444 matches
-
În condițiile neprielnice ale restrîngerii teritoriului României la spațiul Moldovei, Încrederea că nu sîntem Înfrînți. Ne-am cheltuit, dar nu ne-am istovit. Puterea n-a secat Încă și credința rămîne În picioare [...] speranța fîlfîie proaspătă și Întinerită peste steagurile ciuruite de gloanțe. Urmărind În primul rînd formarea unui moral sănătos al ostașilor, care să-i conducă spre victorie, Goga nu va uita nici o clipă că idealul său suprem era unirea tuturor românilor, care se Întrezărea după victorie: GÎndiți-vă, soldați români
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
a fost cea dintâi bătălie între elicoptere din istoria omenirii! Căci nimeni nu prevăzuse că acel aparat ar putea ataca un aparat asemănător. Cu o perfidie nemaiîntâlnită, soldatul israelian a deschis larg ușa laterală, a țintit cu mitraliera și a ciuruit elicopterul sirian, care a căzut sub ochii inspectorului... Povestind lupta aceea, ofițerul spunea când „evreu“, când „israelian“, al doilea termen devenind în gura lui un soi de superlativ al celui dintâi, pentru a indica gradul de malignitate și de capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu ei puținele bunuri pe care le aveam. Două-trei haine, un televizor, câteva bancnote pe care tu le puseseși dinadins la vedere, pe birou... Când au ieșit, au fost surprinși de tirul unei mitraliere grele care, din capătul străzii, a ciuruit deodată fațadele. Grupul s-a spart, s-a lăsat tras în îngustimea unui pasaj. Doar ultimul soldat a fost atins, în plină goană. Lovit într-o parte, a început să se învârtă pe loc, cu brațele îndepărtate și încărcate încă
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să te
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
suită de momente de grabă alternată cu nemișcare. Nisipul ne-a împotmolit pașii, la fel ca în fuga imposibilă dintr-un coșmar. Mașina militară care s-a desprins de clădirea hotelului creștea rapid, venind spre noi, și deja primele gloanțe ciuruiau coca bărcilor răsturnate pe nisip. Strigătul mi s-a oprit și n-a avut nici un efect asupra ta. Ai rămas în picioare, cu mâna ridicată într-un semn de salut ce mi s-a părut absurd. Încărcătorul aluneca în mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în fața unui hotel pentru străini. Monumentale în blănurile lor, stăteau nemișcate, părând inabordabile ca statuile unor împărătese. Scenariul lor consta în a da impresia că tocmai ieșiseră din hotel, numai că zăpada în locul unde stăteau la pândă era de mult ciuruită de urmele lăsate de tocurile cui. „Într-o bună zi, îmi spuneam, vor avea și ele dreptul la o vitrină încălzită și chiar la un pomișor de Crăciun cu ghirlanda lui de lampioane...“ La câteva clădiri distanță de hotel, am
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
strămutară ca pe o hartă mototolită. Soldați dezorientați alergau prin Dolșanka: nemții încercuiseră mai multe divizii. Satul, ocolit, se pomeni pe acel ciudat teritoriu din interiorul armatei inamice. Cercul se strânse, alungându-i pe locuitori spre pădure, apoi dincolo de râul ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu ars, în sfârșit, pe strada capitalei de județ, unde încă se mai dădeau lupte. Oamenii se poticneau pe harta aceea care se rupea sub picioarele lor, îndoită de șenilele tancurilor, scobită de explozii
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
micilor grupuri de rezistență. Drapelul roșu flutura deasupra Reichstagului, victoria era anunțată, dar acolo, îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum, care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși apărând profilul acela țeapăn îndărătul coloanei, iar tirul reîncepea. Tinerii soldați, perplecși, dădeau din umeri, ocheau cu luare-aminte sau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întregii fațade, schimonosindu-se de mânie... În cele din urmă, îl dădură gata cu lansatorul de grenade. Apropiindu-se, Pavel constată eroarea o dată cu ceilalți și fluieră de uimire. Într-o nișă dintre două coloane se afla o statuie de bronz ciuruită de gloanțe. Ascunzătoarea neamțului era alături, mai jos. Era întins pe pardoseală, mort, cu chipul întors spre ei. Mâna stângă, plină de sânge, era legată de mânerul mitralierei cu o sârmă, care înlocuia ligamentele sfâșiate și permitea tirul. Înnegrit