145 matches
-
bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga, încă una, fierbând de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale, elevi studenți ingineri medici, rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vechilor convenții și formule” (Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, p. 61). Metafora finală sugerează, expresiv, caracterul de „buruiană plebee” al textului urmuzian, crescut pe prestigiile vechilor „ruine” ale Literaturii. Post Scriptum Avangarda istorică românească a devenit un subiect „clasicizat” despre care, aparent, s-a spus/scris aproape totul. Explorată în special din unghiul criticii și al istoriei literare, dar și (mai puțin) din acela al criticii plastice sau al arhitecturii, monografiată și arhivată (există în prezent la București un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ori mai multe cartușe cu ocazia asasinării susnumiților, la Târgoviște, în acel decembrie de buimăceală colectivă. După revoluție s-a dansat politic numai în cuplu, doi câte doi, c-așa-i politica pe la noi, începând cu acel cuplu de acum clasicizat: Ion Iliescu și Petre Roman (arătosul nostru evreu! Ce curios dom'le, și comunismul a început tot cu un dans colectiv pe capul nostru, a evreilor: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi, Walter Roman și mulți, mulți alții
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și prieteni. Privind în urmă, pot spune cu certitudine că activitatea de cronicar a fost un joc practicat cu precauție, fără risc, dar nu lipsit de gustul aventurii. Fără îndoială, e mai confortabil să scrii despre autori străini, unii deja clasicizați, deveniți parte din canon. Ei nu-ți vor scrie misive dezamăgite, nu te vor acuza că n-ai înțeles nimic din cartea lor, nu-ți vor reproșa că nu le dai o șansă. Te încolonezi frumos într-un imens cor
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Barbu Catargiu la Nicolae Iorga. În această economie a dezvoltării direcției conservatoare, Junimea, prin P. P. Carp și Titu Maiorescu, deține o poziție canonică. Ea este întruchiparea, în peisajul local intelectual, a unei linii pe care, preluând o sintagmă deja clasicizată, am denumito „liberal conservatoare“. Ea este acea linie de gândire cei aduce împreună, dea lungul a două secole, pe Edmund Burke și pe François Guizot, pe Alexis de Tocqueville și pe Michael Oakeshott. În cadrul acestei familii de spirite, junimismul își
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
accesul în lumea atât de generoasă, atât de complicată, atât de fără margini, a poeziei. Vorbind despre Ana Blandiana, despre poetica acesteia, Alina-Iuliana Popescu se referă, de fapt, la limbajul poetic în integralitatea lui. Ne readuce în perimetrul unei literaturi clasicizate, intrate de multă vreme în manuale. Generația '60 sau curentul neomodernist, ca etapă de tranziție între două paradigme, modernismul și postmodernismul, cum este definită, și-a pierdut fizic autorii, pe unii dintre ei, dar continuă să-i recupereze prin forța
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin mijlocirea acestui mod de reactivare, uneori excesivă, a unor maniere poetice demult clasicizate, afinitățile (s)elective ale poetului sunt dintre cele mai rafinate: într-o strofă îi pomenește pe Esenin, Paul Celan și Rilke, într-o altă secvență poetică face să coabiteze personajele lui Dostoievski cu cele ale lui Kafka ("Alioșa cu ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1980), Croaziera (1981), Glissando (1984) sau Ilegalism, realism, metaforită Mircea Daneliuc e un caz cu totul special în raport cu propaganda regimului comunist în cinematograful de ficțiune. Al doilea lungmetraj al său, Ediție specială (1978), se înscrie în aria de subiect propagandistic, clasicizat deja în 1980, al luptei comuniștilor ilegaliști cu sistemul capitalist, cu dictatura antonesciană, cu legionarii și naziștii. Schema inaugurată prin cuplul Liviu Ciulei - Irina Petrescu în Valurile Dunării este respectată cu sfințenie : el e un liber-profesionist apolitic, în cazul de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
identifica, la nivel general, diferența specifică a „prozei criticilor”. Ion Creangă. Spațiul memoriei (1984), carte redactată, pare-se, înaintea celei de debut, are un discurs critic mai tehnic și o viziune interpretativă prin care autorul corectează o serie de idei clasicizate și chiar devenite locuri comune și clișee (un exemplu: „roiul de citate”, despre care vorbise G. Călinescu) și construiește imaginea unui Creangă ce, în Amintiri..., „pe măsură ce scrie cartea își creează propriul eu”. Rememorând/ retrăind trecutul prin hipotipoză, Amintirile... sunt plasate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
