399 matches
-
FUNDĂ SAU COVRIG Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului fundă roz ai pus femeie pe conturul sânului drept după ce un ciorchine de chin și-a lăsat greutatea să legene lent ciutura fântânii de lapte a îngropat cornul lunii în fericirea racului cu ochi de migdal femeie am înțeles de ce dreptul a dispărut tija balanței bucuriei pentru o vreme acum adaugi a doua fundă roz conturului sânului stâng zâmbești sub palma cupă
FUNDĂ SAU COVRIG de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345679_a_347008]
-
simplul motiv că, fără unghiuri, sfera este mai ușor de prins în palme ? „ Desperecheate, vorbele se-ngână / De câte ori prin ele dau să trec, / Fugară clipa să n-o scap din mână. Dar tot pe ce mă reazem cade sec, / Cum ciutura scăpată în fântână... / Și tot aceleași vânturi mă petrec.” (Aceleași vânturi ) Atunci, și stele ar fi fixe, dominate de inteligența alunecării pe orbite anoste. Și, apoi, mai există gândul care înnobilează. Plutesc prin gând ca-ntre vecii de apă: / Deasupra
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
trup... De unde știu?Păi, să vă spun și vouă. Când spada vremii mă împarte-n două, Integru-n jumătăți mă reîntrup. Adesea în artere-aud cum plouă Metafore ce bat în Gând: hei-rup! Când corbii infinitului mă rup, Mă vindecă o ciutură de rouă. Frumoasa asta rupere se-ntâmplă, Veți zice voi, în ȚARA DE SUB TÂMPLĂ ! Ei, bine, da!Aici uimirea-i rană Cu porumbeii toți contemporană... M-am înțepat în deget și - blestem! - În loc de sânge,-a curs...un lung poem... Referință
SONET de JANET NICĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355992_a_357321]
-
după cum arăta și E. Secoșan. Astfel și în arealul așezărilor comunei Balta găsim câteva exemplare de acest tip. Ca elemente decorative ce formează câmpii ornamentali pe mânecă piept sau spate, întâlnim pomul vieții, sacsia, extrem de schematizat(P1261, P1276), creanga bradului, ciutura(P1219. P230), zăluțele(P1325, P1194, P230, P1273,P1134), soarele(P1257,P1265, P1134,P1154), combinate cu rânduri de romburi, ochi, linii șerpuite sau în zigzag. Ciupagul P1325 care are numai bentița de la gât, brodată cu arnici colorați cu motivul decorativ zăluța
CIUPAGUL DE BALTA ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354867_a_356196]
-
Mi-am umplut cu vise perna. Lampadare licurici - Nimeni nu trece pe-aici ! Brotăcei, luceferi, scoică, Fluturi înhămați la troică. Pun în jgheab puțină apă Vitelor ce se adapă; Se ivesc pe cer luceferi ! Toți eram atuncea teferi ! Picură din ciutură, Seara coama-și scutură, Gardul șade în proptele, Zboară gândurile mele. Fâlfâiri de lilieci, Toate o pornesc spre veci ; Umbra a sărit pârleazul, Cântă în surdnă iazul. Moara macină la vise, Clipele nu sunt ucise. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Săptămâna
SĂPTĂMÂNA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355403_a_356732]
-
Moldova și Muntenia. Cuvintele cu mai mare frecvență în vocabularul poetic al lui Beniuc sunt cele care se referă la obiecte de gospodărie, la denumirea unor unelte, obiecte de îmbrăcat, etc.Printre acestea sunt: laiță, meliță, brăzdar, blid, opaiț, tingire, ciutură, ciubară, loitră, cușmă, clop, otavă, mejdii, vîlcede, etc. Cu ajutorul acestor cuvinte, Beniuc introduce pe cititor în mediul rustic și popular- asemenea lui Coșbuc și Goga. Din graiurile populare, Beniuc a cules expresii, proverbe, zicători, locuțiuni pe care le-a interferat
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ELOGIU PILDEI Lui Anton Pan Încrederea și compasiunea vi se datoreaza... până și pomii, și păsările, și florile va iubesc - până și drumurile și izvoarele va călătoresc, până și ciuturile vă așteaptă, pline, la amiază - patimă și izbândă, lenea și eroarea îndatorează... chipul vostru seamănă, ori nu, cu-al lui Adam, chipul vostru se teme de-oglinzi și de-al umbrei balsam chipul vostru, oare, soarele, ori sufletul îl luminează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
