371 matches
-
ochi oblici, îmbrăcat într-un halat alb și mă intreabă de sănătate... Cred că era medic!!! Îmi spune să mă dezbrac... Mă întinde pe pat și începe să mă consulte centimentru cu centimetru... Frig al naibii! Așa simțeam eu! Îmi clănțăneau dinții mai ceva decât o mitralieră AKM. Poc-poc... cu degetele pe unde i-am arătat eu că mă doare. Desigur că mă ascultă și cu stetoscopul. Brrrr... ce mâini reci avea când mi le punea pe spinare. Îmi spune să
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
Somn mult, odihnă, nu computer, nu muncă... ce mai, trai pe vătrai! Totuși după cinci zile mi-au redus pedeapsa și m-au trimis acasă... de data asta fără salvare! Acum sunt bine, nu mai mi-e frig, nu mai clănțăni... și nu mai dau drumul al aparatul de aer condiționat... Mai bombăni totuși din când în când, vorba lui nenea Iancu: „Căldură mare, mon cher!”... „Mă, ce căldură...” Oare cine zicea asta? Tanța sau Costel? SPJr Launceston, Tasmania februarie 201
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului 10. O NOAPTE FURTUNOASĂ ÎN TREI Trenul intră în gară chiuind din toate încheieturile.Iiiuuuuuuuu! Ce luuuungă-iiiiiii,Doamneeeee! Țipa și gara. Fata ieși în întîmpinarea băiatului, izbindu-l de cer! Vagoanele clănțăneau îmbucând aerul supraîncălzit. Hainele zburau pe deasupra lanului de grâu ca niște nori de ploaie. Vântul interior purta peisajele de la un capăt la altul al orizontului. Cerul prinde și el să se înroșească : rezistență în tandră suprasarcină terestră! Norii fierb deasupra
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
după puțin timp de alergat prin văzduh, obosiră și se depărtară de uriașa pană. Gardienii renunțară și se întoarseră, zicând: - Cred că am scăpat de ei! Acolo sus, dincolo de nori, Mărțișor și Norocel începură să tremure de frig de le clănțăneau dinții. - Am scăpat, măi Norocel! Hai înapoi să luăm Primăvara! - Nu-mi mai trebuie nici o Primăvară! Hai acasă! Aoleu, dar acolo e jelanie! Mai bine hai la împăratul Nisipurilor Fierbinți! Acolo am dus-o bine! Dacă ne dă un palat
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Pluti așa vreme de trei zile în care ceața se lăsă peste lac din ce în ce mai groasă, împiedicându-i vederea, iar frigul așternu pe acoperișul căsuței plutitoare o pojghiță de gheață. Noaptea, ghemuit în patul lui de la fereastră, Bujor își auzea dinții clănțănindu-i mărunt în gură. Tocmai pe când se gândea serios să tragă la mal, i se păru că vede în depărtare umbra unui palat care spinteca ceața cu luminile de la ferestre. Încălzit parcă deja la gândul unui adăpost mai trainic și
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
erau oameni de vază și de cinste în tribul lor. Te-a tâmpit colesterolul din sângele îngroșat al beșnițelor alea supraponderale pe care le sugeți voi, ca niște vite ce sunteți! Marele Vampir American își recuperă căpățâna ai cărei dinți clănțăneau precum castagnetele și se așeză mofluz pe scaunul său. Situația era delicată. Ce va raporta șefului său pe linie de servicii? Că o dăduse în bară cu intenția de a infiltra alți agenți în zona diamantelor și a cuprului. Nasol
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
aduse o evidență, o certitudine hilară, însă: toți purtau uniformele de liceu, sarafane bleumarin și bluze albe cu mâneci scurte - fetele, pantaloni și cămăși albe - băieții, tot cu mâneci din economie. Și frigul, și ultima descoperire îi făcură să le clănțăne dinții grozav. Patriarhul zise pipăindu-și mandibula: -Mai să fie! Cred că mi-au revenit și măselele de minte! De le-aș fi avut și aseară, n-aș mai fi lăsat purcelul nemâncat pe jumătate! Reacționară cam leșinat la glumă
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mașina rula încet prin noaptea adâncă, cu farurile măturând drumul de țară plin de hârtoape. Prin geamul lateral, cei doi băieți priveau umbrele pomilor, cu dinții clănțănindu-le la fiecare hop, ascultând vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului: - „Lele Marie, mândră floare, șa-lai-la Leagă-mi capul că mă doare, șa-lai-la Și mi-l leagă cu ștergură Că-s beteag de beutură, șa-la-lai-la!” Era ora patru
