228 matches
-
utilajelor și repararea lor. Toate aceste întreprinderi asigurau locuri de muncă pentru locuitori ai satelor din apropiere, deci și din comuna Provița de Jos. O parte din tinerii comunei se angajau ucenici, deveneau apoi calfe la atelierele de croitorie și cizmărie. O dată cu stabilirea reședinței de vară a familiei regale la Sinaia mulți locuitori din comună participau alături de alții la construcția vilelor și hotelurilor de aici. Nu numai pe șantierele de construcții au găsit provițenii de lucru la Sinaia, ci și la
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a dat o pereche de pantaloni care-mi veneau până la glezne, un neamț, Wilhem Marschall, de pe lângă Timișoara, care dormea pe prici lângă mine, mi-a făcut cadou un fost cojoc cu zeci de petice pe el, iar de la atelierul de cizmărie al lagărului am făcut rost de niște cioarse de pantofi, aduși În „stare de functionare” (adică, de a fi purtați) numai legându-i cu sfoară (sârmă n-am găsit nicăieri) și pe că mi-am pus o basca uzata pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bine. Chioaru (Dumitru n. red.) mi-a trimis albumul NICHITA și sînt bucuros! Îți doresc (vă doresc) zile frumoase la mare și să vă simțiți excelent acolo cu neliniștile ei! Citesc zi de zi "Dialog cu Anton Pavlovici într-o cizmărie" (poem semnat de Ovidiu Genaru n. red.). Cizmăria?! Bine, merci! Deci, să ne vedem în septembrie! Toate cele bune pentru voi! Încă o dată, LA MULȚI ANI!, LUIZEI! Al tău, Aurel Borca, 1 noiembrie 1985 Dragul meu, Am fost la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
albumul NICHITA și sînt bucuros! Îți doresc (vă doresc) zile frumoase la mare și să vă simțiți excelent acolo cu neliniștile ei! Citesc zi de zi "Dialog cu Anton Pavlovici într-o cizmărie" (poem semnat de Ovidiu Genaru n. red.). Cizmăria?! Bine, merci! Deci, să ne vedem în septembrie! Toate cele bune pentru voi! Încă o dată, LA MULȚI ANI!, LUIZEI! Al tău, Aurel Borca, 1 noiembrie 1985 Dragul meu, Am fost la Iași, iată, dar n-am reușit să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la grajd, la tăierea lemnelor, dar mama nu-i dădea voie, ca să nu se accidenteze mai rău, căci se ajuta doar de mâni, pipăind obiectele și de o cârjă de la tata. Nouă ne era tare milă de el. Când lucra cizmărie o ducea tare bine, dar acum... soția, Dafina, se descurca greu cu pământul și vitele. Ion era uneori și foarte nervos (când termina tabacul). O dată, mama s-a dus la ei c-un ulcior de lapte și el nevăzând-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vestul Munteniei, și anume Într-o casă aflată chiar la marginea satului. A fost un marginal dintr-o familie de marginali. Activitatea lui proletară — indispensabilă, simbolic, unui lider comunist — s-a limitat la aceea de ucenic Într-un atelier de cizmărie. Cultura nu i-a depășit câteva clase primare. Până la sfârșit se Încurca citind. Odată comuniștii ajunși la putere, toate acestea nu au fost un handicap, dimpotrivă. Soția lui, Elena Ceaușescu, a pornit de la același nivel. Și studiile ei se rezumau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
obținute în cele patru clase primare, efectuate la Scornicești. Vreau numai să arăt, cum a putut un fiu de țăran, plecat la vârsta de 1 ani din localitatea natală, să ajungă în București, să intre ucenic la un atelier de cizmărie, condus de meșterul Olteanu. Acolo, Nicolae Ceaușescu a întâlnit o serie de socialiști și social democrați, care veneau la meșterul Oltenau și discutau probleme acute ale mișcării muncitorești din România. Anul 1933, este ultimul al celor patru de criză generală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și vine într-un București plin de convulsii sociale. Nu putem nega, deși era tânăr, un copil intrat în adolescență, că n-a încercat să citească puțină literatură marxist leninistă. Cât a înțeles din ce a frunzărit prin atelierul de cizmărie al meșterului Olteanu este altceva. Cu toate că avea studii precare, la limita permisă, totuși, Nicolae Ceaușescu a fost un tânăr ambițios, cu o inteligență nativă, specifică omului de la țară. Legendarele sale isprăvi, cu implicările în procesele de la București și Craiova ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se găseau două fabrici de tricotaje, două uzine electrice, două mori, patru tipografii, două legătorii, o fabrică de vopsitorie, trei farmacii, 25 magazine diverse, cinci cofetării, cinci librării, un restaurant, 15 berării, trei cârciumi, 15 ateliere de croitorie, 12 de cizmărie, 10 de fierărie, 11 stolerii, șapte de mecanică și lăcătușerie, cinci de dogărie, trei de armurărie și șase de tinichigerie. Meșteșugarii hușeni erau binecunoscuți mai ales ca fierari și lemnari (caretași), ce lucrau căruțele numite hușence. În perioada interbelică (1918-1940
