvinte, cu un glas înecat de plâns : „Mă întorc. Și apoi, apoi, apoi...” Și apoi, fără îndoială, te iubesc
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
Întrebarea e: ce înseamnă să gândești? Când, brusc, înțeleg un lucru, am gândit? A gândi nu înseamnă să raționezi? Dacă așa ar fi, ar însemna că nu gândesc deloc. Imprudența de a exemplifica. Oamenii de geniu nu pricep matematica, spune. Ciulesc imediat urechea, direct interesat. „Alfieri povestește că el n-a putut înțelege nici măcar cea de-a patra teoremă a lui Euclid.” Nici măcar! Eu, care n-am auzit de a patra, și nici de celelalte trei, îl și depășesc. Aș putea
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
sub trunchiurile copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna și semnele zodiacale, Calea lactee încrustată în palmele noastre bătătorite de muncă; odată cu pămîntul aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
cînd schimb programul la televizor și la radio, mai aud cîte o manea. Înainte însă de a scrie acest microscop m-am pus pe ascultat manele. Unele sunt remarcabile în felul lor. Au texte naive și o muzică patetică, dar ciulești urechea la ele. Întregul lor are un mesaj care, cît o fi el de subcultural, te ajunge, ca și muzica lăutărească de București, în care sclipeau cu ani în urmă Fărîmiță Lambru și Romica Puceanu. Un precursor al manelelor, Dona
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
puțin! Pădurea Gruiței, la un pas, ! Coborâm la Picături... și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am zărit, În noapte, turla Bisericii de pe dealul Motociului. Din nou, am ciulit urechile. - Auzi? Tu auzi? - am Întrebat-o. - Da, ...clopotul bisericii! Noaptea! Aud, dar de ce, Doamne, iartă-mă?! - E, de ce?! S-o mai deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că doarme cam de mult, altfel, vorba ta: de ce?! Chiar și când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Dacă stai nemișcat și tăcut pe pat auzi centaurii gonind sub fereastră. Așa mi-a zis Emma, care stă acum în ușa unei biserici luterane la câteva case de aici și mă așteaptă s-o iau de nevastă. Deși îmi ciulesc bine urechile, n-aud nici un fel de centaur. Dincolo de ferestre vuiește cascada străzii. Aud zgomotele obișnuite ale orașului - ele pătrund în cameră, se învolburează ușor ca un vârtej în inima lumii, apoi se strecoară prin crăpăturile ușii, o dată cu furnicile și
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
distanță de Neagu Djuvara. Nu este jignitor ce a spus el, e opinia lui și nu o comentez. Nu m-a jignit, așa cum a făcut-o Djuvara, care a primit ceea ce a meritat. Când apărea Radu Câmpeanu la televizor eu ciuleam urechile și ascultam, pentru că el spunea ceva pentru mine.”, a spus Becali la România TV. Candidatul USL a lansat o provocare pentru seniorul liberal. „...Dar aș vrea totuși să-i transmit ceva: are o vârstă înaintată, e destul de înțelept, pentru că
Becali răspunde atacurilor lui Radu Câmpeanu. Vezi ce spune by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41112_a_42437]
-
încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
așa cum sunt și pe deasupra o mie de oameni, o mie de păreri. Cele mai multe nici nu sunt păreri. Așa se numesc, așa ne-am obișnuit să le spunem, dar sunt altceva” - „Ce?” păru să întrebe Rex, după felul în care-și ciulise urechile și-și aplecase capul într-o parte, privindu-mă cu curiozitate, aproape caraghios, rezemat de labele dinapoi. Mă privea în ochi, fără să facă o mișcare. - „Ipocrizie, Rex, așa se cheamă” - „Nu-i așa doamnă Pavel?” o întreb în
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
cu care-i cinstise cucernicul părinte, ajunseră pe neașteptate în lumea fericită a viselor. Trecuse de miezul nopții când dintr-o dată se auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în șoaptă cu glasul tremurând. Ascultară cu urechile ciulite la orice zgomot. Ceva le pocni în fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
care îmi șoptea la ureche: “Nu ești de vină tu, tataie Gogu era gelos că îl iubești mai mult pe tata-mare; tu nu ai vrut decât să verifici dacă și el este capabil să își sacrifice mustața pentru tine.“ Am ciulit urechile cât am putut, să ascult mai bine ce îmi șoptea vocea, care de fapt nu era decât propria mea conștiință în căutarea unui motiv să-și justifice vinovăția. M-am ridicat trăgându-l pe Cartuș de coadă, care enervat
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Bute Sanda, 78 ani l Tîrziu Vălean, 77 ani l Crișan Stela, 77 ani l Bălineanu Elena, 65 ani l Boancheș Teodor, 79 ani l Toma Adela, 69 ani l Szaszek Roza, 89 ani l Bandu Glad, 71 ani l Ciulea Viorel, 74 ani l Dandeș Grigore, 69 ani l Anton Ion, 53 ani l Tibor Alin-Jean, 1 an l Havei Elena, 50 ani l Spătariu Gheorghe, 68 ani l Corban Petre, 70 ani l Grozav Ionel, 79 ani l Voaideș
Agenda2005-35-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284131_a_285460]
-
cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva fire ne-au agățat unul de altul încât, atunci când se scărpina vițelul între cornițe, cădeam buluc peste el și nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală. Mai apăru și domnul Leo cu doamna Leona, cu nasurile pe sus. Iar în urma lor, țopa, țopa, ca un caraghios, domnul Lup. Căutară o bancă mai în
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Cuza, asigurându-i de adânca venerațiune și nesfârșitul devotament ce-l păstrează. Vasile Gh. Ispir, C. N. Ifrim, I. Dudescu, Dem. Rădulescu, R. Portocală, P. Stanciu, Gr. Mărculescu, Gheorghiu, Cătărău, Bușacu, Gh. Cotenescu, U. Ionescu, Foca, frații Carpus, A. Popescu, Ciulea, I. Popescu, Furtună, N. Constantinescu, N. Cotenescu, Gh. Popescu, Fianu, Sufonea, Dănău, Nistor, Stamatopol, Gheroescu, Cotigă, Tașcă, Irimescu, etc. etc.” Lista include tineri care au evoluat frumos în perioada interbelică. teologul Vasile Gh. Ispir (București) și Constantin. N. Ifrim (Iași
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
Să vă puneți la treabă bibilica și mușchii! - Cum? Ce-i aia “bibilică”? au întrebat câțiva, nedumeriți. - Mintea, bă, fraierilor! Lasă! Am să vă învăț, dacă jucați “un ban pe păr”. Atenție la mine, școlar! Am holbat ochii și am ciulit urechile la “domnul” Dode. - Uite, eu arunc banul ăsta în aer. Voi săriți toți să-l prindeți. Cine are norocul să pună mâna pe el trebuie s-o ia la fugă, ca să nu-l prindă ceilalți. Ceilalți trebuie să alerge
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
în viața oricărui povestitor când povestea se subțiază, când prin vena altădată subtil ascunsă sub pielea cuvintelor unde curgea din belșug sângele roșu, clocotitor al întâmplărilor bogate, curge acum un lichid anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor scoase din pachețele mici de plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]