170 matches
-
aduce o tavă metalică pe care o așează sub palma mâinii lui drepte. Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la ușă și privise afară, cocotierii unduiau În toate părțile, cu toate că nu se simțea nici o adiere de vânt. Simțea că nu mai e sigur pe picioare, iar pentru o clipă n-a mai știut dacă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
picioare și mă așez lîngă fereastră uitîndu-mă afară. Nu văd nimic. Frisoane interioare mă zgîlțîie și, dacă nu m-aș stăpîni, aș tremura ca trupul viitor întins pe un pat de spital pe care oglinda timpului mi-l ascunde. Dar clătinarea mea e acum. Știu că răndurile pe care Doctorul le citește sînt proaste. Le-am scris doar ca să ies din blocaj. Dar văd că am rămas așa, siderat de propriul eșec. E imposibil să reacționez, să mă mișc în afara automatismelor
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de lîngă mine și curentul de aer format de mișcarea aripilor îmi răvășește părul și mă face să tresar speriat. Se înalță la cer și țipă acolo rotindu-se în jurul meu și a Doctorului. Probabil că acesta a văzut în clătinarea mea un semn de spaimă. Mă grăbesc să-i risipesc îndoiala. „-Durerea supremă nu e omenească”-îi spun-„și de aceea îi pare omului de neînțeles. Stupefiant e chiar faptul că există și umbra sa absurdă ne mîngîie fără iertare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne-a deranjat prea mult, atâta doar că își ținea deschiși ochii, care luceau ca două stele triste, dar, într-o noapte, i-am simțit respirația în ceafa mea, o ușoară adiere de aer m-a făcut să-i bănuiesc clătinările capului iar după tremuratul ritmic al crengilor așternute pe jos și după foșnetul veșmântului său de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
interes și îi sclipeau ochii de poftă. — E în afara oricărei primejdii? Se poate conta pe ele în cazul în care sunt descoperite de poliție? întrebă Kanai, ștergându-și fruntea. — Se ocupă domnul Sade de problema aceasta. Abia atunci observă omulețul clătinarea disperată a capului și clipirea din ochi a lui Gaston. — Nu-i e bine? întrebă el. — A! Domnul Sade suferă de o boală de nervi. Nu-și poate controla mușchii faciali... Dar, ce părere aveți? De fapt, am adus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu tocuri de zece centimetri au completat ținuta. Se simțea ca o călugăriță. — Plec, spuse ea fără să se adreseze cuiva anume. Maică-sa își făcu apariția ca din pământ; o evaluă pe Adriana cu ochi de expert. Cu o clătinare din cap abia perceptibilă, femeia o întrebă: — Nu vine să te ia? — Hotelul la care stă e în Upper East Side, tot acolo o să aibă loc și petrecerea. A trimis o mașină să mă ia. Nimeni nu ținea la cavalerism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
indică, printr-un semn imperceptibil, dacă trebuie să se arate primitor sau rezervat, senin sau neîncrezător, atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi privește și Îi ascultă fără să reacționeze. Nu trebuie să ni-l imaginăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Îmbătător, Încât m-am ferit să intru În polemică. Nu era un moment potrivit pentru discuții, bărbatul acela nu-mi cerea părerea. Din când În când, slobozea câte un «nu-i așa?» foarte puțin interogativ; răspundeam printr-o aprobatoare clătinare din cap. Era amabil. De altminteri, ne-am revăzut, de atunci Înainte, În fiecare dimineață. Vorbeam Întotdeauna la fel de puțin, el se considera fericit că un american putea să-i Împărtășească pe deplin opiniile. La capătul celui de-al patrulea monolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se vor tot bate, tu vei dormi mereu../ Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.../ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu..." In acest poem se remarcă de la început caracterul mobil, muzical al orizontului material: freamătul frunzelor, clătinarea salcâmilor, curgerea apelor. Pe de altă parte, bătaia vântului de toamnă, amplificarea umbrei, plânsetul apei conferă acestor mișcări dimensiunea mutabilității universale, a permanentei schimbări care ritmează perpetuitatea somnului morții. "In felul acesta, are loc convertirea spațiului fizic în spațiu psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor intersecții ale destinelor care puteau tulbura pe oricine, darămite pe niște gunoaie cu ochi de pe marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna, Soarele, umbrele, vidul, fluierele și nesfârșirea de trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timp lumea repeta asta la nesfârșit, în următoarele patruzeci și opt de ore, în toate emisiunile de știri de la televiziune și în articole din toate ziarele. Apoi, puneai un congresman să îi ceară să-și retragă declarațiile. Plescăiri din limbă, clătinări din capete... Cum a putut să fie atât de insensibil? Oare era potrivit pentru slujba pe care o deținea? Oare nu reprezenta un pericol, în acel post? Și apoi, erai dat afară. Așa mergeau lucrurile astăzi. Acum, Bellarmino se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Început am crezut c-o să fie super. Că o să-mi fie ca o soră mai mare. Dar lucrurile n-au stat chiar așa... Nu mă mai pot opri din vorbit. Pur și simplu, nu mai pot să tac. La fiecare clătinare sau zgâlțâire a avionului, din gură Îmi iese alt torent de cuvinte, asemeni unei cascade. Dacă n-aș vorbi, aș țipa ca din gură de șarpe. — ... ea era campioană la Înot și la orice altceva și, prin comparație, eu... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e un zbucium sexual ce produce o clătinare uriașă pe care o aștept cu respirația tăiată. Afară, Întunericul a Început să coboare ușor. În casă obiectele Își pierd conturul. Îi place Întunericul, se simte bine În el, abia atunci Își poate pune În ordine scenariile cele mai terifiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
moartă. Nu e nimic de spus. Fața lui Neil se întunecase. —E evident că sunt destule de spus. Altfel de ce ai fi așa de supărat? Ia spune-mi: tatăl tău bea? Neil a clătinat din cap circumspect. —Mult? O nouă clătinare circumspectă din cap. Ăsta e un detaliu foarte important care nu ar trebui omis din povestea unei vieți, nu-i așa? a spus Josephine cu șiretenie. Neil a ridicat nervos din umeri. Când a început să bea mult? A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
UE, nu mai există euro. Ei bine, în acel moment ai devenit fericitul posesor al câtorva zeci de tone de hârtie. Ce-i drept, de cea mai bună calitate dar, nimic altceva decât hârtie. Aurul însă rămâne constant indiferent de clătinările ori prăbușirile economiilor internaționale. Vlad făcu o pauză numai cât să tragă scaunul de sub birou și să își așeze un picior deasupra. Nu stătea bine, fiind atât de mic de statură, poziția îl incomoda. Renunță, și se așeză la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mintea noastră. Eroarea se naște din imperfecțiunea organelor noastre și a analogiilor lor arte făcute. Ce e plugul decât o unghie de fier cu care se zgârie pămîntul? Având noi înșine un punct de gravitație în noi, avem, cu clătinarea lui prin o putere esterioară, unitatea tuturor fenomenelor psihice și fizice. Esperiența e numai izbirea de dinafară care mută punctul de gravitație. Nu de acea izbire avem cunoștință, ci de mutarea punctului de gravitație. 2255 Adevăruri [... ] și adevăruri fenomenologice [ADEVĂR
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sunt Marjorie Graham, iar Hal și Don sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo șase priviri șocate și triste. Îl auzeam pe Koenig cum urlă afară: — Spune-mi adevărul! Pațachina aia de Short și-o trăgea pe bani? Marjorie Graham îmi zise: — Eu sunt cea care a sunat la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în „patrulare“, le-am fluturat pe la nas insigna mea, le-am îndesat niște bancnote în mână și le-am pus întrebări în cea mai bună englezo-spaniolă de care am fost în stare. Biștarii și-au făcut efectul imediat. Am primit clătinări de cap, vrăjeli bilingve și o serie de povești care păreau adevărate. Unul știa de „el blanco explosivo“ care a dat apă la șoareci în timpul vizionării unui film porno dat la Chicago Club pe la sfârșitul lui ianuarie. Altul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin găuri, pe unde gâââh... gâââh-ah-aha... trece el ce vede? ce vede? ce? numai găuri, iiii-la-la... a borteluit pământul, ia-ia, mâinile, sunt și ele... numai găuri, cinci degete, cinci găuri, dar ele, găurile... gata! jap! jap! sunt prea multe, vai, clătinare din cap, vai, durere de burtă, vai, durere de inimă, de gât, de coaste, câte coaste? durere de dinți, prea multă durere peste cele o mie de găuri, da, asta vede bărbatul călare.) MACABEUS: Spune-mi și mie, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea ei"..."Vîrsta e un ce care nu iartă pe nimeni..." Odată formulată ipoteza, perora la nesfârșit. Îi plăcea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am depus în creștetul capului, dar am descoperit curând că nici cu mine nu era mai dispusă să vorbească decât cu el. Sperasem să o păcălesc să spună câteva cuvinte, dar nu m-am ales decât cu aceleași înclinări și clătinări din cap la care fusese supus și Tom ceva mai devreme. Un omuleț straniu, tulburător. Nu eram specialist în psihologie infantilă, dar îmi era clar că nu avea nimic în plan fizic sau mental. Nu era retardată, nu avea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din cine știe ce motiv, i s-ar fi întâmplat ceva în vreuna din aventurile lui solitare, R’Orab era singura cămilă de pe lumea asta în stare să-l aducă înapoi în tabără, în cea mai neagră noapte. Adesea adormea, legănat de clătinarea lui și învins de oboseală, și nu o dată familia lui l-a luat de la intrarea în jaima ca să-l bage în pat. „Francezii“ spuneau despre cămile că sunt animale stupide, nemiloase și răzbunătoare ce nu ascultă decât de țipete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când în când, un ușor scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]