9 Adoptăm și adaptăm aici termenii utilizați pentru distingerea celor două tipuri de pronume personal, persoana I plural: noi inclusiv (cu includerea alocutorului) vs noi exclusiv (cu excluderea acestuia). 10 Vezi supra, 2, comentariul legat de acuratețea terminologică. 11 Definițiile clasicizate ale echivalenței logico-semantice (cf. Carnap 1960, Vasiliu 1978) au în vedere doar planul asertiv; am extins conceptul pentru o analiză biplană a semantismului conectorilor - vezi Gorăscu (1975) și (2007). 12 Vezi supra, 4.1.2.1. 13 Putem vorbi de
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
lacome, hâde". Cu această celebrare a iluziei creatoare se încheie, de altminteri, și cariera de prozator a lui Lovinescu. Pentru că cele câteva episoade publicate în presa vremii din monumentalul proiect al Mălurenilor par a ilustra un alt gen de proză, clasicizat, de tipul cronicii de familie 70, în care observația realistă, obiectivă, substituie mistificația melodramatică, asumată de Lovinescu în toate romanele sale. Inclusiv în cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
veacului, care și-au exersat sculele în chestiune: Picasso (apropo, ca simplă bîrfă între "falocrați", acesta vedea în "Prințesa X" a lui Brâncuși nimic altceva decît "un falus"), de Chirico, Dali, Brâncuși însuși, Brauner, Giacometti, Magritte (dintre cei mai vechi, clasicizați), Pollock, Kooning (medianii), apoi ultimele curente și mode: pop-art, minimalism, action-performance etc. Pe scurt, pentru toți aceștia, pentru toate acestea, sexul (printre altele) a fost preocupare centrală în obsesiile și realizările lor. Se disting, în viziunea organizatorilor, două mari orientări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
predecesorilor, picta ritos, nici mai mult, nici mai puțin, casa memorială din Scornicești. Însuși Ghiață uita parcă de moliciunile de scoarță ale vechii lui picturi și semna o, de nerecunoscut, pînză, Construcții noi în București. Dar în situația maestrului deja clasicizat se aflau alți cîțiva mari pictori care-ți lăsau impresia unui compromis aproape comic, dacă avem în vedere titlurile cu nonșalanță lipite lucrărilor. Ce asocieri de substanță, pictură-titlu, ar fi putut opera în cazul compoziției lui Catargi, în care spațiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina de ciment), Jonathan Coe (Casa somnului), Julian Barnes (Papagalul lui Flaubert), deja "clasicizatul" Lawrence Durrell (Cvartetul din Alexandria), deja și mai "clasicizatul" Saul Bellow (Darul lui Humboldt), Juan Marsé (Cozi de șopîrlă), Filip Roth (Pata umană), Antonio Tabucchi (Se face tot mai tîrziu), dar și nou-venitul Michel Houellbecq (Platforma), dar și nou-venitele: Tracy
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina de ciment), Jonathan Coe (Casa somnului), Julian Barnes (Papagalul lui Flaubert), deja "clasicizatul" Lawrence Durrell (Cvartetul din Alexandria), deja și mai "clasicizatul" Saul Bellow (Darul lui Humboldt), Juan Marsé (Cozi de șopîrlă), Filip Roth (Pata umană), Antonio Tabucchi (Se face tot mai tîrziu), dar și nou-venitul Michel Houellbecq (Platforma), dar și nou-venitele: Tracy Chevalier (Fata cu cercel de perlă), Helen Fielding (Jurnalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
part. ciobit, -ă nom. ciobirea, ciobitul A SE CLARIFICA Problema se clarifică în urma explicațiilor tranz.: Explicațiile clarifică problema part. clarificat, -ă nom. clarificarea, clarificatul A SE CLASICIZA Opera s-a clasicizat cu timpul tranz.: Trecerea timpului a clasicizat opera part. clasicizat, -ă nom. clasicizarea A SE COAGULA Sângele se coagulează la contactul cu aerul tranz.: Trombocitele coagulează sângele part. coagulat, -ă nom. coagularea A SE COCOȘA Ion s-a cocoșat pe la 70 de ani tranz.: Grijile l-au cocoșat pe Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de unicat, textul caragialian este o mare provocare. Obișnuitul impuls profanator al parodistului e vizibil temperat și substituit de un scop mai înalt, de însușire creatoare a sugestiilor și a motivelor sursei, finalizat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială este, așadar, înțelegerea dublului sens al mișcării presupuse de jocul intertextual. Particulara observație borgesiană conform căreia "Wakefield
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care intră alături de gramatică și retorică și poezia, ce depășește caracterul pur tehnic tradițional. Noua semnificație este mult mai cuprinzătoare și mai deschisă estetizării. De aici se ajunge la Arta poetică a lui Boileau și alte formule asemănătoare, toate repede clasicizate. „Asistăm, de fapt, la desăvârșirea pe toate planurile a procesului caracteristic ideii de literatură: contestarea și, în cele din urmă, absorbirea și deci desființarea, anularea sa, de către ideea de poezie.” Necesitatea de a defini poezia, poeticul, emoția poetică este și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]