158 matches
-
putem participa la acest act măreț care răspunde la dorința întregii națiuni. (Aplauze.) Dacă ne-ar fi dat să citim în cartea destinului, sunt sigur că am putea vedea rolul însemnat ce este menită a juca România în opera de civilizațiune și progres ce-i este rezervată de providență în Orientul Europei. (Aplauze prelungite. Bravo! Bravo!) Să ne unim dar cu toții în votul nostru, ca să fie știut de toți că în România nu există decât un glas și nu bate decât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române. VIII. Adunarea Națională dă expresiune multumitei și admirațiunei sale față de Puterile Aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit pe multe decenii pentru război, au scăpat civilizațiunea din ghearele barbariei. IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Bănat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
duse într-alt vagon. Mă instalai aici cu mama. Dar aflând că în același tren, venind din Lon dra prin Berlin, era Take Ionescu care nu mai găsise pat, alergai la el ca să aflu cele petrecute. „Vom asista la dărâmarea civilizațiunii moderne, îmi zise. Precum romanii au distrus Grecia, tot astfel Germania va distruge Franța.“ „Dar Anglia, ce face Anglia?“ „Anglia nu se mișcă, vin de la Londra. Sunt deciși să nu se amestece.“ „Dar noi? Ce facem?“ „Noi nu putem fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în înțelegerea lui Mihai Eminescu, "limba unui popor care rezultă și concretizează literatura sa națională". Interferențele între civilizație și cultură se fac, obligatoriu, prin elementele de muncă. Sunt trecute în revistă condițiile pe care scriitorul le vede ca obligatorii în "civilizațiune". Acestea sunt, schematizează Geta Deleanu, civilizația economică, dezvoltarea științelor, artelor și literaturii naționale, precum și legislația națională. Pe de altă parte atrage atenția tot ea -, Eminescu operează o distincție între cultură și educație, aceasta din urmă fiind "parte integrantă a oricărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
puține făcute de Mihai Sturdza pe la moșiile sale, un singur pod pe apele curgătoare, o singură școală rurală, o singură fabrică, vedem astăzi țara înzestrată cu șosele, drumuri-de-fer, telegraf, telefoane, școli, cazărmi, spitaluri, fabrici, în fine cu tot aparatul de civilizațiune pe care alte țări nu l-a putut avea decât după o muncă de sute de ani și cu prețul a multe revoluțiuni și vărsări de sânge. De unde țara noastră era într-un timp nu tocmai depărtat cutrierată de hoarde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor frumos legate, expuse la locul de onoare. Nu-i ungur care să nu le cunoască, să nu se fălească cu ele. Această dragoste pentru scriitorii lor a fost principala cauză, mai mult chiar decât atingerea lor de timpuriu cu civilizațiunea occidentului, că ungurii au produs pe tărâmul artelor, științelor și literilor oameni de mâna întăi a căror celebritate a străbătut Europa. Întreg publicul din Ungaria a contribuit la cultivarea și înălțarea lor. Și când am sta să socotim câți unguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din cauza adversităților care ne-au împiedecat atâta timp de la o dezvoltare normală și favorabilă și care ne-au făcut să cunoaștem așa de târziu binefacerile civilizației. E adevărat că, dacă n-am luat parte direct la formarea a ceea ce numim civilizațiunea europeană, noi am contribuit însă direct la dezvoltarea ei, apărând-o timp de aproape o mie cinci sute de ani, la poarta aceasta a Orientului, de toate atacurile și de toate pericolele ce o amenințau; și că acest lucru prețuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care cultura polonă a exercitat-o asupra Moldovei, prin secolul al XVII-lea. Una din cele mai vechi, dar și din cele mai fericite în același timp, căci grație ei, poporul român a putut lua, în mod spiritual, contact cu civilizațiunea occidentală. Contactul acesta, e drept, n-a fost în sine un fenomen tocmai nou. Sub altă formă, el se mai produsese, cu aproape un secol în urmă, în Transilvania, sub acțiunea propagandei protestante săsești, căreia îi datorim tipărirea primelor cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în secolul al XIX-lea dar și caracterele particulare care disting această mișcare de mișcarea corespunzătoare din Muntenia. * Adaptarea vieții noastre la civilizația occidentală s-a făcut mai ales în cursul secolului trecut. S-a făcut, firește, copiind formele acelei civilizațiuni, imitând instituțiile ei... Căci orice s-ar spune, în starea de întârziere în care ne găseam, și pentru a satisface