umbrei balsam chipul vostru, oare, soarele, ori sufletul îl luminează? Citește mai mult ELOGIU PILDEILui Anton PanIncrederea și compasiunea vi se datoreaza...până și pomii, și păsările, și florile va iubesc -până și drumurile și izvoarele va călătoresc, până și ciuturile vă așteaptă, pline, la amiază -patimă și izbândă, lenea și eroarea îndatorează...chipul vostru seamănă, ori nu, cu-al lui Adam,chipul vostru se teme de-oglinzi și de-al umbrei balsamchipul vostru, oare, soarele, ori sufletul îl luminează?... XXX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Coșerii. -Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era așezat răzor cu morții. Luna strălucea ca fața unei fecioare
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Îmi place să revin tot pe-nserat, Când pulbere de aur praful pare, Un Univers de vise legănat, Cătun pierdut în spațiu și uitare. La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În murmurul de calde violine Se leagănă în visele senine, Cu pași neauziți uitarea vine, Pasc herghelii pășuni diamantine. Nu veți găsi nicicând aievea
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
foc domol dar la urmă oi fi pârjol. șanț o sabie în teaca cât trăiesc în lumea dreapta dar de-mi sunt dușmani în jur sunt și coasă și satâr. când e secetă sunt apă care tot ce-i verde-adapă ciutură-s cu apă lină că cei însetați să vină. dacă vii cu gânduri bune nu e om că mine-n lume dacă vii cu gânduri rele vai de păcatele tele, ca văzând de ce-s în stare iadu ți-o părea
SUNT O FRUNZĂ CARE CÂNTĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355643_a_356972]
-
2013 Toate Articolele Autorului Ce să spun, iubito, noaptea, Când îmi este cel mai greu Și-mi imaginez că-n fapt te-a Sedus stoic doar versul meu? Ce să spun, iubito, ziua, Când de dor mă ofilesc Și vreau ciutură să fiu a Apei vii, izvor ce-l cresc? Ce să spun, iubito, seara, Când doar seara mă ascund Între sânii-ți și uit ceara Lumânării fumegând? Ce să spun, iubito,-n zorii Când trezindu-mă e gol Patul meu
CERE-MI TIMP DIN TIMP de ROMEO TARHON în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346093_a_347422]
-
rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului, înțeleaptă, mi-a dor, Spusă cu asprimea mierei de labine. Pădurea în care n-a intrat topor Așteaptă anotimpul, care
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A casei dintre munți... Stau singură-n cerdac Respir cu toată ființa, privesc înmărmurită Splendoarea ce-ți dă-n taină, o liniște divină Tot ce înseamnă viață, din ciuturi vechi renaște, Renaștem noi, pribegii prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND A PÂINE... Stă liliacul să-nflorească în satul cu miros de pâine foșnesc dorințe-n poala ierbii când noi pășim încet
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
în toamnă, terminându-se cu crizanteme, iar fântâna noastră, construită de mult timp de către bunicul din partea tatălui, avea 27 de metri adâncime. Învârteai de amețeai la roata care transmitea mișcarea butucului pe care se trăgea lanțul ce lega cele două ciuturi, iar curtea era mare, aveai de mers, nu glumă, cu gălețile pline cu apă! Nu era o simplă joacă. În plus, erau animalele și păsările de adăpat și de întreținut, ceea ce presupunea și curățenia generală în grajd, în cocină și
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
iar spirit de daci Deschide-ne poarta, ne-arată drumeagul Căci demni am rămas, chiar de suntem săraci! SUNTEM... Suntem vremelnici pe acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele brumate de pe ciuturi, Fulgi osteniți când dorurile curg În ierni pustii, și ele istovite, Jariști de gând roșite de-un amurg Al viselor în hăuri prăbușite Ne agățăm de-un fir de busuioc Păstrat în sân parcă de-o veșnicie, Ca-n veri
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului La Fântâna lui Uțoiu -Ai auzit, fă, ce a pățit Costandin al Veti lui Ion aseară? o întreabă Elisaveta lui Giuran pe vecina de peste drum, Ioana lui Cârna, cu care se întâlni la ciutura din capul uliții, unde veniseră cu vedrele la apă. -N-am auzit, fă, Doamne iartă-mă, nimic. Da ce’a pățit? Lasă, că-ți scot eu apă și dumitale, îi răspunde Ioana în timp ce-i vărsa în vadră o găleată de apă
