33,219 matches
-
ca știri de pagina întîi, cu articolele și știrile care deschid ziarul. Mai semnalăm cu acest prilej foarte echilibratul editorial semnat de Bogdan Chireac despre relațiile româno-maghiare, după întîlnirea premierilor Năstase și Medgyessy desfășurată la Cluj, ceea ce echivalează cu o clară punere la punct a primarului Gheorghe Funar. ADEVĂRUL ajunge la concluzia netă: "Relațiile româno-maghiare reprezintă o poveste de succes pentru întreaga Europă". Asta spre deosebire de cotidienele care i-au reproșat premierului român că nu s-a întîlnit cu omologul său la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) și minima simplificare consonantică (la întîlnirea în fluxul vorbirii a două oclusive: -d și c- în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare și se construiesc (cu excepția lui a lăsa, urmat în structura dată de o circumstanțială) cu o completivă directă sau o subiectivă, deci cu un al doilea verb subordonat cu ajutorul conjuncției că, respectiv să. De fapt, ceea ce e o apocopă din
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
de progresele demografice și de coeficienții natalității, vor fi necesari șaizeci de ani pentru a duce operația la bun sfârșit, căci nu trebuie să uităm că decesele normale vor furniza o contribuție apreciabilă. Intențiile și liniile mari ale programului sunt clare și vorbesc de la sine. Trag nădejdea că tot așa vor sta lucrurile și în ceea ce privește beneficiile pe care le reprezintă, cât și în cazul perspectivelor de viitor pe care ele le deschid țării și societății. Un milion de persoane mai puțin
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
neliniștit și mereu însetat de miracolul camuflat sub aparențele amăgitoare ale obiectelor. Memoria demiurgică și spaima de vid Dacă peisajele italiene, oricît ar fi ele de puternic personalizate și de riguros controlate ca mesaj afectiv, rămîn, totuși, într-o relație clară și asumată cu lumea exterioară, lucrările expuse la Galeria Sabina&Jean Negulescu se înscriu într-o cu totul altă perspectivă. Realizate divers din punct de vedere tehnic și construite la fel de imprevizibil din punct de vedere fizic, aceste lucrări, în marea
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
nu există. Istoria literară încă nu și-a descoperit propriul mod de a interoga conținuturile operei de rezistență. Nu s-a înțeles încă, în cuvintele literaturii, în ce a constat subversivitatea și ce rost a avut, nu există o noțiune clară despre "rezistența prin cultură" (sunt mulți care îi neagă existența), iar adjectivele de "moral și politic" aplicate adevărului literaturii parcă sunt găsite anume ca să intre în conflict cu principiul autonomiei esteticului. Sunt niște minusuri ale literaturii postbelice, un balast care
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de un CVTudor sau de un Traian Băsescu pentru a-și asigura locuri de frunte în simpatiile alegătorilor. După părerea mea dl Năstase a intrat într-o confuzie ajungînd să exploateze virtuțile acestui stil. Un premier care în loc să comunice mesaje clare ajunge la exprimări în care luarea peste picior și amenințarea în formule șmecherești nu dă impresia unei persoane prea sigure de soliditatea situației sale. Voluntar sau mai curînd involuntar, dl Năstase a adoptat retorica unui politician care se află în
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
abordare a acestui subiect extrem de delicat este cartea lui Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții. Maniera în care Matei Călinescu atacă problema simpatiilor legionare ale lui Eliade este exemplară. Matei Călinescu face o demarcare clară între hermeneutică și document, între interpretare și dovezi. Este una dintre cele mai dificile distincții în stadiul actual al dezbaterii - atît Laignel-Lavastine, cît și cei care o contestă (majoritatea lor) nu discern între ipoteză și dovezile certe. Cartea lui Matei
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
reiau analiza cărții Alexandrei Laigniel-Lavastine despre Eliade, Cioran și Ionesco, de care, cu un număr înainte, s-au ocupat dnii Matei Călinescu și Toma Pavel. Articolul dlui Iorgulescu e o veritabilă cronică literară, cu urmare în nr. 22, exactă, atentă, clară. Dl Vianu își publică observațiile sub forma unor Fragmente dintr-un jurnal de lectură. Dl Vianu, care i-a cunoscut personal pe protagoniștii denunțului dnei Lavastine, vine cu observații psihologice nuanțate, atrăgînd autoarei luarea aminte asupra felului cum evoluează oamenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