legitima, tinereasca aspirație de prefacere, de reînnoire, de cultură, de libertate a poporului român, alt mijloc de a-l ridica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a formelor noi apusene peste fondul vechi național. Intransigența aceasta nu dezleagă însă nedumeririle pe care le provoacă. Cei care o profesează nu ne-au lămurit bunăoară: ce alta ar fi fost de făcut pentru a ne ridica la nivelul civilizațiunii europene, nu în mod evolutiv, adică în curs de secoli (cum ar fi fost normal dacă lucrurile ar fi decurs în condiții fericite), dar într-un timp scurt, în câteva decenii, cum se cerea? Nici cum am fi putut atinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vechi și trecutului istoric, a căror importanță e așa de frumos demonstrată de Mihail Kogălniceanu în celebrul său "Cuvânt introductiv la cursul de istorie națională" rostit la 24 Noiembrie 1843 la Academia Mihăileană din Iași. Căci a accepta influența unei civilizațiuni de dinafară, nu implică deloc ruperea a orice legături cu trecutul cu credințele, cu tradițiile și cu aspirațiile lui. Tot lui îi revine gloria de a fi scos la lumină tezaurul literaturei populare și de a-l fi pus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
N. Gane, E. Gregorovitza). Lazăr Șăineanu credea că acest cuvânt vine prin ruteană (ratuș), din germanul Rathaus (295). 652. Firea românilor, volum coordonat de Daniel Barbu, Editura Nemira, București, 2000. 653. Aurel C. Popovici, Naționalism sau democrație. O critică a civilizațiunii moderne (1910), ediție Îngrijită de Constantin Schifirneț, Editura Albatros, București, 1997. Vezi și studiul lui Cristian Preda Poporul meu. Călători străini și naționalism românesc, la 652, pp. 157-177. 654. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, Anton Verancsics afirma
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să ridice În Europa Întreagă o furtună care l-ar fi silit să se oprească, căci, d-lor, numai la ideea prezentării acestei legi, Europa fu cuprinsă de oroare, și protestările ei siliră pe d-ul Brătianu să vie În numele civilizațiunii europene și să vă arunce epitetul de barbari”. În schimb, Carp Îl acuza pe Brătianu că a jucat un dublu rol „a trebuit să tacă pe deoparte asupra proiectului de lege prezentat de fracțiune, căutând totodată să persecute pe evrei
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aceea de a crede că În peninsula balcanică România este un centru cultural care radiază În afară; eu am mândria de a crede că suntem aci cel dintâi popor; că nici unul din vecinii noștri nu are să ne Întreacă și că civilizațiunea se va Întinde de la noi la dânșii, iar nu de la dânșii la noi”. Aceasta se poate face „făcând ca ele (școlile) să fie un ideal pentru popoarele vecine; și când ele vor fi un ideal, să dați acestor popoare posibilitatea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
că naționalitatea noastră nu are să se teamă de nici un pericol; sunt convins mai departe că cu cât vom deschide școalele noastre străinilor, cu atât acțiunea noastră În peninsula balcanică va fi mai mare, și va Întinde mai mult numele și civilizațiunea noastră”. În cadrul aceleiași ședințe a vorbit și despre evrei, spunând că „a fost o vreme când s-a discutat mult această chestiune. De atunci Încoace pasiunile s-au mai domolit, și acum sunt mai la largul meu: nu vorbesc astăzi
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
dori să știu, d-le Sturdza, ce este pe d-ta și ce este În d-ta astăzi, care să nu fie rezultatul unei acțiuni străine? Nimic! Ceea ce lucrează În creieri d-tale azi, este rezultatul acțiunii care a avut civilizațiunea germană asupra lor, și regret că acțiunea aceea n-a fost nici destul de puternică, nici destul de trainică”. Pentru a-și susține punctul de vedere și pentru a arăta importanța culturii și a instrucției, a dat un exemplu concret, acela a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
nevoie de dânșii....și criminali sunt acei cârmași cari prin agitațiune, care prin tot felul de frazeologii care n-au absolut nici un temeiu, vin, Înlăturând pe străini, să Împiedice țara aceasta de a merge Înainte pe calea culturei, pe calea civilizațiunei și a progresului”. Dar problema străinilor nu avea să fie rezolvată definitiv atunci, cum n-avea să fie rezolvată nici mai târziu. În 1897 avea să apară din nou În prim plan, În timpul guvernului Sturdza, fiind provocată de atitudinea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
