335 matches
-
datăă stă șansa noastră de a ne Înscrie Într-o nouă eră, a non- violenței, ca punct de plecare către o Împlinire nouă, cu adevărat umană. Altfel spus, ne stă În putință să reevaluăm etapele parcurse În procesul nostru de civilizare și să Încercăm să refacem drumul Într-o altă manieră, care să ne potențeze o devenire spirituală nemarcată de excesele agresivității. O altă provocare, nu mai puțin importantă, rezidă din faptul că, dacă este Într-adevăr dificil să ne pronunțăm
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
mai multe posibile răspunsuri. Chestiunea este: cum tratăm fenomenul violenței astăzi? Există un drept la violență: revolta? Este violența fondatoare de umanitate și, ca atare, de neevitat? Sau este doar o alternativă, din păcate cea evidențiată până acum de procesul civilizării, dar care poate fi Înlocuită cu o altă cale, nonviolentă, În istoria devenirii noastre viitoare? Terorismul Însuși este o modalitate prin care se Încearcă contestarea sistemului prin mijloace violente extreme. Într-un anume sens, acest fenomen este chiar produsul sistemului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Rapoartele periodice ale oficialităților vorbesc de sporirea permanentă a gradului de civilizație în stabilimentele din subordine. Rapoartele organismelor neguvernamentale și ale celor internaționale vorbesc de privațiuni și sărăcie penitenciare și de necesitatea alinierii aspectelor de civilizație la standarde moderne. Procesul civilizării închisorilor este unul sinuos. Norbert Elias 15 spunea că acesta este dificil de realizat din cauza constrîngerilor culturale și a reglementărilor interne. Telefoanele mobile sînt interzise în penitenciar atît deținuților, cît și cadrelor deoarece ar contribui, prin comunicarea cu cei din
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în alte organizații; d) apare nu ca un cosmos obiectiv (cazul civilizației), ci ca o "agresare spiritual-temperată de simboluri"; e) este dependentă de contextul istoric în care s-a constituit și îi rămîne fidelă chiar și după dispariția acestuia. O civilizare a pușcăriilor este deci un proces greoi, datorită închiderii acestora lumii externe, iar ea se produce forțat, la presiunile internaționale, ale organizațiilor neguvernamentale și ale presei. În fața civilizării inevitabile, schimbările sînt mai întîi formale, de multe ori adoptate prin mimarea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a constituit și îi rămîne fidelă chiar și după dispariția acestuia. O civilizare a pușcăriilor este deci un proces greoi, datorită închiderii acestora lumii externe, iar ea se produce forțat, la presiunile internaționale, ale organizațiilor neguvernamentale și ale presei. În fața civilizării inevitabile, schimbările sînt mai întîi formale, de multe ori adoptate prin mimarea lor. Drepturile deținuților sînt subiect de frecvente ironii și batjocoriri din partea cadrelor. Deși sînt interzise apelativele jignitoare (bă țigane!) și înlocuite cu altele de politețe (domnule deținut), deseori
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
instituției și repunerea lor în discuție. Ce le menține în starea în care sînt? Care sînt pașii necesari pentru modernizarea lor? Ce costuri implică aceasta? Ce rezultate se produc în interior și în exterior în urma unei asemenea acțiuni? Este rentabilă civilizarea închisorilor? Cum pot fi ele rentabilizate, sporind, în același timp, utilitatea socială și umanismul tratamentelor la care sînt supuși deținuții? Răspunsul la aceste întrebări împarte specialiștii în două tabere, unii susținînd desființarea închisorilor și alții înființarea altora noi. În ciuda dezvoltării
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
nasului și scuipatul, pudoarea în relațiile sociale etc). Despre standardele de comportament elevat în Evul Mediu au scris cu mult înainte mai mulți autori, utilizîndu-se însă termenul de curtoazie sau cel de maniere. După Norbert Elias, în lumea medievală "procesul civilizării constă mai ales din transformarea structurală a oamenilor în direcția unei mai pronunțate consolidări și diferențieri a controlului reacțiilor emoționale, implicit a trăirilor de exemplu, în forma unei avansări a pragului de pudoare și a celui de aversiune și a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
poate depăși limitele propriei ignoranțe, profitînd de cunoștințe pe care nu le posedă."150 În acest sens, civilizația avansează prin extinderea numărului de operații importante pe care orice individ le poate îndeplini fără să se gîndească la ele. Procesul de civilizare se referă la două aspecte: transmiterea în timp a cunoașterii și comunicarea între contemporani a informațiilor pe care ei își bazează acțiunea. "Esențial pentru funcționarea procesului de civilizație este ca fiecare individ să poată acționa pe baza propriei cunoașteri, întotdeauna
