144 matches
-
asta este o iubire de ciocolată, de înghețată, de zahăr cándel de mine și de tine nu e la antreu, e la desert Țla ultimul fel) matur, după care nu murim, ci trăim viață fără de moarte, ca hexagramele descompuse din clar-obscur pentru cei aleși. trăiesc dejà-vu-ul limitării, al îndreptării curcubeului cu mâinile murdare și păroase al secerării cu gloanțe de viermi a pașilor care aleargă pe străzi după lotuși albi limitare al strivirii cuvintelor sub șerpi de ură și respir, totuși
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
privi În oglindă - suprafață care Îți returnează imaginea, dar inversată printr-o „simetrie catoptrică” - Înseamnă, spun mai toți romanticii, a coborî În adâncul din tine: „...dinlăuntrul său trebuie privit În afară. Profunda oglindă sumbră e În străfundul omului. Acolo e clar-obscurul teribil...; el e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există ceva de spectru...” (Hugo). Cât despre literatura postromantică, ea rescrie mitul sub semnul modernității decadente, de la Wilde la Hofmannsthal și Rilke. De la André Gide, care Îl transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bucată din veșnicie. Vocea se stinge, cîntecul amuțește, lava este iar rece și eu mă duc să înfrunt noaptea adîncă, pentru a muri puțin. Am adormit și o nouă existență (ireală?) îmi este oferită de părți misterioase ale minții. Din clar-obscur, din contururi imprecise apare Cezar. Este trist și îmi face semn să vin după el. Nu, Cezar, tu ești în tărîmuri de care mă tem, nu mă duc... Se întristează și imaginea lui fixă, ca un tablou, se tulbură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de umbră și lumină, de valoare, de culoare, de cald și rece, de puritate etc.“. Legea fundamentală a creației artistice, contrastul de culoare are, după Johannes Itten, șapte modalități de existență. Pentru grafician, forma cea mai importantă este contrastul de clar-obscur, dintre deschis și închis, ceea ce corespunde luminii și umbrei. Este prezent în orice imagine, colorată sau nu, întrucât fiecărei culori îi corespunde o treaptă valorică, situată între alb și negru, polii definitorii ai contrastului. Expresivitatea acestui contrast crește odată cu distanța
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în orice imagine, colorată sau nu, întrucât fiecărei culori îi corespunde o treaptă valorică, situată între alb și negru, polii definitorii ai contrastului. Expresivitatea acestui contrast crește odată cu distanța valorică a petelor care construiesc o imagine. Există un contrast de clar-obscur de tip acromatic, prezent într-un mare număr de opere, alcătuite pe baza albului, negrului și griurilor intermediare (desene, tușuri, gravuri) și altul de tip cromatic (în care culoarea ocupă un loc secundar). Pentru un grafician, contrastul de clar obscur
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de elecție adună ceea ce este valoros și reprezentativ în creația poetului. Poetul cântă suita de anotimpuri, ornamental, rafinat și fantezist, cu implicații realiste, cu aspirații spre purități. Aude timpul respirând într-o atmosferă de legendă, de frumos și magie, de clar-obscur în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comunica, avântul spre viitor, împreună cu propensiunea spre trecut, conferind, în felul acesta, substanțialitate schimbării. Acest lucru presupune efort, de aceea se realizează la intervale apreciabile de timp și numai în anumite persoane. Altminteri, între două acțiuni, amintirile zac, inconștiente, în clar-obscurul distribuit dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale, impotente, impasibile chiar, ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
din punct de vedere statistic și nepotrivite cu corespondentul grafic). Răspunsurile culoare se cotează FC, atunci când predominantă este forma, CF, când răspunsul este provocat în primul rând de culoare, C, în cazul când referirea este doar la culoare și Clob, clar-obscur, când răspunsul este provocat de jocul umbrei și luminii. Răspunsurile mișcare sau kinestezie se cotează K, atunci când se referă la un om în întregime și k, atunci când se referă la un segment uman, la un animal sau la un obiect
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fără greșeală dinspre partea acestui creator polivalent, la care temperamentul și spiritul aventurier, responsabile cu sensul alegoriilor și al observațiilor exotice, se combină cu analistul tăios, impecabil, care-și presară operele cu teorii cerebrale, uneori în exces. De partea cealaltă, clar-obscurul unei derive baudelairiene pe fond de inteligență casantă a unui copil abandonat de părinți, absolvent șomer al Școlii de agronomie, plonjînd în anxiolitice și alcool, trecînd printr-un spital psihiatric înainte de a deveni inginer informatician la Adunarea națională și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cărților sale, dar nu din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure (de aici confuze și interpretabile!), atunci când Foucault a adoptat o manieră filosofică în prezentarea ideilor și a constatărilor sale desprinse din studiul arhivei și al cărților
