579 matches
-
Am să rămân la poarta ta de veghe Când se coboară liniștea-n fuioare, Să torc duios din clipe efemere Un fir de borangic pentru inele. Cu ele ne-om lega de veșnicie Fântâni secate, și-or găsi izvorul, Iar ciutele rănite prin poiene, În iarba verde-și vindece piciorul. Nu va mai fi târziu, sau prea devreme, Nici lacrimi încrustate în mărgele Doar un arcuș și-o inimă - vioară Vibrând de parcă ar fi întâia oară! foto internet Camelia Cristea Referință
AM SĂ RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367653_a_368982]
-
spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite cina, așa de aproape de hotel. Stăteam la fereastră și admiram priveliștea din fața ochilor, gândindu-mă că pentru ceea ce am văzut
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
un compleu format dintr-o cămășuță scurtă, ce abia îi acoperea chilotul și un capoțel subțire, toate din mătase de un roz pal. Pe nesimțite mi se alătură la privit, sprijinindu-se de umărul meu și urmărind la fel de încântată familia ciutelor. Mi-a cuprins mijlocul cu un braț și-a așteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In fața ferestrei larg deschise, stăteam îmbrățișați ca într-un tandru tablou idilic, pregătiți să ne consumăm prima întâlnire de dragoste și să
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite Referință Bibliografică: La capăt de toamnă / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LA CAPĂT DE TOAMNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368677_a_370006]
-
nu riscă, spectacol, minune, repere morale a celor ce uită blândețea din chip al unui copil cu mâinile goale întinse spre cer...destin... Oedip, pământul îmbracă la brâu curcubeie, se-mbată din ape din pântec de munte, la poale o ciută-nsetată să beie și-acolo-n înalt acvila să cânte, când aripi se-nalță din ochi de copil se-oprește furtuna și ninge cu stele, renaște pădurea din suflet abil și seceta moare sub ploi de lalele. Mă leagă de
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
femeie lași în urmă Ciopor de vise și trăiri carnale, În jurul tău bărbații se strâng turmă Trăind în gând amoruri siderale. Când treci femeie, aerul săruta Și vântul când te-atinge gene pleacă, Iubirea ta lovește cum glonțul pe o ciuta E vesel cel ce vine și trist e cel ce pleacă. E carnea ta că florile de nuferi, Suavi crini te umplu de parfum - Să fericești făcută și să suferi Poți clipe-n nestemate să le prefaci sau scrum; În
CÂND TRECI FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364635_a_365964]
-
Acasa > Stihuri > Momente > IZVORUL Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Lânga casă, de veacuri, îmi curge-un izvor Vin păsări în el setea să-și stingă, Ciutele-n seri, durerea să-și plângă Când pușca în turmă mai face omor. Vin vulpi și vin urși , vietăți de aiurea De veacuri împărțim împreună pădurea Să ne stâmpere setea avându-și menirea, Numai astăzi, l-ar vrea stăpânirea! Scormoniră
IZVORUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364675_a_366004]
-
2014 Toate Articolele Autorului ÎN SUSUR DE IZVOARE E un loc cu sudoare și emoții găsit La poalele pădurilor de brad, sub munte, Unde o vară-ntreagă de drag ne-am întâlnit În susur de izvoare și-n boncănit de ciute. Ne căutam răcoarea în sufletele arse Precum piatra de var în marile cuptoare Și ne strângeam puternic în brațele vânjoase, Că nu știam de noi, de miei sau... de mioare. Dormeam pe fân uscat c-o cergă peste noi Alăturea
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]
-
ochi în ochi ne sorbim din priviri, pribegi pe pământ, înflorim veșnicia c-un jurământ, mai cântă-mi de dor, mai cântă-mi, iubito, despre fata din vis cu părul flacără, cu obrazul încins, cu inima caldă, cu picioare de ciută, cu ochiul senin din floare de in, cu sărutul orfeic și chipul divin... mai cântă-mi, iubito, mai zi-i despre nopțile noastre târzii... marți, 8 iulie 2014 Referință Bibliografică: mai cântă-mi, iubito... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