sa de partizani, care, minus spiritul de o finețe feminină și minus stilul bun și limpede al d-sale, să aibă și ea aceleași defecte ce le are părintele, aceeași ridicare la nivelul secolului al XIX-lea, același aer de civilizațiune și gravitate, care, din nenorocire, sunt numai o mască, ce ascunde adeseori numai foarte rău tendința cea adevărată și ambițiunea personală"1 . Această atitudine a lui Eminescu se explică și prin concepțiile sale științifice, dar se explică mai cu seamă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a răspunde simpatiei voastre prin sfaturi: aceasta este rolul obicinuit al oamenilor care au trecut prin lume, care o cunosc și au s-o părăsească. Aceste sfaturi vi le dau ca amic sincer al nobilei voastre națiuni, care a primit civilizațiunea de la romani și căreia-i place a veni astăzi să o caute în Franța. Aveți dreptate să o căutați la dânsa căci credeți, dacă Franța atât de fericită adesea în teribilul joc al războiului, n-a fost și în ultima
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cumpăr loțiunea „Tarr” nu numai pentru că e mai ieftină, ci și pentru a mă putea delecta matinal cu aceste fraze de veche reclamă, în spatele cărora îmi imaginez niște „comersanți” plini de importanță, siguri de familiaritatea lor cu cea mai înaltă „civilizațiune”: „Tarr a fost creat pentru înlăturarea neplăcerilor pricinuite de briciu sau lamă. Briciul sau lama, oricît de bune ar fi ele, dau loc iritațiilor ce nasc infecțiuni”. Întorc de fiecare dată sticluța cu dosul etichetei, unde au fost imprimate, spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
presupun că ele nu posedă toate elementele unei complete regenerări”. Fermenții dezvoltării și elementele dinamizatoare nu trebuie căutate altundeva decât în tradițiile și specificul poporului: „Eu am convingerea că noi trebuie să conservăm caracterul original și tendințele esențiale ale unei civilizațiuni conforme cu organizațiunea noastră morală. Una în principiile sale fundamentale, civilizațiunea, cată să-și modifice formele ca să se îmbine cu succes trebuințe ale popoarelor.” Observațiile autoarei se cristalizează în urma unor stăruitoare călătorii. Transilvania nu este un tărâm exotic, locuit de
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
dezvoltării și elementele dinamizatoare nu trebuie căutate altundeva decât în tradițiile și specificul poporului: „Eu am convingerea că noi trebuie să conservăm caracterul original și tendințele esențiale ale unei civilizațiuni conforme cu organizațiunea noastră morală. Una în principiile sale fundamentale, civilizațiunea, cată să-și modifice formele ca să se îmbine cu succes trebuințe ale popoarelor.” Observațiile autoarei se cristalizează în urma unor stăruitoare călătorii. Transilvania nu este un tărâm exotic, locuit de barbari, îi spune ea apăsat partenerei de corespondență, ci un străvechi
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
Catolice. Capul unei societăți francmasonice din Florența a declarat că: "Înainte de toate, trebuie să stăruim din răsputeri ca să se desființeze garanțiile date papei. Pentru noi, Vaticanul nu reprezintă o religie dumnezeiască, dar este un complot vecinic împotriva Italiei și a civilizațiunii, o piedică împotriva oricărui progres"624. Ziarele catolice din Moldova au relatat conflictul deschis purtat în presa din Italia între Biserică și francmasonerie, cât și implicarea francmasonilor (denumiți "șerpii verzi") în participarea Italiei la război. În articolul "Columbia, o țară
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
so cietăților străine. Din nenorocire, numai lustrul dinafară! Căci, nepregătiți precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturei moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră până la cauze, văzură numai formele de deasupra ale civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme și fără a căror preexistență ele nici nu ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți întro superficialitate fatală, cu mintea și cu inima aprinse de un foc
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
complicat, de vreme ce societatea nu poate fi tratată prin recursul la soluții simple. Soluțiile simplificatoare alimentează, în termenii lui Maiorescu, „formele stricăcioase“ și compromit evoluția naturală a comunității. Când România, cam virgină de orice cultură, s a găsit deodată față cu civilizațiunea occidentală, era firesc să nu înțeleagă întregul mecanism și întregul mers al acestei civilizațiuni; era firesc ca de multe ori să confunde cauza cu efectul, și să crează că, imitând în mod superficial efectele, luând pur și simplu formele cari
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]