254 matches
-
până la urmă. Greu de recuperat. Nu merita prețul, am mai spus-o, nu-i glumă. Nu-i glumă, de data asta. Dar ce voiam să spun... ce voiam, de fapt, să întreb... da, da, vă ocupați cu limbajul. Claustrarea, limbajul claustrării? Dar suspiciunea? Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt tânăr, sunt sceptic cu utopiile, știu ce aduc. Dar eșecul marilor visuri nu este dezastruos? Dar suspiciunea? Nu e mai rea? Rapacitatea, bigotismul, egoismul devin tot mai îndreptățite?“ Și după o vreme, iarăși: „Da, da, mă ocup de psihologia claustrării. Asta e obsesia mea, da“. Și iarăși, cândva: „Izolarea și neputința în care suntem ținuți are și avantaje, credeți? Nu cumva are și avantaje subdezvoltarea, apatia? Toate tabieturile, gândiți-vă! Siesta, relațiile de familie, lecturile, mâncarea gătită acasă, ordinea, politețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era suficient ca să zdruncine convingerea familiei sale cum că trebuia ținut închis bine, permițându-i-se să iasă doar dacă se afla în poziția onorabilă de om căsătorit. În doar câtva zile, băiatul Hungry Hop retrogradase de la o viață de claustrare autoimpusă la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
adoram pe Byron pe care acum îl citeam în original, acasă la el. El era singura mea legătură cu Grecia acum, pentru că el murise acolo, departe de Anglia. În Grecia, trăind în mijlocul celor mai frumoase peisaje din lume, nu simțisem claustrarea, dar aici ea mă irita până la nebunie parcă. Colegii mei vorbeau puțin englezește și nu aveam prea multe în comun. Singurul om pe care-l suportam era profesorul de engleză și asta doar pentru că vorbea fluent și înțelegeam mai bine
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Cea de-a șaptea se deschise ușor, dovedindu-se a fi o ușă turnantă. Trecu prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a fi confortabil. Și nu era vorba numai de o senzație fizică. Aceasta se afla și în mintea ei, legată de teama de spații închise, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
opinie atât de categorică. Pur și simplu, predica a făcut mai pregnantă unora ideea, vagă până atunci, că erau condamnați, pentru o crimă necunoscută, la o întemnițare de neînchipuit. Și în timp ce unii își continuau viața lor măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciumei trecuse, ei continuau să trăiască conform normelor ei. Aceștia rămăseseră în urma evenimentelor. La alții, dimpotrivă, și aceștia se recrutau mai ales dintre cei care trăiseră până atunci despărțiți de ființele pe care le iubeau, după acest lung timp de claustrare și de descurajare, vântul speranței care se ridica aprinsese o febră și o nerăbdare care le răpise orice stăpânire de sine. Îi apuca un fel de panică la gândul că puteau, atât de aproape de țintă, să moară, că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cred că aș putea îndura asta. — Zău așa, mamăă Tonul lui Laurence se înăspri. Nu trebuie să te iei după Francesca. Ai crede că la Tawny Beeches e ca în Gulag. Oferă condiții de lux, cinci stele pe linie. — Sau claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru Dumnezeu, mamă, nu începe. Am avut o zi plină. — Crezi că te-am trădat. Crezi că ar fi trebuit să-ți spun adevărul. Vocea îi era sugrumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
auzi ceva ce s a Întâmplat, ceea ce au Înfăptuit oamenii și ce pot ei să facă: riturile, aventurile Încercările lor de tot felul”. În alt loc, Eliade recunoaște că istoria (narațiunea) are și o funcție salvatoare. În situații imposibile, de claustrare, oamenii au supraviețuit prin povestiri. M. Eliade vorbește și de literatură ca desacralizare și „degradare” progresivă a mitologiei: „Suntem pe cale de a Înțelege astăzi un fapt pe care secolul al XIX-lea nu putea nici măcar să-l prevadă: că mitul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cu putere, deși nu foarte coerent, de către târgoveața din Bath, care ia atitudine decisivă, încercând să respingă învățăturile clericilor privind răutatea femeii. Aceste opinii erau adunate în adevărate florilegii în perioada medievală, bărbații le foloseau drept arme pentru subordonarea și claustrarea femeilor. Târgoveața din Bath se opune oricărei ordini, constrângeri sau autorități, atacă tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă, interzicându-i-se chiar să râdă sau să glumească, altfel era aspru criticată. În Evul Mediu se făceau diferențieri lingvistice și de libertate a exprimării între bărbați și femei. Femeia era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Personajele feminine chauceriene (Sfânta Cecilia, Prudenția, bătrânele din povestirile târgoveței din Bath și ale fratelui cerșetor, soțiile din fabliau-uri, Dorigena) nu doar vorbesc, se fac auzite, ci folosesc această libertate foarte eficient. Personajul feminin se găsea într-un fel de claustrare, așa cum apare el portretizat atât în operele boccaccești cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii, anticipă oarecum sfârșitul istorisirilor. Uneori, claustrarea forțată și privarea de libertate, duce la personajele feminine din operele celor doi scriitori analizați la manifestări deschise de violență împotriva unor parteneri mult prea obtuzi sau geloși. Femeile pot fi agresive, bătăioase, impulsive, dure, belicoase: „Există o importantă diferență