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se întind sculpturi cu șerpi și baloane de săpun, imagine greu de surprins într-o zi obișnuită?! Și ... trebuie oare să pândesc ciutura a cărei apă sfințește ogorul pe care mă gândisem să întind un veac de silabe, să le alint din când în când și să mă mint că zgomotul carelor de pe cerul meu e doar îmbrățișarea dintre alb și negru?! Subliniasem
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
întâiul motor zămislit pe planetă și „brevetat“ în Dacia, de strămoșii noștri Pelasgi > Valahi, face, totuși, câteva aserțiuni clare în acest sens: «Între anii 100 î, e. n. și 100 e. n. se dezvoltă și răspândește roata orizontală (sau cu ax vertical), ciutura sau roata cu făcaie la români [...]. Roata cu făcaie este cel mai vechi tip de moară apărut pe teritoriul țării noastre, răspunzând unei necesități vitale și anume asigurarea pâinii de toate zilele, contribuind la obținerea aurului și argintului de către Daci
DE LA ROŢILE DE APĂ ALE DACIEI ANTICE LA MODERNELE TURBINE HIDRAULICE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370590_a_371919]
-
stuf!" Și tu, auzind de la el aceste vorbe, l-ai lovit și l-ai prefăcut în păianjen: l-ai făcut să stea în mijlocul scripetelui cu găleți pentru scos apa din puț: nu poate nici să urce, nici să coboare pe ciutură! Și cu mine, dacă mă iubești, asemeni te vei purta!" Zeița înfuriată trimite Taurul Ceresc împotriva înfumuratului pământean, numai că Enkidu îi zădărnicește planurile, ucigând fiara dezlănțuită: Urmărindu-l cu înverșunare, Enkidu ajunse Taurul și, apucându-l de coadă,îl
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015. La Fântâna lui Uțoiu -Ai auzit, fă, ce a pățit Costandin al Veti lui Ion aseară? o întreabă Elisaveta lui Giuran pe vecina de peste drum, Ioana lui Cârna, cu care se întâlni la ciutura din capul uliții, unde veniseră cu vedrele la apă. -N-am auzit, fă, Doamne iartă-mă, nimic. Da ce’a pățit? Lasă, că-ți scot eu apă și dumitale, îi răspunde Ioana în timp ce-i vărsa în vadră o găleată de apă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
coboare pe la Fântâna lui Uțoiu. Citește mai mult La Fântâna lui Uțoiu-Ai auzit, fă, ce a pățit Costandin al Veti lui Ion aseară? o întreabă Elisaveta lui Giuran pe vecina de peste drum, Ioana lui Cârna, cu care se întâlni la ciutura din capul uliții, unde veniseră cu vedrele la apă.-N-am auzit, fă, Doamne iartă-mă, nimic. Da ce’a pățit? Lasă, că-ți scot eu apă și dumitale, îi răspunde Ioana în timp ce-i vărsa în vadră o găleată de apă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
ce-i frumos și bine”. Pretutindeni în volum se resimte o căutare a acelui ,,je ne sais quoi” care pare uneori că scapă printre degete. Cu ,,tălpile pline de cer”, binecuvântată, așa cum mărturisește în poemul ,,Du-mă la fântâna cu ciutură”, poeta adună din reminiscențele trecutului momentele pure, de reală beatitudine a simțurilor, depășind cumpene și privind viitorul cu nădejde și, mai presus de orice, cu credință. Mihaela Oancea, 04.01.2016 Referință Bibliografică: Ochiul curat sau dobândirea certitudinilor necesare de
OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368164_a_369493]
-
Doar pe crengi mai vibrau dimante Și doar razele de soare le sorbeau Însetate,parfumul. MERS PRIN RUGINĂ Ruginesc la întoarcerea Dinspre sufletul tău. Aripile crescute din ventriculul stâng năpârlesc . În cădere Penele mai amăgesc zborul Un viscol malefic Răstoarnă ciutura Plină de viață, cândva... Ruginesc în mersul prin beznă, în ventriculul stâng rugină de sânge macină lumina înaltului. RUGĂMINTE Uite această urnă Cu cenușa ultimelor promisiuni Și a ultimelor speranțe Incinerate de gând După ce mi-ai tăiat aerul cuvintelor După ce
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Andra este una dintre artistele fascinante ale acestui prag de timp peste care trec zilele bune și zilele rele ale culturii noastre aflate la o cumpănă cu ciutura aplecată când la stânga, când la dreapta. Deși cântă magnific, nu provoacă rivalități, ci numai impresii afective. Cântă de dragoste și nu înflăcărează rivalitatea în dragoste, cântă de bine sufletesc și nu hrănește suficiența, cântă de rău sufletesc și nu adâncește
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]