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pedepsei. Acest model presupune o constrîngere a unor țări de a se defini prin raportare la el, a cărui forță și chiar avantaje nu le neagă, dar pe care nu sînt dispuse să-l identifice cu o viziune universală despre civilizarea unei instituții totale. Viziunii universaliste (de sorgine occidentală) îi e opusă o viziune ce pune în centru particularitățile fiecărui sistem penal, date de specificitatea culturilor și a religiilor naționale. Această viziune limitează comunicarea cu cealaltă, impunînd un pact de neagresiune
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
specificității poartă în sine germenele unui război al civilizațiilor. Afirmarea pluralismului civilizațiilor carcerale este, în realitate, o reacție antimodernizatoare. Teoriile privind limitele creșterii s-au opus și ele viziunii universaliste, căci opuneau tema echilibrului temei dezvoltării și modernizării, ca și cum procesul civilizării nu e decît o fază provizorie, de smulgere brutală din tradiție, dar care trebuie să conducă rapid la o nouă ordine, la un alt control, la o altă formă de etatism. Este necesar deci să descoperim de ce sînt atît de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
climatul psiho-social), este necesară alcătuirea unor indicatori sociali relevanți, care să acopere totalitatea elementelor componente și care să permită comparații în timp și cu alte instituții similare. Indicatorii constituie instrumente de măsurare fiabile și precise a rezultatelor obținute în procesul civilizării, a modului în care obiectivele instituționale au fost atinse. Indicatorii sînt normativi, căci pot fi interpretați în funcție de criterii sau puncte de referință precise (de exemplu, eficiența poate fi evaluată în funcție de starea recidivei). În același timp, ei sînt și integrativi, căci
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
trecut, privit uneori ca paradis pierdut, în mit sau în utopie, dominat de false reprezentări despre sine și despre rolul pe care îl are în schimbarea atitudinilor, statul creează o instituție inhibată psihic, lipsită de motivațiile individuale și colective indispensabile civilizării sale. Trei factori principali au contribuit la deziluzia față de sistemul penitenciar: recunoașterea crescîndă a faptului că organizarea totalitar-socialistă e contraproductivă; recunoașterea și mai tranșantă a faptului că, în loc să ducă la ceea ce fusese gîndit ca o mai mare justiție socială, ea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
spulberat, ca și valorile pe care s-a instituit. Înființarea unei televiziuni similare în România ar dinamiza reforma sistemului juridic mai mult decît toate dezbaterile din Parlament. Dincolo de schimbările structurale, se va produce în următorii ani o accentuată deculturalizare și civilizare a angrenajului carceral. Cultura organizațională, definită ca spiritul locului, ca parfumul unei instituții, cuprinde în esență o viziune globală, o abordare de ansamblu care nivelează gîndurile și comportamentele. Cu cît cultura este mai puternică, cu atît indivizii au șanse mai
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
colocviali ai limbii române, Editura Teora, București, 2000. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași, 1995. Durkheim Émile, Regulile metodei sociologice, Editura Polirom, Iași, 2002. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Humanitas, București, 1996. Elias, Norbert, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice, 2 vol., Editura Polirom, Iași, 2001. Eskridge, Chris W., Criminal Justice: Concepts and Issues, Roxbury Publishing Company, Los Angeles, 1999. Eysenck, Hans J.; Eysenck, Michael, Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, București, 1998. Falque, E., Sortie de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ulterior în Bruno Ștefan, Manipularea și propaganda politică prin televiziune, Editura BCS, București, 1999, arătînd că monitorizarea a fost aplicată inițial cu referire la respectarea drepturilor omului în acele instituții în care libertățile erau frecvent încălcate. 15 Norbert Elias, Procesul civilizării, Editura Polirom, Iași, 2001. 16 Alfred Weber, "Fundamentals of Culture-Sociology", în T. Parsons, E. Shills, K.D. Naegele, J.R. Pitts, Theories of Society, The Free Press, New York, 1969, pp. 1274-1283. 17 Alfred Weber, op. cit., p. 1277. 18 Alvin Toffler, Al treilea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
după ce devenise celebru prin premiul Nobel pentru literatură, și-a manifestat simpatia față de un regim represiv, cum a fost cel nazist. Și Nietzsche, care poate a dat prin ideile sale, un fundament nazismului, credea în forța pedepsei ca motor al civilizării lumii. Spre deosebire de acest tip de intelectuali în care s-ar încadra și Hamsun, Maslow creditează ca având forță civilizatoare tocmai gratificarea trebuințelor, nu frustrarea. El așează factorii motivaționali într-o ierarhie care a rămas celebră ca piramidă a sa și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