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vorbești. Noi spunem „gura metroului“ sau „piciorul scaunului“ fără să ne dăm seama că am folosit metafore superbe. Să te lauzi că știi să scrii e o mare prostie. Scrisul e o meserie care se învață la fel ca și cizmăria. Iar dacă te ocupi cu scrisul, trebuie să fii conștient că ai anumite obligații. Nu să devii țâfnos, inaccesibil. Și, mai ales, nu trebuie să transformi scriitorii despre care vorbești în sfinți feriți de ispite. În asceți. Asta mă enervează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
frumoase, iar eu, drept mulțumire, mi-am bătut joc de ele, de fapt, mi-am bătut joc de truda părinților mei, îmi vine să plâng de ciudă, abia îmi țin lacrimile. Cum, de altfel, bănuiam că o să se întâmple, obloanele cizmăriei sunt trase. Ce ne facem? Mircea zice Io-l cunosc pe nea Tomiță, las că-ncerc eu să-l scot din casă, să-i explic ce și cum. Mica prăvălioară în care lucrează omul se găsește chiar în locuința sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
greu, pe care nu-l înțeleg și fiindcă nu-l înțeleg îl uit mereu, scăpase de, aa, da..., de naționalizare, ăsta e cuvântul, naționalizare, scăpase la început, câțiva ani buni rezistase așa, ca proprietar, dar tot îi luaseră și lui cizmăria, astă vară i-o luaseră, acum este angajat la stat. Nu-mi este mie prea clar nici treaba asta cum vine, dar mă străduiesc să-mi depășesc vârsta, toți îi spun mamei că par mai mare decât sunt și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în ’48, se făcuse în fine dreptate - fabrici, ateliere fuseseră luate de la nesuferiții de exploatatori nemiloși, de la clasa burghezo-moșierească, fiind trecute în proprietatea întregului popor, a clasei muncitoare, detașamentul de avangardă. Chestia e că domnul Toma scăpase de naționalizare cu cizmăria lui din centrul orășelului nostru. Scăpase ca prin urechile acului. Era un cizmar neîntrecut, se zvonea despre el că în tinerețe învățase meserie și lucrase într-un atelier de lux din orașul Praga. De altfel, nu e potrivit să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orășelului nostru era în chip evident prea strâmtă, nu-i dădea prilejul să-și manifeste toate disponibilitățile, mai adăuga tata, tot pe șoptite. La trei zile după ce se înscăunaseră stăpâni ai orașului, Gârmoci și Fanache i-au luat domnului Toma cizmăria și el a ajuns să fie angajat al statului în propriul său atelier, plătit cu salariu ca orice lucrător, i-au pus și un șef, unul de la cooperație care habar n-avea cum stă treaba cu facerea pantofilor și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mea: când ușa trebuie împinsă, trag de ea, iar când se cere trasă- o împing. Vreau să dispar cât mai pe neobservate și, iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mașinii de spălat la sfârșitul zilei. 30 ianuarie 2003 Am reparat astăzi cu un ac gros și sfoară cerată o geantă de umăr în atelierul lui Pavel H. Omul în sine este un fenomen: fost inginer de mine reconvertit în cizmăria ortopedică, neoprotestant (penticostal? evanghelic? baptist? sau din toate câte puțin), gata să ajute cu voioșie netrucată pe oricine. Duce o existență apropiată de cea a Părinților din Pateric. Are o cameră de lucru minusculă, unde bocăne cât este ziua de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
passage care fac apel la serviciile sale. Nu le-a luat niciodată nici un ban, are o vorbă bună pentru fiecare, posedă un autentic duh al smereniei. Înconjurat tot timpul de resturi de piele, aracet uscat și capete de ață de cizmărie, este stăpânul unei existențe minunate, fără stresul zilnic al locuitorilor acestui oraș atât de bogat. Sub îndrumarea sa atentă, am reușit să-mi repar geanta de piele galben-lucioasă cumpărată cu numai cinci franci elvețieni de la magazinul Emmaus. La sfârșit, o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
