145 matches
-
necăjit pentru textul persiflator Cum vorbesc țăranii îl numise ciocoi: "Un grec mai rafinat în sentimente [...] nu s-ar putea găsi decît în timpul lui Pericles." Caragiale care caracterizase drama Apus de soare ca fiind a opta minune a lumii și clapon umplut cu spanac tricolor sintetizează foarte realist istoria relațiilor cu cel pe care îl numea Frate Barbule: "Întîi, ne-am înțeles fără să ne iubim; apoi, ne-am iubit fără să ne-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pentru care se păstrează un respect detașat (Răposatul conul Alecu Odobescu), scriitori din opera cărora Caragiale s-a inspirat (N. Machiavelli e trecut printr-un process de grecizare: Nicolaki Machiavelis) și nici titlurile operelor literare: Pohod na Sibir devine în Claponul Pohod la șosea. Puțin semnificativ este pluralul Steriazzi pentru cei din familia Steriade; pentru copii lui M. Dragomirescu, Caragiale propune numele generic kinderii iar pe ai săi îi recomandă către Delavrancea ca fiind microbi, în intimidate adresîndu-li-se cu vocativul Cușilor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
înaltă, uneori este imitat simplismul onomastic al lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un tînăr monșer care face cură de apă de Buda, preotul Matache Sugăceanu și ofițerul turc Hahaler-aga; sultanul apreciază în fața camerelor otomane că, isprăvindu-și toate treburile ei, i-a venit poftă Europei să le reguleze
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Scrisorescu, Plicurian, Reformian, Clistirescu, Rețetescu, Triluriano, Curcuduș, Mozolescu, Terciulescu, Trînjovici, Sulea... Nedisciplinată, fantezia onomastică devine o mașinărie care produce la nesfîrșit, după principiile locuitorilor celebrei insule Laputa și cu metodele hahamului din Beligrad care ne spune tot Caragiale era nașul Clapon-ului! Este în aceste propuneri onomastice și o supunere benevolă a autorului la orizontul de așteptare caracteristic publicului vremii și de care profitau multe publicații de duzină, dar în marea majoritate a propunerilor sale onomastice, maestrul află soluții de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
putut fi mai fudulă.”211 Nota moralizatoare și instructivă este mereu accentuată, căci dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În 1873, la „Ghimpele”, el susține rubricile „Varietăți” și „Una-alta”. Este după aceea girant responsabil la „Alegătorul liber” și corector la „Unirea democratică”, unde e prezent, însă fără semnătură, la rubricile „Diverse” și „Felurimi”. În 1877, scoate revista umoristică „Claponul” (făcând să apară, în 1878, și un „Calendar al Claponului”) și publică în „Albina Carpaților”. Colaborări nesemnate mai are la „Telegraful” (în cadrul rubricii de „Curiozități”) și la „Bobârnacul”. Împreună cu Fr. Damé, dirijează efemera foaie „Națiunea română” (1877), suspendată curând din pricina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
-alta”. Este după aceea girant responsabil la „Alegătorul liber” și corector la „Unirea democratică”, unde e prezent, însă fără semnătură, la rubricile „Diverse” și „Felurimi”. În 1877, scoate revista umoristică „Claponul” (făcând să apară, în 1878, și un „Calendar al Claponului”) și publică în „Albina Carpaților”. Colaborări nesemnate mai are la „Telegraful” (în cadrul rubricii de „Curiozități”) și la „Bobârnacul”. Împreună cu Fr. Damé, dirijează efemera foaie „Națiunea română” (1877), suspendată curând din pricina inserării unei știri ce anunțase prematur căderea Plevnei. Scrie foiletoane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
vedea noul eden. Pe abate îl surprind în primul rând sublima singurătate a priveliștilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Athala de Chateaubriand. Îl mai uimesc mijloacele rudimentare de trai, bucătăria savantă (zeamă de găină, sarmale, claponi în țiglă, plăcinte și ulcioare cu vin vechi). În Nunta domniței Ruxanda domină același element euforic. Gonit din scaun, într-o poiană, măria-sa Vasilie-vodă bea o cupă de vin pe care i-o întinde nelipsitul paharnic. Iașul a fost