MAI CÂNTĂ-MI, IUBITO... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349187_a_350516]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VARA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1296 din 19 iulie 2014 Toate Articolele Autorului VARA Unduie mărunt spicele de grâu, Ciocârlia-n zbor spintecă înaltul, Ciute se adapă-n albia de râu, Forfotetesc la muncă oameni în tot satul. Soarele-n amiază dogore puternic, Răcăneii pe nuferi visează; Numai unul pare a fi mai nevolnic Și din albul de floare se alăptează. Bătrânii vlăguiți de putere
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
Dar și aglomerația are farmecul ei. Am avut vaga senzație că multe capodopere sunt replici. Prea sunt lăsate la îndemâna vizitatorilor. Prea le pipăie toți ! Toți pe Venus din Millo, de e marmura pe la poale de un gri slinos. Diana cu ... ciuta în mai multe versiuni, inclusiv negru-abanos, acceptă zâmbind părerile admiratorilor ! Se fotografiază în neștire, deși peste tot apare binecunoscuta interdicție, în cele trei-patru limbi cu care ne descurcăm, azi, de bine de rău, pe toate paralele și meridianele. Să vedem
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute[viii] cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite cina, așa de aproape de hotel. Stăteam la fereastră și admiram priveliștea din fața ochilor, gândindu-mă că pentru ceea ce am
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
un compleu format dintr-o cămășuță scurtă, ce abia îi acoperea chilotul și un capoțel subțire, toate din mătase de un roz pal. Pe nesimțite mi se alătură la privit, sprijinindu-se de umărul meu și urmărind la fel de încântată familia ciutelor. Mi-a cuprins mijlocul cu un braț și-a așteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In fața ferestrei larg deschise, stăteam îmbrățișați ca într-un tandru tablou idilic, pregătiți să ne consumăm prima întâlnire de dragoste și să
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
de obicei încălțămimte rezistentă. (DEX). [v]Alpacá = aliaj inoxidabil din nichel, cupru și zinc (DEX) [vi]Mână curentă = partea superioara a unei balustrade, din metal, plastic, sau lemn (n.aut.) [vii]Ciurdă = cireadă, turmă mică de animale (n.aut.) [viii]Ciută, ciute = femele de cerb, cerboaice (DEX) Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - SUZANA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
obicei încălțămimte rezistentă. (DEX). [v]Alpacá = aliaj inoxidabil din nichel, cupru și zinc (DEX) [vi]Mână curentă = partea superioara a unei balustrade, din metal, plastic, sau lemn (n.aut.) [vii]Ciurdă = cireadă, turmă mică de animale (n.aut.) [viii]Ciută, ciute = femele de cerb, cerboaice (DEX) Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - SUZANA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MITOLOGICALE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mitologicale Un țap bătrân, un Pan acolo, după o ciută alergând, și-a pierdut capul, pe Apolo, mai merită să scrii un rând? Unchiul Ned tot timpul bea, se îneacă-n alcohol, a venit la noi odată îmbrăcat ca un hohol, a luat un pahar cu vin și-a răms
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350187_a_351516]
-
cum o petală mi se strecoară sub gulerul larg. Un gând a căzut de-a dura. I s-au aprins obrajii și gura. I-am dezmierdat șovăielnic trupul, un văl de mireasă. Aleasa mea, te-ai lipit toată, tăcută, gândul - ciută zglobie, umed e gândul, cine mai știe de noi? Ca niște struguri au trecut orele prin noi, tălpile nu le simțeam, pământul nu mai era nici sprijin și nici pedeapsă. Apoi a trecut primăvara ca un bivol. Pietrele stau cuminți
VISAM de BORIS MEHR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361803_a_363132]
-
albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care-mi mângâie poienile, cu flori, când culeg parfumul pământului și cănd din fănul toamnei își fac așternutul iernii, îmi sunt bucuria. Nu lupul din vârful crestei îmi spală de păcate, durerea rădăcinilor uscate. Nu râsul din întunericul nopții, când