erau respectate de majoritatea comunității, reprezentată mai ales de evreii săraci, pentru că, se știe, „evreul real” este cu atât mai habotnic cu cât este mai sărac. Este vorba, de asemenea, despre meseriile tradiționale practicate de evrei, meserii relativ curate (croitorie, cizmărie, tapițerie, ceasor nicărie, giuvaergerie etc.) <endnote id="(836)"/>, precum și despre existența unui număr relativ mare de doctori, spițeri și „bărbieri” (roifes) În rândul evreilor. „Un atare medic evreu - nota I. Barasch În 1842 - există În mai toate comunitățile israelite din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exercitarea tuturor celorlalte profesiuni”, sună articolul 59 din Judenordnung, ordonanță emisă În 1776 la Timișoara și valabilă până În 1778. După această dată a intervenit o oarecare ameliorare În situația evreilor, care, pe lângă negoț, au putut practica și unele meserii (croitorie, cizmărie și giuvaergerie) <endnote id="(124, p. 165)"/>. Totuși, pe la jumătatea secolului următor, situația era departe de a fi rezolvată. „Evreii au practicat comerțul - scria În 1840 politicianul ungur József Eötvös, un militant pentru emanciparea evreilor din zonă - pentru că le-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fabrici, care aparțineau evreilor. De asemenea, erau un număr de 38 de ateliere, din care doar 10 aparțineau românilor (1 atelier de strungărie, proprietar, Titus Onofrei, 2 ateliere de croitorie aparținând lui Ovidiu Ciubotaru și Ion Crainic; 2 ateliere de cizmărie aparținând lui Ioan Rotaru și C-tin Grădinaru; 1 atelier de tâmplărie a lui Dumitru Popovici; 1 atelier de rotărie în proprietatea lui Ion Pleșcan; 2 ateliere de ferărie aparținând lui V.Mihai și Ionescu Tilică;1 cofetărie în proprietatea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Penu, bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a căsătorit, iar din această unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatăl lui Ion Iliescu) și Eftimie. Ambii fii au îmbrățișat doctrina comunistă încă din adolescență. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmărie cu Nicolae Ceaușescu, a studiat câțiva ani la Moscova și a ajuns securist. Mai tîrziu a devenit directorul unei fabrici de încălțăminte din București. Eftimie a murit pe la începutul anilor '80." Textul citat ridică însă un semn de întrebare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
arestat și condamnat la 12 ani de închisoare. Se pare că a decedat în detenție." Ancheta Ziua, menționată anterior, face precizarea: "Ambii frați (Alexandru și Eflimie n.n.) au îmbrățișat doctrina comunistă încă din adolescență. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmărie cu Nicolae Ceaușescu, a studiat câțiva ani la Moscova și a ajuns securist. Mai târziu a ajuns directorul unei fabrici de încălțăminte din București. Eftimie a murit pe la începutul anilor '80." Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
asupra cărora vom reveni mai pe larg). O fotografie de arhivă prezintă momentul eliberării din detenție al lui Eftimie Iliescu. Într-o extremitate a fotografiei apare și Ceaușescu. Ceea ce confirmă versiunea din Lumea liberă, că cei doi fuseseră colegi de cizmărie, deci se cunoșteau bine. Sub ocupația sovietică, Eftimie - cu trecutul său Kominternist - urmase cursuri la Moscova (că și Alexandru, cum vom vedea, în anii '30, ori că Ion, în anii '50) și ocupase o funcție importantă în Ministerul de Interne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
spune că în clasa mea, la început această situație era generalizată. Asistasem uneori la dojenile și admonestările făcute colegilor mei de unii părinți. Li se spunea cu glas tare că vor fi dați la meserii, chiar și la ciobotărie, de parcă cizmăria n-ar fi fost și ea o meserie onorabilă din care se putea trăi!... M-am îndulcit cu bunătățile făcute de mama și am continuat șirul orelor cu explicațiile profesorilor. Puțin după aceea au început să apară și note mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
A învățat meseria de cizmar. Când era cavaler, flăcău cum se zicea la noi, spunea cu fală: „sunt pantofar de București.” Bunicii i-au cumpărat calapoade și toate uneltele necesare acestei meserii, l-au aprovizionat cu talpă și piele pentru cizmărie, dar el nu s-a ținut de treabă. Într-o duminică, pe la sfârșitul lui iunie, când eram de 9-10 ani, unchiul Scarlat a cules câteva sute de kilograme de zarzăre din grădină, le-a pus în căruță și m-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]