footnote>. Dacă ne luam după mărturiile oficiale, care vorbesc despre o țară barbară, cu locuitori semisălbatici, care practică o agricultură de subzistență și creșterea vitelor în mod primitiv, fără folosirea stabulației, ar trebui să dăm întru totul crezare „operei” de civilizare realizată de stăpânirea habsburgică, care a făcut din Bucovina un „rai” etnic și economic. Pe de altă parte însă, nu putem nega întreaga acțiune și activitate a administrației habsburgice, chiar de la instaurarea acesteia. Ne putem întreba cum de nu a
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
derâdere (în secvențele care îl pun pe Robinson față în față cu natura lui primitivă) sau în serios, dacă nu cumva chiar în tragic. Așa stau lucrurile în momentul deznodământului, când Vineri, ajuns la capătul desăvârșirii educaționale, "învață", deprinde grație civilizării actul suprem al trădării și-și părăsește stăpânul. În cea mai mare parte a romanului, figura lui Robinson, nu a lui Vineri, stă în centrul atenției narative. De aici și portretizarea sa predominantă drept o replică parodică dată personajului lui
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de la "munus" (dar) - adică schimb reciproc, echitabil. Interacțiunea utilizator-calculator este fundamentată pe metafore ale spațiului: The Well "noua frontieră" este o comunitate virtuală (metafora trimite la anii romantici ai cuceririi Vestului American, "noua frontieră"). Misiunea ei este să contribuie la civilizarea "continentului" format la frontiera electronicului. The Well are regiuni ca amazon.com (paradisul cărților). Terminația com indică faptul că regiunea aparține comerțului pe internet. Empireul (Împărăția Cerurilor) este o altă metaforă a ciberspațiului, la nivelul căreia se resimte influența culturii
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un amestec de pamflet, meditație și utopie. Americanii Mnir, Kuic, Pitak descoperă în Kuty, țară neaflată pe hartă, o societate primitivă și încercarea de civilizare a băștinașilor dă naștere unei parodii de proiect utopic - o noutate la nivelul vremii. Nu departe, prin situarea în absurd, de utopiile negative, scriitorul montează bufonada unei „civilizații superficiale de forme”. Tipare și imbolduri swiftiene se simt în crochiurile savanților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Societatea civilă și statul și Democrația și societatea civilă au încercat să ilustreze utilitatea termenului în analizarea evenimentelor din trecut cum ar fi răspîndirea geografică neomogenă a statelor absolutiste, apariția formelor moderne de excludere a femeilor din viața publică sau "civilizarea" manierelor europene. Accentul a fost pus pe capacitatea învechitei distincții teoretice dintre societatea civilă și instituțiile statului de a confei sensuri noi, diferite, evenimentelor sociale și politice contemporane. De exemplu, Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul au
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost dușmanul permanent al societății civile. Civilizarea a reprezentat, deci, un proces istoric continuu, în care civilitatea, un termen static, a fost atît țelul, cît și rezultatul transformării comportării necivile în comportare civilă. Pornind de la această teză, a mai fost doar un pas pînă la ideea că
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul spre civilizare este văzut ca o eliminare lentă, dar continuă, a violenței din relațiile umane, după cum a subliniat Adam Ferguson, influențat de prelegerile ținute de Adam Smith în 1752, cînd a folosit pentru prima dată cuvîntul "civilizație" în engleză. Procesul de civilizare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civilizare este văzut ca o eliminare lentă, dar continuă, a violenței din relațiile umane, după cum a subliniat Adam Ferguson, influențat de prelegerile ținute de Adam Smith în 1752, cînd a folosit pentru prima dată cuvîntul "civilizație" în engleză. Procesul de civilizare este descris ca fiind progresul de la grosolănie la rafinament, în care "societatea civilă" contemporană este înțeleasă ca o formă de societate "șlefuită" și "rafinată", bucurîndu-se de o "guvernare reglementată și subordonare politică". Ferguson a precizat că "epitetele de civilizat sau
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte țări ca un simbol al noii strădanii de a rafina și șlefui manierele. Elias susține că procesul de civilizare, pe care el nu-l consideră sinonim cu Europa sau cu Vestul, trebuie înțeles ca un episod istoric fragil care face legătura între lumea medievală și cea modernă. Elias critică tendința de a folosi termenul în mod normativ, de parcă ar
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]