200 matches
-
și în inteligența goală. De altminteri este ciudat să constat o dată mai mult că Apusul începe să trăiască cultural în marginalitate, de unde până acum ne obișnuise cu clasicitatea. Până și câte o nebunie ca fauvismul sau suprarealismul erau trecute în clasicitate. Or, constat acum, cultura apuseană nu mai are forța asta. Nebuniile unui Déleuze, de pildă, sau performanțele de acribie ale lui Foucault din câte o carte ca La volonté de savoir (primul din șase volume anunțate!) sânt simple proliferări ale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În zilele noastre frământate, cine nu dorește liniștea, echilibrul, armonia și frumusețea? Este tot ceea ce așteptăm să ne ofere cadențele clasice, care ne îmbie cu un elevat repaos în gustarea eternității." (Edgar Papu, Apolo sau ontologia clasicismului) Preliminarii Clasic, clasicism, clasicitate. Termeni cunoscuți, desigur, absorbiți fără incertitudini prea mari în iureșul uzului comun al limbii. Această impresie a familiarității pe care o degajă noțiunea de clasic generează două posibile repercusiuni pe de o parte, la nivelul abordărilor, prejudecata încadrării în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
esențe.112 Ca urmare, clasicismul nu trebuie privit drept o apariție bruscă, ci drept produsul final al unei evoluții treptate, implicând ideea deplinătății. Este ceea ce sugerează și T.S. Eliot în cuvântarea sa Ce este un clasic? identificând drept condiții ale clasicității maturitatea de gândire, a moravurilor, a limbii, alături de desăvârșirea unui stil comun și a caracterului de universalitate.113 Criticul făcea în acest sens diferențierea între clasicul relativ, raportat doar la un context național și clasicul absolut, care presupune o consacrare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Jeremy Taylor, la un Milton în Anglia, la un Racine, un Molière, un Pascal în Franța secolului al XVII-lea, suntem înclinați să spunem că secolul al XVIII-lea și-a desăvârșit grădina doar restrângând aria cultivată. Simțim că, dacă clasicitatea este cu adevărat un ideal valoros, ea trebuie să poată dovedi o amploare și o universalitate la care secolul al XVIII-lea nu poate aspira." Incapacitatea atingerii unui caracter universal, lipsa unei maturități depline precum și inabilitatea de a crea un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în mod concret, unor paradigme literare opuse, aceasta se justifică prin acordarea semnificațiilor de geniu, valoare, model noțiunii de clasic, după cum am sugerat anterior. În acest sens, observația privind condițiile necesare apariției unor scriitori clasici este una lucidă și justă: "Clasicitatea o poate ajunge cineva la o nație mai întâi după ce aceeași are oarecare literatură, după ce limba sa e frământată și îmbogățită prin o mulțime de traduceri de-ale clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cineva la o nație mai întâi după ce aceeași are oarecare literatură, după ce limba sa e frământată și îmbogățită prin o mulțime de traduceri de-ale clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării fii se așteaptă clasicitatea nici nu poate să fie crudă, necultivată, nici să aibă o cultură scâlciată, nici să fie prea cultivată." Aceste rânduri atestă, printre altele, și conștientizarea stadiului incipient al literaturii române, ceea ce face din articol nu doar o teoretizare sterilă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
anumită epocă." Chiar dacă semnificația termenului de clasic așa cum o concretizează aici Eliot nu vizează mișcarea din a doua jumătate a secolului al XVII-lea francez, articolul său rămâne important pentru lucrarea de față deoarece trasează o viziune aparte în ceea ce privește atributele clasicității, dezvoltând, totodată, idei ce ilustrează respectul pentru trecut, stilul comun, echilibru și stabilitate. Astfel, se subliniază importanța clasicității ca reper pentru critici, în vederea stabilirii unor judecăți de valoare, dar și pentru creatori în vederea atingerii acestui tip de standard superior. Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