menționînd și formele refăcute - domnia sa, domnia lui, domnia ei etc. - cu observația că acestea "se mai folosesc astăzi numai în stilul solemn". între timp au apărut desigur alte fapte și alte interpretări, mai nuanțate. Faptul că situația actuală presupune preferințe clare, asimetrii și dezechilibre, pe care le poate constata orice vorbitor din propria practică a limbii, devine verificabil și cu ajutorul sistemelor de căutare în Internet. Raportul de uz dintre dumneasa și dumnealui se dovedește astfel a fi în perfect acord cu
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
și în roman, pe care l-a teoretizat și sprijinit Lovinescu imediat după primul război. Eseul lui din 1938 despre poezia modernă în varianta ei "pură", și cele trei "refuzuri" ale ei (etica, retorica și anecdotica) rămîne printre cele mai clare și mai convingătoare dintre cîte s-au scris la noi. Vladimir Streinu a făcut, ca și Pompiliu Constantinescu, Cioculescu, Călinescu, Perpessicius, atît cronică literară (adunată în cele cinci volume ale Paginilor..., din care trei postume), cît și istorie literară (Clasicii
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
spaniolă, răspîndit odată cu "obiectul" - filmele seriale sud-americane de televiziune. Calitatea de cuvînt la modă, circulația și mai ales trăsăturile bine precizate ale genului desemnat au făcut ca termenul să-și formeze foarte rapid o familie lexicală bogată și cu sensuri clare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la folosirile metaforice, ironice, depreciative ale termenului de bază, ci doar la formele și sensurile derivatelor sale. Exemplele de mai jos provin în cea mai mare parte din Internet: sursă care ne
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
în română se formează, cu egală ușurință, trei derivate foarte apropiate ca sens, cu sufixele moderne (internaționale în măsura în care au corespondente în mai multe limbi de circulație) -ist, -ic și -istic. Telenovelist și telenovelistă sunt substantive care, în română (cu o clară preferință, sociologic determinată, pentru forma feminină), desemnează în primul rînd actorii sau personajele din telenovele - "ar trebui să fac ceva cu bretonul meu... că arăt ca nu știu ce telenovelistă urâtă" (dbrom.ro/ Negru); "jurnaliștii au aflat cu emoție că frumușica telenovelistă
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
acestea le adună abrupt sau elaborat, frazarea sînt dificile. Nici experiență de scenă nu prea există în sensul acesta, avînd în vedere că artiștii (mă gîndesc în primul rînd la regizori) nu se dau în vînt după piesele dramaturgului. Tipologiile clare din piesă - Béranger și Marguerite - au fost urmărite cu precădere de Victor Ioan Frunză în spectacol. Marius Bodochi și Florina Cercel acoperă schema personajelor. Lipsesc însă nuanțele, spiritul ludic - în special la Bodochi - o schimbare clară a registrelor, a relației
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
după piesele dramaturgului. Tipologiile clare din piesă - Béranger și Marguerite - au fost urmărite cu precădere de Victor Ioan Frunză în spectacol. Marius Bodochi și Florina Cercel acoperă schema personajelor. Lipsesc însă nuanțele, spiritul ludic - în special la Bodochi - o schimbare clară a registrelor, a relației diferite cu celelalte personaje - Regina Marie, Doctorul, Juliette, Guardul. Aici, funcționează scenic doar Irina Bîrlădeanu ca un contrapunct în Juliette, fata în casă, infirmiera și, atît cît rolul îi oferă, Marius Gâlea în Guard. Farmecul îi
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
vedere, finalul. Zbuciumat, paradoxal, subminat și el finalul, ca și autoritatea Regelui. Nu mă îndoiesc că în spatele apariției se află un enorm travaliu. Lipsește însă un tip de anvergură care să acopere complexitatea fațetelor lui Bérenger. Nu există o evoluție clară a personajului, nebunie, căderi (în sine, nu la propriu), disperări, ruperi de ritm, alternări, modificări comportamentale. Rostirea este de multe ori sacadată, plată, nu există senzualitate. Înfrîngerea unui bărbat, și Rege pe deasupra, este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
pentru o introspecție, teatrală, în culisele spectacolului și al tipologiei actoricești. De aceea, maniera de "teatru-n teatru" este poate cea mai bună formulă de tratare, o perspectivă tentantă atît pentru Teodora Herghelegiu, cît, mai ales, pentru cele două protagoniste, Clara Flores și Dana Voicu. O actriță în vîrstă și alcoolică este invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în cabina
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
la truda și spaimele scriitorului care însoțesc nașterea operei. Mi se pare însă că în cazul acestui spectacol contribuția regizorului este minimă, că textul este lăsat să curgă de la sine, ca la o lectură și că patetismele (structurale) ale actriței Clara Flores nu au fost suficient temperate. Poate că lipsa de experiență și postura greu de imaginat pentru o actriță la început de drum - aceea de final, de sfîrșit de carieră - au constituit un handicap greu de depășit sau un exercițiu
