197 matches
-
să mănânci forțat, puțin câte puțin. —Uite, compot de vișine, că știu că-ți place. Da, compotul îmi place. Pune-mi, te rog, puțin în cană. Silvia ia cana de pe noptieră, pune compotul în timp ce Lupaș o urmărește atent cu urechile ciulite. —Ai vrea și tu? îl mângâie Elena. I-o fi foame. Cum să-i fie, că a mâncat până a mai rămas în castronul lui. Îi mai cumperi de la magazin, mâncare specială pentru câini? Îi cumpăr. Acum și Alexandru se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere. Oliver așteptă cu urechile ciulite să audă vaiete și țipete, fiind gata să-i dea victimei, În semn de compasiune, primul ajutor, eventual să sune medicul de gardă sau portarul, asumându-și toată vina pentru accident, numai că așteptarea sa fu zadarnică; pe măsură ce se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce se Întîmplă deasupra sa. La geamuri și balcoane apar oameni-urechi și oameni-pleoape. Cu ce ochi Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ulița Chervăsăriei. Așa că hai s-o luăm la drum! Nici n-a terminat ce a avut de spus că s-a întors și pâș - pâș a pornit spre locul amintit. Nu am altă cale decât să-l urmez, cu urechea ciulită și ochii larg deschiși, pentru a nu scăpa nimic din ce îmi spune și arată. Hai să intrăm și în ograda Chervăsăriei, dacă pot spune așa. Numai să fii cu băgare de seamă, să nu te calce vreo haraba. Aici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
șantier și a aparatului de sudură. Mai cădea din când în când câte o picătură de apă pe gâtul lui Gaston. Cimentul era încă ud. Zgomotul infernal al trenului părea să se apropie. Endō stătu nemișcat o clipă, cu urechile ciulite. Apoi spuse: — Să ne întoarcem. Gaston nici măcar nu avea idee de ce venise Endō acolo. Dar, oricum, nu s-a întâmplat nimic. — Am terminat, nu? Ce facem acum? întrebă el, răsuflând ușurat. Endō îi zâmbi, arătându-și dinții. — Zău că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și n-aș renunța la voi nici pe o insulă pustie, dacă nu vă aveați bine cu mine nici nu vă mai băgam În seamă, mă ridicam de la masă, Îmi plăteam consumația și ieșeam pe ușă demn. Fiți antene, urechi ciulite, ochii mari, să nu se audă musca-n decor: Fă cum Îți place, pentru că fiecare lucru Își are moartea sa. Ei, ce părere aveți, nu e adâncă? E ca groapa aia a marianelor... Nu vă gândiți la prostii! Gicu dă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
auzeam că Băsescu bea, beam și eu, ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali și s-a urcat matol la volan era să leșin de fericire! Mesenii aplaudă. Chiar și patronul a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-ați renegat, deși În cârciuma asta numai pesedeul și peneleul controlează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
era de la sine înțeles. Te rog nu spune „Ce vârstă crezi că...” — Ce vârstă crezi că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina cu mâna, de parcă nu o interesează câtuși de puțin subiectul. Dar știu că stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a ieșit pe ușă ca o umbră subtilă, acum că Găsit, după ce a însoțit-o până la capătul povârnișului care coboară spre șosea, a intrat în bucătărie cu o expresie evident interogativă în înclinarea capului, în mișcarea cozii și în urechile ciulite, Cipriano Algor și-a dat seama că nici un cuvânt n-a răspuns întrebării lui, nici un da, nici un nu, doar acel gest de îmbrățișare a propriului trup, poate pentru a se regăsi în el, poate pentru a-l apăra sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dar ca s-o folosească mai bine Împotriva ta. De atunci Înainte, manuscrisul avea să-și petreacă nopțile În odaia lui Vartan. La cel mai mic zgomot, fostul ofițer e În picioare, cu sabia Învârtindu-se deasupra capului, cu urechile ciulite; cercetează fiecare Încăpere din casă, apoi iese să facă un rond prin grădină. La Întoarcere, nu reușește Întotdeauna să adoarmă la loc, și atunci aprinde o lampă de pe masă, citește un catren pe care-l Învață pe dinafară, apoi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse un nou bubuit, urmat imediat de un al treilea. De această dată, m-a cuprins neliniștea; un singur tun nu putea să tragă Într-o astfel de cadență, trebuia să fie două sau chiar mai multe. Două obuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despărțire urâtă, înțeleg. Da, zic, uitându‑mă în jur, după ce aș mai putea să cumpăr. Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți serios? Patroana se holbează la mine, și observ brusc că un cuplu din apropiere e cu urechile ciulite. A fugit cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Muzica intercomului trecu precum un înger printre fețele stupefiate. ― Ce se întâmplă, Ash? ― Veniți să-l vedeți pe Kane, imediat! Cererea era formulată pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Barney fericit. E semn rău! — Ce? îl întreabă sec Vijay. Despre ce e vorba? Am încheiat un contract cu IBM? —Veniți cu toții aici, ne roagă Barney. Am niște vești minunate. Ne aflăm în bucătăria neîncăpătoare, cu paharele pline și urechile ciulite. Singurul absent este Finn, care-și caută de treabă în capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney, uitându-se la ceas. Cineva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii locuitori ai unei lumi interesante, invizibilă chiar pentru unii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
femei. Înainta cu toate simțurile la pândă ca nu cumva să-l fi urmărit cineva și să-l dea În primire pădurarului sau, Doamne ferește! să audă miliția ori și mai grav să intre În colimatorul securității. Înaintea sa, cu urechile ciulite mergea Vizanti care amușina mirosul capcanelor pentru iepuri și din când În când Întorcea capul către stăpânul său, dădea din coadă și aștepta ordine noi. Noaptea era deplină, Întunericul transformase arborii și tufișurile În vietăți nepământene, nu se auzea nici un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
spre casă. Purta pușca în mână. Voia s-o simtă cât mai bine... Nici nu-și mai amintea de câte ori i-a verificat toate măruntaiele. „Să fiu sigur!” Când a ajuns la han, a rămas o vreme la fântână, cu urechea ciulită. Nici o mișcare. Tiptil, s-a dus până sub fereastra bucătăriei, unde avea patul hangița. Liniște deplină. A deschis ușa cu cea mai mare grijă, dar... țipenie! „Unde-i?” - i s-a înfipt întrebarea în creier, ca un cuțit! „Poate îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieșit din adânc. Putea să jure că venea din galeria unde lucra el. I se păru că muntele însuși oftase. Se opri în loc, simțind părul zbârlindu-i-se pe ceafă. Nu mai auzise niciodată așa ceva. Rămase nemișcat, ascultând cu urechile ciulite. Liniștea nu era tulburată decât de curgerea apei în pârâiașul ce trecea pe dedesubt. După câteva clipe inima îi veni la loc și porni mai departe spre abataj. Curentul de aer i se părea acum mai puternic, ceea ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se prăbușise pe ponton, lovind podeaua de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi la fugă. În depărtare, se vedeau luminile de pe străzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic și nu întâlnește pe nimeni în drumul său, începea să prindă curaj. Dacă n-ar fi fost senzația aceea copleșitoare că nu este singur, totul ar fi fost în regulă. Din când în când se oprea brusc, cu urechile ciulite, ascultând cu atenție și căutând să surprindă orice zgomot neobișnuit. Încerca să-l ia prin surprindere pe un eventual urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc trosni dincolo de liziera pădurii. Strugurel tresări și se opri în loc. Așteptă cu urechea ciulită să mai audă și alte zgomote. Poate că Burcilă nu se dusese la culcare așa cum crezuse el ci dăduse o raită printre copaci iar acum se întorcea în tabără. Liniștea însă era deplină, în afară de susurul apei ce curgea la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explicabil. Se replie imediat și stabili noua direcție în care trebuia să meargă. Începu din nou să se furișeze spre locul unde presupunea că se află Burcilă. De data aceasta, mergea mult mai atent ca să nu piardă direcția. Avea urechile ciulite astfel încât să prindă orice sunet ar fi făcut văru-său. Din când în când, se oprea și își ridica capul deasupra tufișurilor sperând să vadă ceva. Și de data aceasta mergea pe ocolite, fiindcă se încăpățâna să ajungă în spatele celui urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste noapte în pădure. Mai degrabă se temea să nu-l ajungă din urmă vreo mașină plecată din tabăra de jos. Atent și cu urechile ciulite, își continuă drumul în sus. Dorea să afle până unde urca drumul acesta dar mai ales de ce îl construiseră oamenii aceia. Deocamdată direcția în care mergea îl făcea să bănuiască că va ajunge la peștera vâlvei dar încă mai spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]