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
altora, ale diverșilor autori contemporani, de la prieteni, persoane mai puțin cunoscute, până la gânditori precum Heidegger (1889-1976), Dumézil (1898-1986), Lévi-Strauss (1908-2009), Braudel (1902-1985), Deleuze (1925-1995), Chomsky (n. 1928), Veyne (n. 1930) etc. Tot acest fond de cunoaștere personalizată dezvoltă un raport clar-obscur în gândirea foucauldiană. Din această perspectivă, gândirea și dialogurile lui Foucault sunt discontinue. De aici și mitul "postmodernului Foucault". Foucault nu a fost niciodată postmodern. Totuși ce poziție avea Foucault în societatea franceză contemporană? Din ceea ce spune el și din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o întreagă discursivitate contemporană în universități din întrega lume. A urmări o temă foucauldiană acolo unde ea se intitulează (de exemplu, nebunia în Istoria nebuniei în epoca clasică, sexualitatea în Istoria sexualității) rămâne o pretenție din moment ce Foucault gândește disparat, discontinuu, clar-obscur, iar a crede că în Istoria nebuniei... este vorba despre nebunie, în forma ei evidentă, empirică, sau că în Istoria sexualității avem de a face cu sexualitatea, în forma ei manifestă, nudă, sunt percepții înșelătoare pentru un public mult prea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorică înseamnă spusul arhivelor este o iluzie pozitivistă. Evidența istorică se afla la interferența dintre spusul documentelor (arhive, cărți, obiecte, martori etc.) și acțiunile, evenimentele pe care le-au trăit oamenii într-un trecut al lor. Ea reprezintă un joc clar-obscur dintre nevăzut și văzut. Oricum, evidența pentru că este empirică și legată de un concret al lucrurilor devine vulnerabilă de cele mai multe ori instrumentalizată politic. Ceea ce spun și ceea ce fac oamenii sunt două instanțe diferite. Ceea ce spun oamenii este o reprezentare asupra
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dintre ceea ce se spune și ceea ce se vede, dintre vizual și oral/scris. Începând cu secolul al XVII-lea, raporturile epistemice dintre a vedea și a spune s-au sofisticat. Convenționalismul și abstracționismul gândirii moderne se află în acest joc clar-obscur între vizual-reprezentare-spus. Limbajul ca diferență a așezat tot felul de convenții între ceea ce se spune și posibilitățile obiective ale exteriorului, ale relațiilor cu lucrurile. Reprezentările, cu toate că sunt parte de imaginar, vizează în mod explicit realul. În Modernitate, realitatea este prelucrată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cuvinte, ci într-un raport corect între fapte, lucruri și ceea ce se spune. Dacă în secolul al XVI-lea relațiile dintre vizibil, reprezentabil și enunț erau destul de clare, în timpurile noastre cele trei instanțe sunt amestecate într-un limbaj totalizant, clar-obscur, abstract. Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație de corespondență între concret și abstract, atunci când interpretează concepte, conferindu-le un sens ambiguu. De exemplu, interpretarea conceptului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-lea relațiile dintre vizibil, reprezentabil și enunț erau destul de clare, în timpurile noastre cele trei instanțe sunt amestecate într-un limbaj totalizant, clar-obscur, abstract. Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație de corespondență între concret și abstract, atunci când interpretează concepte, conferindu-le un sens ambiguu. De exemplu, interpretarea conceptului de "istoricism" are cel puțin patru sensuri diferite: unul conferit de practica istoriografică germană din secolul al XIX
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Laurențiu Ulici, Viziune și exercițiu, RL, 1977, 32; Victor Atanasiu, Sinceritate și problematizare, VR, 1977, 12; Doina Uricariu, Confesiuni moderne, LCF, 1978, 51; Ciobanu, Însemne, II, 229-231; Dan C. Mihăilescu, Poezia fals citadină, TR, 1980, 42; Mirela Roznoveanu, Viața în clar-obscur, RL, 1981, 28; Piru, Debuturi, 170-172; Alex. Ștefănescu, O poezie pentru un cititor cu inițiativă, RL, 1983, 44; Tartler, Melopoetica, 115-118; Valentin Tașcu, Feminitate apăsată, ST, 1985, 3; Eugen Simion, „Veneră alergând desculță...”, RL, 1988, 22; Constantin M. Popa, „Corali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul precis. Impresioniștii au încercat să reînvie impresiile naturale prin dizolvarea imaginilor în componente de lumină, prin renunțarea la marginile clare și clar-obscurul din pictura academică. Simbolismul a căutat imagini care să evoce reacții obscure. Dar stilul decadent, păstrând în același timp un mod realist de a reda imaginile, a încălcat convențiile formale prin spargerea compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]