jumătate a secolului al XVII-lea francez, articolul său rămâne important pentru lucrarea de față deoarece trasează o viziune aparte în ceea ce privește atributele clasicității, dezvoltând, totodată, idei ce ilustrează respectul pentru trecut, stilul comun, echilibru și stabilitate. Astfel, se subliniază importanța clasicității ca reper pentru critici, în vederea stabilirii unor judecăți de valoare, dar și pentru creatori în vederea atingerii acestui tip de standard superior. Eliot face aici distincția dintre clasicul relativ și cel absolut. Această dihotomie a mai fost indicată într-un capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pruncii mei și-o brumă de muiere. E aici o împăcare horațiană, solară. E, totodată, un preafrumos epitaf. CEZAR IVĂNESCU NELINIȘTI ȘI MITOLOGII Ce răsuciri interioare (și nu numai) în biografia poetului de la "Baaad"! Impulsuri din toate zările: ecouri de clasicitate elină și reverie romantică, un tempo rememorativ elegiac și răbufniri tonale dure, insule de pax magna și accente de "blues" american, toate vorbind despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lângă un Firs ce-și dă duhul rostind: "Viața mea s-a sfârșit de parcă nici n-aș fi trăit-o". Mica livadă a lui Alexa Visarion este ca și grâul lui Lucian Pintilie, "o înălțare liturgică". Un spectacol de o clasicitate modernă, menit să îmbogățească lecturile Cehov. Lucrat cu scrupulozitate, bogat vizual, el are rigoare, finețe, o noblețe de ton, momente de vigoare, de forță emoțională. În acest demers, regizorul a avut un aliat si un catalizator admirabil în Viorel Penișoară-Stegaru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi menționată ca o primă cucerire a programului nostru teatral. Studioul "Emil Botta" își propune să cultive dramaturgie și expresie teatrală națională și internațională, într-o formula de atelier de creație, mizând pe declanșarea unor elemente în care să coexiste clasicitatea și modernitatea, prin comunicare teatrală directă, susținută de elemente concrete, nemijlocite ale angajării actorului în reprezentație, având ca partener un public activ, provocat la acțiune. Vom încerca o deschidere spre debutul regizoral și dramaturgic, un schimb de opinii între arta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
jucat un rol important în evenimentele culturale și politice ale vremii. Format în spiritul culturii germane și franceze, cu studii în filosofie, drept și litere, mentorul Junimii a contribuit la maturizarea culturii române. El avea înaltă ținută și spirit academic, clasicitate și tentă oratorică, ironie superioară, spirit critic și estetic; impresiona și la cenaclul Junimea, unde se educa simțul și gustul publicului, în sensul afirmării autenticelor valori naționale. În revista Convorbiri literare se contura spiritul junimist, academic și clasicizant, critic și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă Implinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
este un roman-Argus cu o sută de voci ("alte voci, aceeași voce, un ecou fără de sfârșit" vorbind despre sfârșit), în locul celor o sută de ochi, care ocrotesc pe cine? ce anume? ce fel de enigmă? Paradoxal, haosul narativ exprimă o clasicitate modernă, narațiunea nefiind posibil de susținut decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a imprimat-o. Adevărul e că autorul a transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea limbajului, recreând versurile într-o limbă eliberată de crustele neoclasice și de banalitățile arcadice, într-un limbaj primitiv și esențial. Influență poeților străvechi asupra creațiilor sale de sine stătătoare se remarcă și în clasicitatea cuvintelor preferate de el, în vădita lor simplitate și în rezonanță lor metaforica: unele sintagme alcătuiesc un discurs care amintește de cel leopardian ce, la rândul său, le datorează mult anticilor: curbez ceruri și dealuri, si desiș albastru, pauze de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și depășire)1, fapt pentru care unii cercetători au lărgit contextul înspre biografie a altui romantic sau, prin extrapolare, a tipului scriitoricesc ori către un spațiu meta fizic comun. La rândul ei, opera eminesciană cuprinde în paginile de o proaspătă clasicitate un Paradis al culturii românești, illud tempus la care gândul se întoarce când istoria erodează prea mult condiția livrescă. Rolul arhetipal [al lui Eminescu] poate fi urmărit pe diverse linii de gândire și de sensibilitate. Re parcurgând în sens invers
