714 matches
-
pentru sex, dar, din păcate, a făcut-o pentru a coborî și mai jos, la fiziologie. Această manieră reducționistă ne sărăcește și ne deformează profilul uman în mod dramatic. Și nu este vorba de o economie a mijloacelor, cum se clamează cu insistență, ci de o sărăcire a conținutului. La cea de a doua întâlnire cu Jérôme Bel, de la Centrul Național al Dansului București, acesta a teoretizat pe marginea lucrării sale The Last Perfomance. A amintit câțiva gânditori contemporani de la care
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a mai crede că este o firească, naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
a fi de o "suficiență agresivă și mărginită (dacă te uiți bine la mutra lui de mahalagiu îngâmfat, parcă e un nun mare de pe Griviței". Admirabil și sugestiv instantaneu! Punându-se din ce în ce mai mult în slujba partidului, proaspătul și zelosul militant clamează că "e nevoie de o cenzură serioasă". Aflată de partea bună a baricadei, E.T.A. se înnumără și ea curând printre clienții "atacurilor săptămâniste". Se vede că soții Anton nu erau agreați de Paul Georgescu. Acesta refuza în genere să
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
și bine retribuit În perioada comunismului, se vaită, de fo’ douăzeci de ani, că el nu mai este băgat În seamă, deși scrie mult și bine. Și că-i e greu să trăiască din pensie. Ba, nu de mult, a clamat În presă “N-am ce face cu libertatea!”. Luați-i-o, bre!... CÎnd mă lăudam, În fața lui Liviu Malița, că scriu cele mai scurte referate de doctorat din România, acestami spune, zîmbind oriental :” Nu cred! Eram În comisie cu Andrei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
au găsit niște focoase nucleare. Înfricoșați, sărmanii hoți, au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud și să admir eroismul, dar, mai cu seamă, vigilența civilă, militară și de alte naturi, ale jandarmilor puși să însoțească trenul cu focoasele periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pentru că măcar ei vor să joace teatru”(p.206). Dar, contradictoriu ca de obicei, artistul zice, trei pagini mai Încolo :”Paradoxal, descopăr uneori că pot să am mai multe libertăți În operă”(p.209). Dar nu trec cinci pagini și clamează, pueril, „Ce bine e să lucrezi cu ...corul!”(214). Apoi, pare autocritic :” Invazia regiei de teatru pe scena lirică a avut, ca orice invazie, și consecințe nefaste”(216). Sau face observații de bun simț :” Muzica operelor cu-adevărat mari te
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de umor - afirmația, ne-am putea Întreba și noi: dacă de la clasa de regie a Cătălinei Buzoianu, a lui Purcărete, a lui Moisescu sau Mărăscu, ies și 15 % absolvenți care nu reușesc ulte rior, În teatru, noi ar trebui să clamăm „Catălina Buzoianu a fost compromisă de studenta ei X și de studentul ei Y !”?... La fel, găsesc Într-o carte importantă un verdict care mă descumpănește :” Viziunile lui Artaud sunt impo sibil de realizat”. E clar că e o confuzie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente opinii și se polemiza cu eleganță. — Este din cauza Încălzirii globale, clama un tip În costum și cu diplomat, posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia trona, În compensație, o chelie ca un acoperiș de moschee. Creșterea efectului de seră a supraîncălzit motoarele, care-au dat chix. — Fii serios, a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
legislația europeană, vor fi necesare, se spune, două legislaturi. Atunci de ce - vă veți întreba din nou - nu au fost făcute europene din capul locului? Din nou intervine «comisionul», de data aceasta politic. Cum ar mai fi obținut unii capital electoral, clamând «originalitatea»?” Societatea românească a fost scufundată după 1990, ca de altfel și înainte de Revoluție, în sărăcie, demagogie și individualism sălbatic. S-a acreditat ideea atât de „profundă” că „numai proștii rămân săraci” sau „dacă n-ai bani miroși a prost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un loc tot mai important" (NOVLIMBA are mania comparativelor), remunerat prisoselnic. I-au găsit: pe Valentin Lipatti, pe Ralea, pe Iordan, pe Frunzetti, pe Wald, pe Balaci și tot șirul lor. Pe Mihnea Gheorghiu, foarte repede, în noiembrie '44, cînd clama caragialian ca "trădătorii să dea seama în fața poporului de înalta lor trădare". De reținut că trădătorul numărul 1 era E.M. Cioran. Tata nici măcar n-a simulat subordonarea la doctrină. A rămas (neadaptat) în perimetrul profesiei de instrumentist. A făcut muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