de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe buchețelul de flori artificiale, pe soarele și marea de dincolo de geamuri - liniștea micului dejun într-un hotel, și, preț de o clipă, ne venea greu să ne închipuim că, la doar câteva etaje mai jos, un soldat cu picioarele ciuruite de gloanțe se târa pe coridor, ca să se ascundă într-o cameră. În timpul uneia din acele pauze, am încercat să ieșim prin grădina suspendată și, aflându-ne deja lângă scara în spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe jumătate îngropată în nisip, nu puteai remarca forța vântului. Îndărătul dunei, la adăpost, prima strălucire a dimineții dădea deja impresia unei zile frumoase, cu soare, caldă, de trândăvie. Atunci când te ridicai, puteai simți vântul care înspumase marea și care ciuruia obrazul cu minuscule înțepături de nisip. De altfel, chiar și așezat, zăream pe creasta dunei vârtejuri care se înălțau pentru o clipă și cădeau iar cu un foșnet sec, izbind tufele de ierburi lungi și încâlcite. De două sau trei
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încă din 1937. Dar cea mai șocantă viziune asupra Elveției este cea a unui stat-fortăreață, dispunînd de nenumărate fortificații și de o armată neregulată de miliții, ce poate mobiliza 600.000 de cetățeni-soldați în 48 de ore. Flancurile munților sunt ciuruite ca niște șvaițere, putînd adăposti avioane, tancuri, mii de soldați și chiar uzine, pentru o durată de cîteva luni. Există 20.000 de fortificații secrete, neînregistrate la cadastru, deci au o existență nelegală, s-ar putea spune. De asemenea, există
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
-ți scape magazinele vînzătorilor de "trofee" de război. Poți cumpăra paturi de aramă, platouri de argint, inele de aur, candelabre, picturi englezești din secolul al XIX-lea. După colț, pe o movilă lipsită de iarbă, sînt topite minarete de metal ciuruite de gloanțe. Explorează grămezile de conducte albe din beton. Vorbește cu arheologii care sapă adînc pentru a îngropa trecutul recent. Apoi vei avea timp pentru a hoinări pe esplanada kitsch: blocaje de circulație, caruseluri, familii mîncînd înghețată, tineri ținîndu-se de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
afacerilor necurate. Pintea a aruncat în apă trupul lui Lică Sămădăul, pentru ca "nimeni în lume să nu afle" că a scăpat de pedeapsa legilor. În operele lui Slavici, descrierile de natură apar aproape întâmplător. Peisajul este dezolant, moara are acoperișul ciuruit de vreme, furia stihiilor naturii se află în concordanță cu dezlănțuirea pasiunilor. Analiza psihologică justifică o apropiere de Dostoievski. "Drama lui Ghiță este analizată magistral" (G. Călinescu). Acțiunea, gesturile, atitudinile lui trădează starea de nesiguranță și incertitudine; este laș, fricos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și deși. Se făcea simțită aripa vântului de nord, Crivățul. Mi s-a făcut frig. Lodinul meu kaki și casânca neagră din lână nu-mi țineau de cald pe o asemenea vreme. vârtelnițe , împletituri și țesături, unele ciupite sau chiar ciuruite de molii în sipetele bunicilor unde zăcuseră ani buni, dar cu modele și culori vii. Purtau etichetele locului de provenință , întregite de povestirile gazdei și reprezentau dăinuirile peste veac ale străvechiului Dănești. De unde poate și titlul „Dăinuiri Dăneștene” ce avea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cu destulă mizerie economică ori financiară. Or, aceste trupuri ciuruite sau terci sunt tărâmul predilect pentru afluxul de viroze care năpădesc astăzi România din punctul de vedere al sănătății locuitorilor ei. Dar, previne stimabila farmacistă clujeană, nu doar trupurile sunt ciuruite și virusate, ci și mintea, psihicul românilor. În concluzie, întreaga țară este de fapt virusată, nu doar fizic și psihic, ci și politic. O țară virusată, ciuruită, terci, ca să folosesc termenii cel puțin în chip simbolic pitorești ai bătrânei farmaciste
