10,290 matches
-
de Breban - care constată mai mult decât condamnă - pare mai degrabă o ciudățenie a istoriei. Împotriva comunismului nu s-a putut lupta din două mari motive: Occidentului nu prea i-a păsat, iar românii sufereau de "boala rămânerii în urmă civice" (p.395). Omul e sub vremi și vina e întotdeauna a Istoriei. Tot ce era de făcut s-a făcut. Cu alte cuvinte, am avut ghinion. O resemnare mioritică pe care, culmea, scriitorul o găsește demnă de dispreț. De aceea
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală), pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în aceste cărți: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Alex. Ștefănescu Au trecut mai bine de zece ani de când funcționează Fundația Academia Civică, instituție prea puțin susținută de autorități, dar respectată de specialiști și de opinia publică. La conducerea ei se află, încă de la înființare, Ana Blandiana, o mare poetă și, în același timp, o conștiință a societății românești. Alți oameni de valoare
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
cărările corupției mici, cele cu care o luăm și noi, cei cinstiți, pe cîte o scurtătură a legii? Așa că respingem, indignați, de acasă, marea corupție și fraudele electorale și ne teoretizăm absența de la vot ca pe o formă de grevă civică.
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
prin cultură, dar ea a fost aproape singura lumină, oricât de firavă, din acei ani ai întunericului. O altă utopie, a literaturii, începea să dubleze realitatea tot mai sordidă a unei lumi fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice, o paradigmă neomodernă a stilului înalt, pur și grav, în care ironia era exclusă, iar jocul era luat în serios, avându-și riscurile lui
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
În România, la putere se află Ion Iliescu, guvernul este condus de Nicolae Văcăroiu, iar liderul opoziției este Corneliu Coposu (pînă la decesul său, în noiembrie 1995). Paul Goma își anunță intenția de a candida la Președinția României. Partidul Alianței Civice se pregătește să iasă din CDR. Legile se aplică în țară după ureche (în special cele care reglementează regimul proprietății), căpitanul Soare reamintește opiniei publice că metodele de investigare ale fostei Securități nu au fost abandonate, Dumitru Iuga face greva
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
Oare proza lui Vasile Alecsandri nu-i surclasează treptat poezia?Regretabilă e însă circumstanța că în gazetăria postbelică a lui Octavian Goga se reflectă, într-o amplă proporție, latura agresivă a naționalismului său, xenofobia ce i-a distorsionat progresiv conștiința civică. Ardentul bard care și-a înălțat la început vocea în favoarea drepturilor nerecunoscute ale românilor din Ardeal, nu mai e dispus, după 1916, a recunoaște drepturi similare minorităților apărute în România întregită. E o decepționantă contradicție a militantismului care se bucura
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
de cal, să bea câte un pahar cu apă rece și să recitească, fără idei preconcepute, articolul meu pe care îl rezum: ca orice om normal cu o anumită pregătire sunt totalmente pentru multiculturalitate și identități multiple. Cred în națiunea civică, nu în națiunea etnică și găsesc că așa este normal. De aceea, cartea lui Victor Neumann, Neam, Popor sau Națiune? bate, în ce mă privește, la uși deschise. Nu știu în ce măsură mai este necesar astăzi să ne raportăm la citatele
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Depinde ce le spun părinții, dacă se duc. Adică votează ce le spun părinții? Întreb nevenindu-mi să cred. Păi, pe ei nu-i interesează. Care se duce vrea să scape de gura părinților. Cobor din nou, îmi fac datoria civică. Pe la secțiile de vot lume puțină. Nici generațiile mai vîrstnice nu se înghesuiau. Afară, vreme ploioasă, așa că nu ținea să spui că s-au dus bucureștenii mai întîi la plimbare sau la iarbă verde. Stătea lumea acasă, pur și simplu
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
care încă n-au apucat s-o facă, dar că nici pe ăia nu trebuie să ne bizuim prea tare. Dacă pun toate astea cap la cap, nu prea mai îmi vine să acuz tînăra generație că îi lipsește spiritul civic. Noi le spunem copiilor că în ei e nădejdea să nu se mai fure în țara asta, iar dacă ei ne iau în serios și nu vor să se ducă la urne, îi amenințăm că nu le mai dăm bani
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
istovesc și luminile absolutului îi veștejesc retina, ea se transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
stricta semnificație artistică. Forme ale deschiderii, limbaje fără coloratură etnică și dovezi certe ale implicării artistului în cotidian, aceste expresii complementare solicită nu numai un anumit tip de înțelegere și de sensibilitate, ci și un grad mai înalt de responsabilitate civică și o voință explicită de solidarizare cu valorile morale amenințate. Interesul pentru acest complex de manifestări - de la instalația clasică pînă la performance și la videoinstalație - dezvăluie, prin însăși distribuția sa geografică, o sumă de caracteristici care ar trebui să stîrnească
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
ar fi în opinia lui Moore "temperatura la care arde libertatea". Ca mulți intelectuali americani de stânga, Michael Moore e torturat de obsesia că trăiește într-o dictatură nemiloasă, dominată de o clasă politică ce și-a jurat lichidarea libertăților civice. Într-un acces de furie oarbă contra propriei țări, nu s-a sfiit să ceară pentru alegerile americane "observatori ONU și trupe ONU"!Fanfaronada de anarhist a lui Moore ar fi, până la un punct, acceptabilă, dacă el n-ar avea
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