între un primar, o mămăligă și o doamnă care îl iubește pe un marțian cu numele Telemah? Sau o discuție dintre o femeie și un bărbat despre lungimea în centimetri a penisului acestuia? „E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“, clamează Ovidiu Pecican. Iar Flavius Lucăcel va merge fără îndoială înainte, simțindu-se înțeles de Ovidiu Pecican și persecutat de unul ca mine care i-a etichetat drept un galimatias și cartea anterioară (Trilogia spațiului închis, 2006). Bine, cel puțin, că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un moment dat exasperează - este caracterul convențional al panegiricelor lui Victor Stoleru. Conștiinciosul evocator și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie a unui cavaler al spiritului.“ Ce înseamnă „cavaler al spiritului“? Sunt cuvinte care sună solemn, dar nu spun nimic. Ca să nu mai vorbim
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el pe un ton grav și oficios, de șef care ține la autoritatea lui. Ai isprăvit cu fișele de inventar?... Hai, dă-i zor, că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de lemn niște fișe, înșiruindu-le în fața sa, pe tăblia biroului, cu gesturi teatrale. Mă, nu-ți mai bate joc de meserie, că îi spun șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o familie de foști partizani comuniști de-ai lui Beloiannis, refugiați în RPR, își luă peste puțină vreme zborul la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ținând însă cont de faptul că, printre ceilalți studenți ai grupei, el era singurul care își clama în gura mare convingerile-i comuniste înfocate, nu-i regretă nimeni plecarea. Cu doi dintre colegii săi de grupă Victor legă prietenie la toartă. Unul, bucureștean din tată-n fiu, Paul Dobrescu, care stătea prin Vatra Luminoasă (tatăl său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pâinea neagră de secară ori de câte ori cei mici strigau Mama, papa!. Și așa zile și nopți, nopți și zile în șir, strecurându-ne printre tancuri, motorizate, blindate, chesoane, afeturi, camioane, trupe românești și nemțești în retragere, care nu se sfiau să clameze Kaput Hitler, șirul de rădvane ale celor plecați în pribegie înainta, sub un cer neprietenos, ca o reptilă fără de sfârșit, cu viteza melcului, către interiorul Țării. Frumos spus ziaristule! Și aproape impresionant... Dar eu te-am întrebat de ce ați fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zonă, de degradarea peisajului și a mediului de viață, de afectarea microclimatului și a procedat în consecință, cum s-a putut folosi mai bine de bunurile aflate în proprietate. Sovrom-urile n-au îndrăznit să facă un asemenea dezastru, mister Svenson! Clamau protestatarii. Sovrom-urile luat degeaba! Eu plătit banii grei! Răspundea proprietarul! Într-un termen destul de scurt a trecut cu ușurință și peste refuzul unor angajați de a se implica în procesul de prelucrare a buștenilor de cireș care veneau în fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
echidistant cum pretindea, ci doar un banal sofist care, în realitate, nu credea în nimic, în afară de binele său personal. Ar fi cântat frumos și pe aria lui Troțki, Che Guevara sau Pol Pot, dacă i s-ar fi oferit oportunitatea, clamând cu mâna pe inimă că este echidistant. Dar pe figura hirsută a lui T.T. apăruse brusc un zâmbet onctuos și servil: chiar în acel moment, ușa salonului se deschisese și în încăperea spațioasă răsună un glas bine timbrat, cunoscut tuturor