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
întreb încă tremurînd. A, da, de la... Ceilalți, de pe pat întreabă-ntr-o voce: de la? de la... lungește el suspansul. De la, de la Ili...? încearcă să ghicească ei la unison. Nu, o retează Vonica, de la Măgureanu, și mă bate pe umăr de-mi clănțăne dinții. Musca de argint. Pînă la zece, au mai rămas zece minute. Continui să lucrez la gura orbului. Ce Dumnezeu fac ăștia, mă alarmez dintr-o dată, nu-și dau seama că la zece, la televizor... și, cînd să mă ridic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timișoreană, reține frigul din propria sală de curs: Studenții buni, interesați. Ies aburi pe gură când respiri. Nu știu ce să cred. E impresionant ce se Întâmplă, sau e absurd? Trăim ca vitele, dar unii continuă să-și vadă de treabă. Îmi clănțănesc oasele sub palton 5. Marius Oprea Își amintește despre „senzația de frig pe care o aveam tot timpul, chiar și În miezul verii”6, În vreme ce despre puterea degradantă a frigului Tia Șerbănescu nota În noiembrie 1987: Mă uit la oamenii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
te-oi fi recunoscut, în încordarea buzelor așteptânde zilei când vom merge braț la braț la ceasul nestins de chemare. EL Noaptea îl chem adesea. Sunt poate prea fragilă ca să dorm singură. Membrele se înstrăinează de trup, dinții încep să clănțăne supărător, părul îmi cuprinde gâtul dureros, urechile’s încordate instinctiv, ochii pândesc clanța ușii lucioase, sub care am pus un taburet scrijelit. A fost o dată și nu mai știu de-a fost aievea sau în vis. E greu de spus
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Persia e situată pe un podiș Înalt, relieful ei diversificându-se Într-o succesiune de dealuri și deșerturi. Cu toate că am făcut călătoria În august, În dimineața plecării noastre aerul era Înțepător de rece, Încât până și dinții Începuseră să ne clănțăne. Și când Îmi amintesc că, acasă, În această perioadă este o vreme caniculară! Ajunși la Bagdad, domnul De Turck mă părăsi, hotărât fiind să se Întoarcă la Paris via Tocat și Constantinopol. A ales să călătorească pe uscat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fericire: Nu vom uita, nu, Petre niciodată!» Spun pumnii strânși și adâncii ochi senini - ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască!» Poezia care a evocat chipul celor mai buni fii ai poporului, al eroilor clasei muncitoare capătă un răsunet deosebit mai ales atunci când poetul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu le vede, și se uită după picioare, dar nu le vede, și apoi căpșorul se ridică și ea Își privește copilul În față, un singur șir de dinți deschizându-se și Închizându-se, fără ochi, fără gură, doar dinți clănțănind... Desdemona se trezește cu un tresărit. Îi trebuie câteva clipe până să-și dea seama că propriul ei pat, cel adevărat, e ud fleașcă. I s-a rupt apa... ...ân timp ce pe gheață, În larg, farurile Packardului se aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fleșcăie pe zi ce trece. Se întâmplă ca nici măcar amândouă la un loc să nu mai reușească să-l stârnească. Sunt atât de prostuțe și neîndemânatice! Uneori și-ar dori să le bea sângele. Să se contamineze de tinerețea lor! Clănțăne convulsiv din dinți. Până acum a reușit să se stăpânească. Îi e de ajuns cea care doarme în pământul rece de sub piatră. Se răzvrătește. A fost un accident. Cine îndrăznește să-l acuze? Geme. Nimeni, numai o voce lăuntrică căreia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