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în plus din pricina asistenței, pe care am simțit-o foarte avizată, spontană și sinceră în reacții, mai ales când nu era de acord cu o părere sau alta. Cât despre Junimea și junimism, știți bine că reprezintă elementul crucial în clasicitatea noastră, dar și piatra unghiulară a conștiinței culturale românești moderne. Cu asta ai spus tot. Spiritul Junimii e tot ce poate fi actual(izabil) din istoria literaturii, a ideilor social-eco-nomice și a formelor politice autohtone, chiar dacă nu ești conservator, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
distruge spiritul. Astăzi, cea mai importantă publicație cu discurs religios care a reușit să se impună pe piață este Lumea Credinței. Comparativ cu cotidianul Lumina, Lumea credinței (apărută inițial sub titlul Credința Ilustrată), a îmbinat tendințele unui jurnalism comercial și clasicitatea cerută de un discurs religios autentic, cu toate acestea nu a putut fi tipărită decât lunar. La lansarea din martie 2003, inițiatorii, coordonați de Răzvan Bucuroiu, își cereau scuze 10 pentru întârzierea de 13 ani scurși de la căderea comunismului. După cum
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
bănuți întorși”. Este doar un „ou viu”, rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită să admiri acest „trup curat, cu cetină de carne”, proaspăt, neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
răsplătită după merit) nu atrage oare după sine obsesia obiectivării cu orice preț și privilegierea criteriului moral, de care criticul convertit la dogmatism va face atâta caz? Nu același gust pentru melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce alcătuiesc opera lui Caragiale, prea apropiată de "natură" ("mimetică", deci) ca să reziste eroziunii timpului? Și nu tot sensibilitatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
am recitat din Eminescu) și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în general. Doinaș n-a fost un neoclasic, deși a aspirat întotdeauna, ca orice scriitor mare, la o anume clasicitate, în sensul unei exemplarități la care puțini acced. A fost un artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aur, da, Baltagul, da, Frații Jderi, da, Zodia Cancerului și cam atât. Lipsește Însă dimensiunea tragică, lipsesc răbufnirile iraționalului, acele tenebre care să zguduie la impactul lecturii; prea se petrece totul În previzibil și liric. Ar trebui să ne depășim clasicitatea congenitală, pentru a simți și trăi la modul „monstruos“. Să căutăm universalul nostru În exagerație, În abaterile de la aurea mediocritas. (luni) Azi, la Întoarcerea de la Biblioteca Academiei, unde am citit Pe culmile disperării de Emil Cioran și Mitul reintegrării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jos toate gimnaziile se desființează. Scriitorul acelui articol habar n-are de ce propune, nici prin vis nu-i trec urmările unilateralității cu care privește învățămîntul. Școalele pe cari le dorește introduse în România cu escluziunea culturii și puterii educative a clasicității ar deveni escelente pepiniere de... mari oameni de stat. Nu-i vorba, și școalele actuale produc asemenea fructe, căci daca nu le-ar fi produs n-am avea plăcuta ocazie de-a face observații "Presei". O direcție realistă însă a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și așa de fundamentale încît se pot numi, cu propriul cuvânt, o răsturnare a bazei de cultură pe care au fost clădite pîn' acum școalele nu numai ale noastre, ci ale întregei Europe apusene. D. Conta voiește să lovească temelia clasicității în întregul învățămînt secundar și mai voiește încă să introducă facultăți special destinate pentru femei. Înlocuirea clasicismului prin utilitarism și emanciparea universitară a femeilor, iacă cele două bătăi de inimă ale vieții organismului propus de d. Conta. Art. 141 din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oarecum un dicționar de cuvinte străine fără nici o însemnătate pentru vreo gramatică sau stilistică grecească. Limba latină este păstrată numai în cele patru clase superioare de licee pentru băieți, fără arătarea de autori cari să deprindă pe școlari cu spiritul clasicității romane. Și, în adevăr, școlarul de abia în prima clasă de liceu, după proiectul d-lui Conta, sau în clasa a cincea, cum zicem noi încă astăzi, va începe să învețe cetirea alfabetului latin și declinarea lui mensa, mensae; în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]