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să transforme viața în ceva mult mai plăcut.”116 Ceea ce ne frapează la un autor medieval cum este Boccaccio, viu ancorat în epoca sa și cunoscând realitățile nu tocmai satisfăcătoare ale vremii, este recunoașterea directă a statutului marginal al femeii, claustrarea impusă de societate sau de familie: „femeile ținute în frâu de voia, de porunca ori de bunul plac al taților, al mamelor, al fraților sau soților rămân închise cea mai mare parte a vremii în strâmtele hotare ale odăii lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai puțin covârșitoare. Verdictul Fiamettei este dur: „bărbații de acest soi merită a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când gelozia lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un bărbat. Statutul femei era mai mult decât ingrat, pentru că se făcea vinovată și de impactul pe care l-ar fi putut avea asupra celorlalți și de care era cu totul străină. De aici s-a ajuns ușor la nevoia claustrării feminine în spațiul privat al căminului, privându-o de orice libertate: „Virginia încetează să mai fie castă din momentul în care este văzută, iar dispariția ei este pecetluită atunci când părăsește spațiul securizant al căminului. Este moartă, cel puțin din punctul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi, ironizarea), personajul feminin din operele celor doi scriitori domină din umbră o lume pe care bărbații o vor doar a lor. Femeii i se cereau doar virtuțile de soție și de mamă, ce presupun răbdare, fidelitate, supunere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu putere, deși nu foarte coerent, de către târgoveața din Bath, care ia atitudine decisivă, încercând să respingă învățăturile clericilor privind răutatea femeii. Aceste opinii erau adunate în adevărate florilegii în perioada medievală, bărbații le foloseau drept arme pentru subordonarea și claustrarea femeilor. Târgoveața din Bath se opune oricărei ordini, constrângeri sau autorități, atacă tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă, interzicându-i-se chiar să râdă sau să glumească, altfel era aspru criticată. În Evul Mediu se făceau diferențieri lingvistice și de libertate a exprimării între bărbați și femei. Femeia era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Personajele feminine chauceriene (Sfânta Cecilia, Prudenția, bătrânele din povestirile târgoveței din Bath și ale fratelui cerșetor, soțiile din fabliau-uri, Dorigena) nu doar vorbesc, se fac auzite, ci folosesc această libertate foarte eficient. Personajul feminin se găsea într-un fel de claustrare, așa cum apare el portretizat atât în operele boccaccești cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a cânta și de a dialoga. Răzeșul este un apărător al femeii, economul un spirit refractar, antifeminist, încheie surprinzând sfaturile mamei referitoare la importanța tăcerii. Penultima povestire din cadrul capodoperei chauceriene aduce în discuție importanța tăcerii, anticipă oarecum sfârșitul istorisirilor. Uneori, claustrarea forțată și privarea de libertate, duce la personajele feminine din operele celor doi scriitori analizați la manifestări deschise de violență împotriva unor parteneri mult prea obtuzi sau geloși. Femeile pot fi agresive, bătăioase, impulsive, dure, belicoase: „Există o importantă diferență
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să transforme viața în ceva mult mai plăcut.”116 Ceea ce ne frapează la un autor medieval cum este Boccaccio, viu ancorat în epoca sa și cunoscând realitățile nu tocmai satisfăcătoare ale vremii, este recunoașterea directă a statutului marginal al femeii, claustrarea impusă de societate sau de familie: „femeile ținute în frâu de voia, de porunca ori de bunul plac al taților, al mamelor, al fraților sau soților rămân închise cea mai mare parte a vremii în strâmtele hotare ale odăii lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai puțin covârșitoare. Verdictul Fiamettei este dur: „bărbații de acest soi merită a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când gelozia lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un bărbat. Statutul femei era mai mult decât ingrat, pentru că se făcea vinovată și de impactul pe care l-ar fi putut avea asupra celorlalți și de care era cu totul străină. De aici s-a ajuns ușor la nevoia claustrării feminine în spațiul privat al căminului, privându-o de orice libertate: „Virginia încetează să mai fie castă din momentul în care este văzută, iar dispariția ei este pecetluită atunci când părăsește spațiul securizant al căminului. Este moartă, cel puțin din punctul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi, ironizarea), personajul feminin din operele celor doi scriitori domină din umbră o lume pe care bărbații o vor doar a lor. Femeii i se cereau doar virtuțile de soție și de mamă, ce presupun răbdare, fidelitate, supunere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]