137 matches
-
de nivel superior, În care am arătat viața satului, de la deșteptare până noaptea târziu incluzând toate aspectele sesizate și nesesizate: cântatul cocoșilor la luminatul de ziuă; strângerea bivolițelor la turma (ciurda) satului, cu strigătul ciurdarului la fiecare poartă: “Dă-n ciurdă! Hăi!”; frica domnișoarelor nou venite de a trece puntea de peste Visa, o punte de lemn de numai 50-60 cm lățime, care prezenta o ușoară instabilitate la unii pași mai apăsați, botezată “puntea lui Rumi”; cântecele lui Goga, interpretate la butucii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
oferi locuitorilor din zonă și nu numai lor, șansa unor exploatări controlate și raționale a bazinelor forestiere ale masivului Făgăraș, folosirea mai intensă, mai eficientă, mai rațională a pășunilor alpine care ar putea hrăni mult mai multe turme de mioare, ciurde de vaci sau de drigane, ca și realizarea unui centru turistic montan în zona lacului Bâlea, unde ascensiunile, drumețiile, excursiile, sporturile specifice zonei, se pot practica aproape în tot cursul anului. Transfăgărășanul a fost construit în anii ’970 și dat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
șes, de pe malul Oltului dispuneau de păduri și pășuni bogate la munte, pe care le utilizau, mânându-și acolo vitele și oile pe potecile ce treceau prin satele de sub poalele munților. Adeseori iobagii din acestea din urmă opreau turmele și ciurdelor celor dintâi, iscându-se între ei grave neînțelegeri, care degenerau în bătăi, cum s a întâmplat în 1720 între satele Ucea de Jos și Ucea de Sus, după cum declară aceștia : «Având noi o pădure în controversă cu cei din Ucea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și ciurdele, că nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor, cu care să împuște jigăniile așa de periculoase. Doar marile vânători organizate de nobili și de principi, mai scăpau pentru o vreme satele și turmele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ovăz, cartofi, iar după ce se secera holda și se aduna de pe câmp, să publica în comună ca toată lumea să-și adune tot ce mai are hotarul de miriște. Până Duminică punea orz căci atunci să sloboade, adică dă drumul la ciurda de vite în hotarul de miriște (miriște să zice la hotarul unde au fost holde adică săcarea). Al doilea hotar oprit era cu porumb, cartofi și ovăz. Și mai era (al treilea) hotarul cu izlaz și cu fânețea pentru animale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai are nime grija să le curețe. Să trecem la Trocile boltașului în părăul Secșoara. Cam la jumătatea lui are un izvor mare și bun de nu seacă niciodată. Aci pe timpul când nu avea comuna drum la Râul Arpășel cu ciurda de vite, boltașul Scorobeț a făcut douo troci mari din stejar ca să curgă apa din acest izvor prin iele ca să poată bea vitele vara când erau la pășune, așa că i-o rămas numrele boltașului. Astăzi nu să mai vede nici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai pe românește, Însemna punerea la treabă serioasă, productivă, a evreimii ce a supraviețuit de-a lungul timpului din diverse expediente, cunoscute fiind mai mult ca „gheșefturi”. Partidul voia ca toată populația României, numai cu excepția noilor stăpâni roșii și a ciurdei lor de activiști plus țiganii nomazi, să pună osul la treabă pentru reconstrucția țării ruinate literalmente de război. Ceva mai târziu, Încercarea autorităților de a-i Încadra În munca fizică, efectivă, pe evrei a primit numele de „restratificare”. În documentele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
van” (Toate). Un mod de a ironiza și parodia cu tandrețe (oarecum în genul lui G. Călinescu) este versificația burlescă, în manieră mai mult sau mai puțin folclorică, uneori cu elemente de lexic ardelenesc: „Deschide muiere poiata / vine vaca din ciurdă, adap-o și bag-o / eu mă duc până la Cincinata / și de-acolo mă țâp la Chicago / îngrașă și porcul / pân-ce mă-ntorc de la Neviorcul / ai grijă când fată oaia, / dacă m-oi prăpădi pe la Ohaia” (A venit frontul
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
delicioasă carne de prepeliță, ca apoi să înfulece pînă dădea afară tot. Puse să fie biciuiți prezicătorii de vreme. Dar toate acestea nu interesau frigul care se dezlănțuia tot mai tare, în ținut animalele cădeau secerate, păsările înghețau pe crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă în curtea palatului. într-o dimineață, curtea fu trezită de țipetele sălbatice ale împărătesei. Bătea cu furie din picior, în pridvorul palatului, îmbrăcată, în ciuda frigului paralizant, doar într-o rochie de voal subțire
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
strânsul lui. S-a impus astfel alternanța țarină-imaș, adică într-un an terenul se ara și se semăna, în celălalt se pășuna și se gunoia natural prin prezența oilor și vitelor mari la pășunat, cu excepția boilor, care se duceau în ciurdă pe platoul de pe Muntele Mare. Mai la îndemâna oamenilor erau locurile de pe terasele cu pante domoale de desupra satului, delimitate adeseori de păraie mari și foarte adânci, datorate eroziunii solului, de obicei împădurite, unde puteau zăcări în timpul verilor toride oile și
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
persoane fără religie (%), reformați (%), luterani (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională. Conform legendei locale, Veszprém a luat ființă pe șapte dealuri: Várhegy (Dealul Castelului), Benedek-hegy (Dealul Sf. Benedict), Jeruzsálem-hegy (Dealul Ierusalimului), Temetőhegy (Dealul cimitirului), Gulyadomb (Dealul Ciurdei), Kálvária-domb (Deaulul Calvariei), și Cserhát. Anonymus scria că la venirea ungurilor, castelul era deja construit. Se pare că era o fortăreață a francilor din secolul al IX-lea. Castelele Veszprém, Esztergom și Székesfehérvár sunt cele mai vechi castele din zidărie
Veszprém () [Corola-website/Science/297726_a_299055]
-
fund de mare. Coborând pe drumul țării, mai la vale, ne iese Tranișul în cale, un sat liniștit cu oameni harnici și gospodari, ca dealtfel majoritatea locuitorilor comunei. Legenda spune că satul a fost salvat de invazia tătarilor de o ciurdă de diboli, la vederea cărora caii tătarilor și tătarii s-au speriat și au luat-o de unde au venit. Din centrul satului, pe un drum lateral dreapta, se ajunge în Vădurele, cu Biserica de lemn din sec. XVII, aflată pe
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]