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ramificațiilor destructurate ale libertății de opinie, acești autori ce par să asigure transferul de prestigiu dinspre triumfătorul optzecism către beligerantul milenarism fac apel mai curând la elementul analitic conjunctural decât la fidela reproducere, nu întotdeauna marcată, a citatului cultural. Intertextului clamat de antecesorii lor, ei îi preferă, într-un limbaj specializat, metatextul. Iar literaturii propriu-zise - notele de subsol. Așa se explică opțiunea pentru priza directă la psihologia cotidianului, care nu aparține, prin viteză, atât genului tacticos al poeziei, cât mai degrabă
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
ci în izomorfismul lor, adică în aceeași importanță pe care ele însele o acordă propriei lor poziții în lume. Din moment ce există diferențieri drastice între sexe și fiecare caută în celălalt, tînjind androgin, ceea ce-i lipsește lui cu desăvîrșire, cum poți clama egalitatea? Diferențierea este ontică și socială, în același timp, iar acest lucru mai trebuie dovedit doar celor care nu au nici cea mai firavă percepție a sinelui. Trecînd peste diferențele psihosomatice generale, pe care și un amator le poate demonstra
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
nu au palate, / nu și nu, sau au, cine știe, căci iar sunt trimis, / fircălog, în coliba unchiului mort, / domnul cu suflet din fildeș și azimă, Tom, // acolo văd și ascult, curge rîul, șarpe drogat, / sîsîind vetusteți, falși filosofi, eu clamez, / numai timpul prezentul e timp și e nou" (În coliba unchiului mort). Postura persiflatoare vizează "inimile" sentimentale ce se pictează, "ele pe ele", pe "protuberanțele trandafirului": "pe a mea n-o văd, minunea / a cîntat îndestul pasămite, / a cîntat, s-
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
extraordinar de activi în dramaticele zile pe care le trăim. în aste vremi în care clima se înfierbântă, iar economia îngheață, este suficient să-i urmărești pe micul ecran, adunați în conclavuri în care toată lumea vorbește în același timp, iluminați, clamând, vaticinând, dezlegând taine și dând pe față, vituperând în lacuri de sudoare, ca să înțelegi că e groasă, că firul s-a rupt și cine știe când se va înnoda. După două ore de sacru vacarm, fiecare vorbitor are treizeci de
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
unde e carierismul, unde "răsplata jertfei patriotice"? Am ajuns acum la rubrica moralei propriu-zise. O explicare "serioasă" a conceptului ar fi defectă, crede cineva, fără a aborda "logica revoluțiilor". Adică a ne înmuia pana în cerneala lui Che Guevara! Degeaba clamăm umanismul, democrația, nonviolența, atîta vreme cît ele se vădesc străine de numita "logică": "Comunismul a susținut totdeauna idealul revoluției (Ťrevoluțiile sunt locomotivele istoriei!ť), justificîndu-și violența prin necesitățile obiective ale schimbării revoluționare: combaterea sau chiar lichidarea adversarului, prevenirea contrarevoluției, asigurarea
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
marcat masculină, antifeministă... "Violente jeturi de creație și de acțiune" erau așteptate odată cu violențele "voioșilor incendiatori cu degetele carbonizate", care vor fi dat foc rafturilor de bibliotecă și vor fi deviat cursul canalelor spre muzeele-cimitire. În replică constructivă, acești "viitoriști" clamau necesitatea de a fi absolut original, de a respinge orice imitație, de a distruge vechea sintaxă împreună cu eul care o închega, de a elibera cuvintele din chingile gândirii logice anchilozate... Se puteau regăsi aici, în expresie hiperbolică, multe dintre căutările
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
constrâns că trebuie să citească, poate să devină liber prin ritm, suprimând semnele de punctuație. (Punctuația ar fi parazitul - teorie în care a excelat cummings). "Je ne suis pas dans ce que je cherche, mais dans ce qui me déborde", clama teoreticianul. Lionel Ray intervenea: cuvintele au în fiecare limbă aura lor. Altfel sună framboisier și altfel raspberry. Primul e mai aproape de floare, al doilea sună mai aspru. Chiar și în aceeași limbă, nu degeaba apelăm în traducere la un cuvânt
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]