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o eră idilică, de o fericire mitică, în care voievodul, ca un semizeu, călăuzește noroadele cu puteri în cer și pe pământ. Divanul său e un mic Olimp. Domnul umblă prin țară să împartă dreptate supușilor și e întîmpinat cu clapon cu vin, opărit cu unt, după o rețetă rămasă de la un boier al lui Mavrichie-împărat. Belșugul alimentar din curțile și hanurile Moldovei este un aspect particular al unei rodnicii nebune de țară aproape necălcată de oameni. Într-o dumbravă numită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care scoate de două ori pe an, primăvara și toamna, "redingotele verzii, jiletcile spălăcite" și le întinde pe frânghii. Coana Anica are, când curăță un obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată, și, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul" ori "concina prădată". Deplasîndu-se spre pătura țărănească, Gîrleanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un adevărat creator de univers uman, un "univers paralel" adesea de neînțeles pentru unii dintre contemporanii săi. De neînțeles și în alternanța stilistică a operei. După anul 1889, temele profund tragice iau locul celor tragicomice din comedii, a jovialității din Claponul sau alte periodice, ocupând, pentru aproape un deceniu, prim-planul creației sale, în nuvele precum O făclie de Paște, Păcat..., În vreme de război, schița Inspecțiune sau drama Năpasta. În cele mai multe dintre aceste texte, un om normal își pierde brusc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu cerbicie noutăților venite din Apus; un basarabean, „român verde și vârtos“, povestește șocanta experiență a unei mese la vărul său, basarabean „civilizat“: „La masă știți ce ne-a dat? În loc de un potroc bun de curcan, de un stufat de clapon, de o rață cu curechi, de gâscă friptă, de niște alivence cum mi le face vătăjița la moșie, mi-a trântit niște blide cu bulion, biftecă, fricasă, volăvai și alte multe chisălițe 34, sta ar în gâtul șvabilor ce le-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată", colajul, autoreferențialitatea, mixarea registrelor stilistice, cuplurile comice, noncomunicarea. Criticul I. Constantinescu a sesizat comentează Loredana Ilie prezența unui "dadaism avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adere dintr-un impuls al autoizolării, grefat pe convingerea incompatibilității valorii autentice cu rigiditatea normelor care impietează și nu îmbogătesc sensurile artei. În privința celui de-al doilea aspect, este de menționat tehnica zig-zag-ului. Inaugurată de Caragiale în paginile "Ghimpelui", ale "Claponului" și ale "Moftului român", această inovație stilistică, pe care I. Constantinescu o echivalează cu un "dadaism avânt la lettre"80, presupune desconsiderarea unității de idee și "lăsarea cuvintelor în libertate", profesată ulterior sistematic de Tristan Tzara. Nonanalogia, asociația ilogică sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care făceau reclamă adecvată publicațiilor sale umoristice. Astfel, pe coperta minusculului săptămânal "Claponul" se preciza printr-un truism: "Foiță hazlie și populară. / Apare când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care apare la 20 noiembrie 1878, se anunța contradictoriu: Oricine va da / 50 de bănuți / Va căpăta acest almanah / gratis
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care făceau reclamă adecvată publicațiilor sale umoristice. Astfel, pe coperta minusculului săptămânal "Claponul" se preciza printr-un truism: "Foiță hazlie și populară. / Apare când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care apare la 20 noiembrie 1878, se anunța contradictoriu: Oricine va da / 50 de bănuți / Va căpăta acest almanah / gratis." Astfel încât, putem să departajăm cu ușurință cele două tipuri de discurs, al autorului și al personajelor pe care le-a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
serioasă. Te rog slăbește-mă." În paginile jurnalului său, precum și în cele ale Falsului manual de petrecere a călătoriei, inserțiile de "avize" sau de anunțuri și texte ale reclamelor defectuos formatate, amintesc de vigilența gramaticală și logică a directorului de la Claponul și Moftul romăn și de alchimia textuală a acestuia. Fără îndoială, Caragiale a deținut secretul transformării plumbului în aur, nu doar prin această reciclare și resemantizare a extraselor de limbaje funcționale, ci și prin reconversiunea unor procedee extranee în raport cu literatura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa sfintelor dureri Să o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe Jijie, Traian Popescu, Gheorghe Dragoman, Nicolae Păduraru, Gheorghe Mântulescu, Ioan Belecciu, Gelu Gheorghiu, Nicolae Roșca, am avut fericirea de a-l cunoaște și pe domnul Petru C. Baciu. Toate regimurile politice din România, precum și dictatura lui Carol al II
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Îi vor servi, nu peste multă vreme, În cariera de autor dramatic. Înclinat spre satiră, se avântă cu entuziasm În lumea gazetăriei, slujită cu devotament și cu rezultate imposibil de ignorat. Prin 1874 colabora la „Ghimpele” iar prin 1877, la „Claponul”, cunoscutele reviste umoristice ale vremii, dar și la gazete de alte orientări, cum ar fi: „Alegătorul liber”, „Uniunea democratică” și „Națiunea română” a lui Frederic Dame. Experiența de gazetar a fost la fel de importantă pentru destinul viitorului dramaturg. În toată această
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]