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
de imaginat pentru o actriță la început de drum - aceea de final, de sfîrșit de carieră - au constituit un handicap greu de depășit sau un exercițiu de imaginație ce nu ajunge la un capăt. În ciuda eforturilor și dăruirii specifice actriței Clara Flores, laureată a Galei Tînărului Actor de la Mangalia, de anul trecut și angajată a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o actriță extrem de tenace și ambițioasă care n-a intrat, deocamdată, pe mîna unui regizor care să modeleze, să o curețe de
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Dumitru Tinu, care nu se lansează fără probe în acuzații și luînd în calcul și întrebarea lui Cornel Nistorescu din Evenimentul zilei despre eventualele temeri ale ministrului Pașcu, ne-am fi așteptat ca ministrul însuși să fi dat un răspuns clar editorialiștilor la proxima conferință de presă la care a luat parte. Or dl Pașcu a preferat un "no comment" oficial, după care a admis că s-a făcut o glumă cu ziariștii. Cum Cronicarul nu cunoaște mecanismul potrivit căruia se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
și un masculin, dincolo de un punct ireconciliabile din cauza fixării lor culturale într-o schemă ierarhică, și nu într-una de colaborare. Jocurile de putere în care se pierd întotdeauna personajele lui Lawrence (Gertrude - Walter Morel, Paul Morel - mama lui/ Miriam/ Clara, Clara - Baxter Dawes etc., în Fii și îndrăgostiți) nu au niciodată cîștigători și aproape dezintegrează sufletele "combatanților". Fără a sugera că masculinul ar fi centrul legitim de putere și că de vină pentru dezechilibru ar fi tulburarea acestui status quo
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
un masculin, dincolo de un punct ireconciliabile din cauza fixării lor culturale într-o schemă ierarhică, și nu într-una de colaborare. Jocurile de putere în care se pierd întotdeauna personajele lui Lawrence (Gertrude - Walter Morel, Paul Morel - mama lui/ Miriam/ Clara, Clara - Baxter Dawes etc., în Fii și îndrăgostiți) nu au niciodată cîștigători și aproape dezintegrează sufletele "combatanților". Fără a sugera că masculinul ar fi centrul legitim de putere și că de vină pentru dezechilibru ar fi tulburarea acestui status quo în
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
Covoare bătute în ritmuri neeuropene cuibăreau timpul îmbătrânind. (M-am gândit de multe ori că alungarea covoarelor din casele noastre, de pe noile parchete laminate, șterse rapid cu mopul, marchează adevărata trecere dintre Europa încă legată de Orient și Europa rațiunii, clara, "întinerita" prin distrugere Europă. Am scris, cândva, o poezie despre afișul de la intrarea blocului nostru, "orarul pentru bătutul covoarelor și pentru cântatul la instrumente muzicale". Orarele coincideau. Cântam la violă, iar alții băteau covoare. Afișul a rămas în amintirea unui
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
lipsește încă și, în același timp, înarmați cu experiența dobândită acolo, experiență pe care o analizează cu o luciditate uimitoare. După acest interval, începe faza a doua. Ea constă în lucrul asupra situației, ca material. Situația trebuie să fie "cărămida" clară pentru viitoarea construcție. Pentru aceasta, apelăm mai întâi la texte simple, apropiate de experiența cotidiană, apoi trecem la scene în aparență marginale, scene de "legătură" luate din Ibsen, din Wedekind. În ultima vreme, lucrez mai mult scene mici, care servesc
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
Ștefan Niculescu cupola concepției sale despre muzică. îl întâlnim pretutindeni: în lucrările simfonice și în cele camerale, în macrostructură și în microstructură. Este, în fapt, expresia concentrată a aspirației creatorului către integralitate. Creația Asemenea omului, muzica lui Ștefan Niculescu este clară, unitară și luminoasă. Așezată constant sub semnul seriosului și sacrului, ea posedă o gravitate specifică. E, altfel spus, o muzică de viziune. Blocurile sonore pregnante, alăturate întru o dramaturgie pulsatorie, creează vaste întinderi expresive cu aspect monolitic. Din interiorul acestor
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
aceasta înseamnă deja foarte mult. Dacă scriitorii pot schimba literatura, pictorii-pictura, muzicienii-muzica, în cele din urmă ei schimbă lumea. R.B.: Întrevedeți în evoluțiile actuale urmele acestor schimbări fie ele și foarte discrete? A.R.-G.: Bineînțeles. Există o modificare foarte clară: aceea că Noul Roman și-a creat propriii săi cititori. Iată, public acest roman și dintr-odată zeci de mii de tineri, tineri cu adevărat (constat acest lucru în librăriile prin care trec, în universități etc. la Berlin) sunt pe
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]