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și românești. Prigoana a ajuns la paroxism. Iudeo-masoneria l-a folosit pe rege în uciderea multor fruntași legionari; Corneliu Codreanu a fost ucis prin ștrangulare împreună cu alți 13 legionari în duba care-i transporta de la Râmnicu Sărat la Jilava. Apoi, ciuruiți de gloanțe, au fost ascunși sub o placă de beton, turnându-se și var nestins peste cadavrele lor. Represaliile autorităților la pedepsirea lui Călinescu, în lagăre, în închisori și în fiecare județ au fost sălbatice: legionarii, elita sufletului românesc, au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la Fălticeni În timpul războiului. În schimb, Îi cerusem detalii asupra revoluției bolșevice care o surprinsese la Odessa unde tata și cu ea se deplasaseră cu Senatul pe urmele bunicului. Mi-ați redat un trecut care nu trăia În mine decât ciuruit de uitări sau neștiință și vă sunt profund recunoscătoare. știu că ați făcut același lucru și pentru literele românești deși din trista experiență a unei triste tranziții sunt mai sceptică asupra capacităților societății noastre, traumatizată de coșmarul suferit, de a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
șoc, că era să moară într-o apă în timpul unei aplicații cu tancurile care aveau pod de asalt, pe care-l foloseau la trecerea peste ape. S.B.: Și domnul general și ceilalți au povestit despre el că a reușit să ciuruiască toate mașinile din parcare. F.J.: Da. Mi se pare că l-au avansat la excepțional. S.B.: Cât ați stat în unitate? F.J.: Cred că vreo 40 de zile. Când m-am dus acasă și am găsit caloriferul cald nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
și găsesc un telefon și sun la Divizie: "Tovarășul colonel, am ajuns!" "Ce-i acolo?" "Cineva trage". "Măi, nu trageți voi?" "Nu tragem. Dar cineva trage - zic eu - am fost în autostație, a tras pe lângă noi, am zis că ne ciuruie aiurea". Autostațiile erau alea cu pânză pe ele. S. B.: Da, știu, nu aveau cum să vă protejeze. Dar spuneați că atunci când ați ajuns era liniște și pace. La cât timp după sosirea dumneavoastră în Piață a început să se
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
mi-a zis: Am doborât un elicopter cu cei de la Divizion". "Măi, ai văzut tu resturile și elicea?" "Nu". "Du-te, mă, și vezi!" Știu că tot atunci mai era unul la poartă, Muceniuc, care era de serviciu și a ciuruit toate mașinile de la poartă de la cazarmă că i s-a părut că mișca ceva prin boscheți. Tot Vasile zicea că vin diversioniștii în pădurea de la Brănești și nu are pe cine trimite. Toate astea cred că sunt consemnate în Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
nu-ți vine să le pui pe foc. Am aranjat câteva bucăți deoparte și le-am admirat structura. Poate că o să fac o colecție de lemne „sculptate“. Acum e după ora ceaiului și stau la fereastra salonului, privind ploaia care ciuruie cu stăruință marea. Decorul cenușiu e de o simplitate austeră. În afară de dunga cenușie ca de oțel care trasează orizontul, cerul și marea par îmbăiate în aceeași culoare, un gri voalat, vag licăritor, pătruns de o notă expectativă, de parcă ar aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poate că și răcise, sus pe stânci, în timp ce stătea aplecat peste trupul meu ud și, aparent, neînsuflețit. S-a pornit și ploaia, dreaptă și argintie, ca o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-ar fi rostogolit pe scări, pe urmă s-au domolit într-un huruit continuu, înecat aproape de plesnetul ploii. Fulgerele se succedau și se înnodau în iluminații prelungi, care colorau iarba într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l îndepărtez încă puțin, voi descoperi că, până la urmă, am reintrat în lumea bătătorită a celor ce și-au revenit după o grea pierdere. Doar aveam propriile mele necazuri și trebuia să supraviețuiesc. Nu era momentul să-mi las spiritul ciuruit de culpabilități și de dureri sfâșietoare. Așa încât nu mă gândeam la el și la faptul că murise. Dar o fantomă cenușie, îmbibată de apă, se înălța întruna în mintea mea, deși o alungam nemilos, cu vehemență. Uneori, aproape mi-era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și locuiește în Tibet, așa cum nu vreau să cred că Hartley e teafără și sănătoasă și locuiește în Australia; există momente când sunt absolut convins că și ea a murit. Peregrine a deschis ușa și s-a prăvălit la pământ, ciuruit de gloanțe. La urma urmei, a murit ca un erou la datorie. Prânzul cu domnișoara Kaufman. Sidney a sosit la Londra ca să discute cu Rosemary. Rosina a vorbit la un miting în Trafalgar Square. Lizzie și cu mine îl urmărim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]