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
din mine ies Roadele sunt coapte bune de cules, Verile-s fierbinți și îmbujorate, De cireșe coapte au fost sărutate. Câmpul a roșit într-un snop de maci Soarbele culoarea și mai bine taci! Clipele confuze o să cadă-n plasă, Ciutele alergă unde-i iarba deasă! --------------------------------------- Cioplitor în stele, herghelii de dor, Se deșiră vremea nu pot s-o măsor... Dar îmi petrec pașii printre sentimente, Simplu și frumos, fără argumente... foto sursa internet 20 iunie 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică
CIOPLITOR ÎN STELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365917_a_367246]
-
pic de resemnare, cu mândrie celui care vrea să știe cine sunt pe acest imens pământ. Țara mea-i grădină vie: munți semeți, mare, câmpie, râuri mult bogate-n pești, holde, codri ca-n povești, iar în nopțile cu lună, ciute, la izvor, s-adună. Însă cea mai mare-avere ce-mi face sfântă plăcere este bravul meu popor ce își are-al său izvor de la-l Romei domn, Traian, cu sânge nobil, roman. Veșnică fie-i pomenirea și cinstirea urmașilor săi
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
să spună ceva când m-a privit cu ochii aceia de tău, cuvinte memorabile, nemuritoare... Nu a spus nimic, A trecut mai departe. Mirosea a mere verzi, urma ei. Un ritm cu aromă de tei se-ndepărta cu pași de ciută, orașul se scufunda în orele serii. CU NOAPTEA ÎN PAT Ca o țigancă, Zornăindu-și grele Brățările, Inima, Cu ochii pe geam Gemea adânc, Din toate așteptările... Până târziu fereastra Rămânea goală de venirea ta. Noaptea, rămasă singură, Se plictisea
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
născut român! Următorul volum, apărut în 1989 - Așa cum sunt (Editura „Eminescu”) exprimă autenticitatea creației poetului din punct de vedere tematic și stilistic, cultivator frenetic al metaforei, al travaliului liric sub semnul Cântecului: „În șiștarul luminii/ cuvintele limbii române/ scânteiază/ aidoma ciutelor/ care pasc/ în patria viselor./ Scăpărătoare vioară,/ inima dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul, clipa, dezdurerarea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
apropiere, că boabele de rouă sunt lacrimile nopții pe care le șterge ciocârlia cu batista cântecului ei de dimineață! Ursulețul își notă repede răspunsurile, le mulțumi și plecă ceva mai vesel spre pârâu. Aici dădu nas în nas cu cerbul, ciuta și iedul lor. - Scumpilor, spuneți-mi, vă rog, ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă sunt începuturile lumii, spuse cerbul. - Eu cred că boabele de rouă sunt lacrimile Maicii Domnului, șopti ciuta. - Boabele de rouă sunt oușoarele de cleștar
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Aici dădu nas în nas cu cerbul, ciuta și iedul lor. - Scumpilor, spuneți-mi, vă rog, ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă sunt începuturile lumii, spuse cerbul. - Eu cred că boabele de rouă sunt lacrimile Maicii Domnului, șopti ciuta. - Boabele de rouă sunt oușoarele de cleștar ale nopții, adăugă și iedul. - Vă mulțumesc! strigă bucuros ursulețul. Apoi sări sprinten pârâul și începu să urce coasta muntelui. După niște tufe se întâlni cu bunii săi prieteni, ariciul și bursucul. - Măi
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
19 august 2014 Toate Articolele Autorului HOINĂREALĂ De multe ori cu pușca-n spate Am hoinărit prin codrii verzi; În salturi se-azvârleau jivine Prin iarba-naltă din livezi. Sub poala largă de pădure La singuraticul izvor Se adăpau câteva ciute Alături de un căprior. În diminețile mijite Mă abăteam ca alte dăți, Unde știam lăstuni și rațe În tufărișul de pe bălți. Când ciocârlia-nălța imnuri Sub soarele dogoritor, Tăiam la pas livada-n două; Pe urme îmi călca Azor. Nu mai
HOINĂREALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352259_a_353588]