starea necesară pentru a vizita Lijiangul, inclusesem În itinerar și o traducere a sentimentelor unui arhivar amator localnic: „De-a lungul ultimelor opt secole, cutremurele dese care au afectat regiunea, unele de până la 7 grade, au cam făcut să le clănțănească dinții În gură localnicilor și au dat jos câteva alimente de pe rafturile bufetelor, dar nu ne-au slăbit hotărârea de a continua să locuim aici. Datorită frumuseții sale, Lijiangul e un loc din care nu-ți vine deloc să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj. Apoi au Început să pipăie mânecile și dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau niște fantome livide și letargice. Tatăl meu se uita la noi ca și cum ne-ar fi privit pentru ultima oară. Polițistul a arătat ce găsise În haina mea. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unul din picioare luneca În gol, periclitând prăbușirea!! Însfârșit, făcând un extraordinar efort de voință, reuși să ajungă În a doua cameră unde de fapt era instalat telefonul. Treaba nu era deloc ușoară. Mâinile Încă mai tremurau, dinții În gură clănțăneau, iar cuvintele nu puteau fi pronunțate decât cu Întreruperi, mai mult bâlbâite,iar cel chemat sub nici o formă nu putea Înțelege despre ce-i vorba. Avu răbdare să-și controleze voința, reușind În final să cheme În ajutor, unul din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cureaua e nouă? a întrebat ea. — Da, am cumpărat-o de la magazinul din colțul străzii. E drăguță, nu? — Hm, a zis doamna Taylor. Iar nu porți furou. Trebuie să împrumuți unul de la mine dacă ieșim. Nu vreau să te văd clănțănindu-ți dinții. Acum stai jos, draga mea, și lasă-mă să te servesc cu puțin ceai. — A enervat-o cureaua, mi-a șoptit Sheba, când mama ei a ieșit din cameră. Mama nu cumpără niciodată haine noi. Ea zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Mă îndoiesc c-o s-o mai pățim o dată, a continuat repede Zach. De-acum ne-am prins la ritm. Dar nu sunt mulțumit de vesta ta de salvare. Ar trebui plutească mai bine. Le schimbăm. Jinei au început să-i clănțănească dinții în gură; frigul i se răspândea prin trup. Durerea a început să-i invadeze maxilarul și-a urcat către pomeți. S-a aplecat înspre în față și și-a lipit capul de pieptul lui Zach. Și el era ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Paul nu știa nimic din ce-l întrebam. Avea ochii roșii și mâinile decojite de frig. „De ce n-ai învățat, Paul?” Copilul tremura tot și încerca să-mi spună ceva, dar se oprea în ultimul moment și iar începea să clănțănească. „Zii, Paul, de ce n-ai învățat? De ce tremuri? Ți-e frig sau ți-e frică” „Mi-e frigă, tovarășu’!” Îi vedeam lacrimile din colțul ochilor, dar nu m-am putut opri să nu zâmbesc, ca un prost. „Cum adică ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
privind-o țintă, cu ochii licăritori. Ce este? strigă Sanis căscând gura cu uimire. Ce s-a mai întâmplat?... E bolnavă?... De ce n-ați adus doctor?... Nu trebuie doctor, Sanis! nu trebuie nici un doctor, nu trebuie nimic! vorbi Rifca galbenă, clănțănind cu groază. Lasă-ne aici pe noi. Avem treabă. Știm noi ce are fata... Du-te la Făluță... Ai fost la rabin? Ce răspuns ți-a dat el? De ce-ai sfârșit așa degrabă? Credeam că vii mâni... Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe noi. Avem treabă. Știm noi ce are fata... Du-te la Făluță... Ai fost la rabin? Ce răspuns ți-a dat el? De ce-ai sfârșit așa degrabă? Credeam că vii mâni... Ce ai tu de tremuri și-ți clănțănesc măselele? vorbi jupitorul ș-o clipă o privi cu grijă. Apoi își aduse aminte de întâmplările lui și zâmbi, cu ochii ațintiți asupra unei icoane ce i se așezase numai lui înainte. Ce răspuns mi-a dat rabinul? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din clipă în clipă și grăiește în sine și se țistuiește pentru întârzierea lui. Așa face totdeauna Culi! O dată i se întâmplă lui Culi să întârzie, numai o dată într-atâția ani de când s-a așezat la Prelunci - și bătrâna îl clănțănește și-l foarfecă în sine: Totdeauna face așa Culi! Atâta fecior are și ea și sare cu gura asupra lui oricând și pentru orice. O singură dată întârzie Culi din pricina acelui diavol de urs - și asta însemnează că totdeauna vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]