pînă mai ieri oficialitatea comunistă nu ostenea a impune intelectualității "angajarea", o implicare cît mai energică în "viața politică", azi legatarii săi ne cer "neutralitate", "apolitism", vărsînd lacrimi de crocodil pe seama timpului ce l-am irosi exprimîndu-ne opiniile în plan civic. Asistăm la o răsturnare cu capul în jos a unor faimoase teze ideologice, probă a derutei regimului totalitar ce s-a înregistrat încă înainte de 1989 prin cîteva aspecte paradoxale care marcau impasul "învățăturii" ce se credea, în anii săi de
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
-mi visurile ca un sihastru. Și anii au trecut peste mine și m-au călcat în picioare și mi-au înăbușit glasul. Ce mai putea rămâne din visurile de odinioară?" (Opere 3, p. 12-13). Atmosfera devastatoare a războiului și drama civică a unui ardelean apropie, mai clar, Calvarul de Catastrofa și de Pădurea spânzuraților. Dacă acestea din urmă, prezintă drama ardeleanului angajat pe front împotriva confraților, Calvarul se referă la o situație de neangajare, de marginalizare vinovată. La București, unde se
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
premiat de noi. Ca și dl Gabriel Andreescu, dl Stan comite eroarea de a cere unor însemnări zilnice să reflecte un punct de vedere obiectiv și nepartizan asupra evenimentelor istorice. Și dacă dna Lovinescu are în privința, bunăoară, a Partidului Alianței Civice aprecieri care nu coincid cu ale dlui Stan, mare nenorocire! Dl Stan o execută pe autoare pe un ton inchizitorial. Despre PAC, mai bine să nu mai vorbim? Partea proastă este că dl Stan nu e doar tendențios, dar și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
tot la Tîrg (cele două cărți noi ale lui H-R. Patapievici încă n-am apucat, deși cea despre modernitate a fost "cea mai vîndută carte a Tîrgului"), apoi am plonjat în Școala memoriei 2004, carte tulburătoare, scoasă de Fundația Academia Civică. M-am întrerupt din lectură ca să văd la televizor, Taxi 3 și apoi, înseninată, am citit cu uimire, cel mai interesant debut de anul acesta, după gustul meu, un amestec de Agopian și Saramago și altceva, Evanghelia după Arańa de
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
un țel aproape imposibil de atins: reunirea întregii familii pentru un ultim Crăciun petrecut în casa părintească. Întinzîndu-se din Midwest-ul de la jumătatea secolului trecut pînă pe Wall Street și în Europa răsăriteană de astăzi, Corecții plasează lumea demodată a virtuților civice și inhibițiilor sexuale într-un violent contrast cu era locuințelor supravegheate electronic, a educației liberale, a îngrijirilor de sănătate mentală făcute din cărți de popularizare și a lăcomiei globalizate. De un un umor întunecat și un umanism profund, cartea îl
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
contemplația narcisiacă a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplară, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe cei mai sus pomeniți, adică pe Mihai Viteazul, pe
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
Ministerului Culturii nu mai este decît un fel de școală de retorică unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, și cinstitul grad de colonel ori de general. Intr-o asemenea halucinantă aventură a statuarului românesc de astăzi, dacă mai apare cîte o lucrare ca acelea semnate de Silvia Radu
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
nenumărate alte episoade care nu aveau nici o legătură cu activitatea specifică a artistului și cu munca sa din atelier.. Din instituție profesională severă și rece, așa cum a fost el cîndva, prin perioada interbelică, premiul a ajuns un fel de organizație civică și apolitică prin absorbția tuturor culorilor politice, dar și una umanitară sui generis ce tinde să se substituie ajutorului social prin încurajări, e drept, mai mult morale. Iar de aici se poate trage ușor concluzia că unitățile de măsură cele
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
pe direcția unei cărturării și a unei creații nu o dată eminente, cu toate că tolerante față de mediul politic-social, fără a face compromisuri grave însă în fond pasive cu condiția recunoașterilor scriptice și de carieră. Din care pricină Clujul n-a cunoscut învolburările civice, riscantele disocieri de conștiință pe care le-a oferit, bunăoară, Iașul cultural (de la Mihai Ursachi și Luca Pițu la Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei ș.a.), rămînînd circumscris unui culturalism în sine, tinzînd spre intemporalitate. Ba chiar a manifestat o
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
cu mult peste medie. Ultima carte de poezie publicată de Ana Blandiana a fost Soarele de apoi, în urmă cu patru ani, situație explicabilă în măsura în care poeta a avut după �89 o susținută și fructuoasă activitate social-politică, mai întâi în cadrul Alianței Civice, pe care a condus-o între 1991-2001, apoi la Academia Civică, al cărei fondator și președinte este. Critica literară a remarcat că, o dată cu volumul din 1986, Stea de pradă, poezia Anei Blandiana este mai preocupată de real, fără ca acest lucru
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
Blandiana a fost Soarele de apoi, în urmă cu patru ani, situație explicabilă în măsura în care poeta a avut după �89 o susținută și fructuoasă activitate social-politică, mai întâi în cadrul Alianței Civice, pe care a condus-o între 1991-2001, apoi la Academia Civică, al cărei fondator și președinte este. Critica literară a remarcat că, o dată cu volumul din 1986, Stea de pradă, poezia Anei Blandiana este mai preocupată de real, fără ca acest lucru să însemne schimbarea retoricii reflexiv-impersonale cu biografismul, a rămas la fel de anticonfesivă
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]