340 matches
-
n-am de gând să mă lupt pentru tine. — N-o să existe nici un fel de luptă. Așa sper. — N-am nimic împotrivă să stau în mașină, preciza Gilbert. Stau în mașină, cu ușile încuiate, și pândesc drumul. De îndată ce-l văd, claxonez. Ideea era bună. Foarte bine, dar fii cu ochii-n patru! Am ieșit pe ușa de la bucătărie, am luat-o prin iarbă și am urcat pe stânci până la „muntele“ meu, ca să văd gambele lungi și albe ale lui Titus, înălțate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scăpat-o din brațe și a trebuit să dispară pe loc. Pentru mine, vecina noastră mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și dăruit o păpușă cât mine de mare pe care, dacă o puneai cu fața în sus, claxona „mama”. Pe strada noastră au trecut odată, încătușați, doi hoți escortați de polițiști. Unul furișa într-o parte priviri rele. N-am putut niciodată să uit privirile acestea și, mai târziu, felul acesta de ochiri m-a prevenit asupra celui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de benzină. Ne Încărcăm bagajele și suntem gata de plecare. Alături mai e o mașină, un Lincoln. Aflu că În el se găsește ambasadorul SUA În Franța. Un tânăr aleargă după Lincoln cu un cauciuc. Recunosc că e al meu, claxonez si-mi iau astfel ultimul lucru ce-mi rămăsese pe vapor. La Întoarcere n-am avut rău de mare. Oceanul a fost mai liniștit iar nava cu un tonaj mai mare. Totuși, după atâtea zile de balans oceanic, contactul cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
stradă plutești cu un pas pe trotuar și cu unul în aer, vrei să te desprinzi, să urci mai sus. Odată ai luat viteză, vântul te ajuta. Ai trecut nepăsător pe lângă casa ta. Te grăbeai, deși nu știai unde. Mașinile claxonau, dar nu te sfiai, alergai de unul singur de parcă aveai un scop major. Ceilalți credeau că ai, deși vedeau plutirea ta zadarnică. Spuneau, totuși: E un idealist, să-l claxonăm mai tare! Asta te scotea din pepeni, îți pierdeai echilibrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe lângă casa ta. Te grăbeai, deși nu știai unde. Mașinile claxonau, dar nu te sfiai, alergai de unul singur de parcă aveai un scop major. Ceilalți credeau că ai, deși vedeau plutirea ta zadarnică. Spuneau, totuși: E un idealist, să-l claxonăm mai tare! Asta te scotea din pepeni, îți pierdeai echilibrul. La tine se traduce printr-o risipire de greutate. Și atunci, te înălțai ca un zepelin în furtună, cu burta ta balonată de mâncăruri acide. Accidentele de mașină erau pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Bine, atunci cheamă-l pe Hauser. Am ieșit și ne-am urcat În mașină. La volan era gaborul cel bătrîn și căpitanul stătea În spate, cu mine. - Aici e! a zis căpitanul. Gaborul cel bătrîn a oprit mașina și a claxonat. Un bărbat cu o pipă a ieșit din casă și s-a așezat În spate. S-a uitat la mine și apoi a-ntors capul, pufăind din pipă. Pe-ntuneric, bărbatul arăta tînăr, dar cînd am trecut pe sub un felinar, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În oraș, ștergerea prafului devenise cel mai obișnuit gest. La o comunitate de circa dou)zeci de mii de oameni aveau loc blocaje rutiere de genul celor din Romă, mașinile gonind pe benzile rezervate autobuzelor, dând totul peste cap și claxonând nebunește. Dimineață și seara totul se liniștea. Că s) scapi de zgomotul traficului puteai s) urci un munte din apropiere și s) coborî apoi pe o plaj) pustie, la fel ca plajă de la Sdot Yam. John și câinele s)u
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
clienții ? Cerșetorii și atitudinea pelerinilor. Tinerii și călugărul predicator. Orele 09.00-15.30. Zona Pieței Unirii se prezintă ca un furnicar de oameni, mașini, forțe de ordine. Tramvaiele scârțâie, acolo este capăt de linie și o curbă extrem de strânsă, șoferii claxonează enervați de salturile de iepure, neatente, ale oamenilor ce se grăbesc să se înscrie în rândul de așteptare. Zeci de vânzători de flori de toamnă, crizanteme în cea mai mare parte, sunt așezați pe cutii de plastic și carton, pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
năvăleau în ochi. Reacția era o usturime intensă,de parcă ți-ai pune picături cînd ai conjunctivită. Pe un deal, hăt departe, se vede o casă. Fără să-mi dau seama, deja părăsisem autoruta și mergeam pe un drumeag de țară. Claxonez insistent ca să avertizez locatarul. Mă dau jos din mașină și cînd locatarul iese din casă cer apă, apă rece. Un ceai cald, señor. Nu apă, nu acum. Mă conduce într-o cameră sub pămînt, cu o ventilație naturală și ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neavând răbdare să aștept tramvaiul, o pornisem năprasnic pe jos, pe Șulea, în direcția Ozana, și tocmai acest segment al drumului întoarcerii „victorioase” mi-a rămas fixat în memorie, scăldat de o mare lumină. Mașinile, camioanele circulau cu farurile aprinse, claxonând aproape neîntrerupt, șoferii ne făceau semne cu mâna. Li se răspundea de pe trotuare, le-am răspuns, țin minte, și eu. Emoția clipei făcuse din introvertitul de mine un exuberant. Triumful consensului național, al spiritului de fraternitate a rămas legat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă. Avea un colac pe care scria Olimp și înota tot timpul, claxonînd oamenii care îi ieșeau în față. Mama nu știa să înoate și probabil de aceea nu-l lăsa să stea mult în apă. Îi zicea mereu că răcește și-l obliga să rămînă lîngă ea pe cearșaf, să facă plajă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
au dat tot ce aveau, după care am mers către sediul Editurii Viață și Sănătate. Pe drum, în acea mare de oameni, la un semafor, care era foarte aproape de o stație de autobuz, l-am observat pe fratele Fereșteanu. Am claxonat, i-am făcut semn și dânsul a venit spre noi. L-am luat în mașină și i-am zis: -Frate Vasile, Domnul v-a scos în calea noastră! Așa cum ultima dată mi-ați umplut mașina cu cărți (îmi dăduse Tragedia
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv corturile, într-o veselie claxonați de șoferul unui camion prăpădit, înjurând care mai de care mai pitoresc și abia târându-se au părăsit totuși incinta lăsând un gol imens în urma lor și doi electriceni care-și fac tăcuți treaba montând ce au de montat. Dacă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și l-a mângâiat pe față. La primul semafor (am trecut de trei străzi și n-am auzit decât râsul ei și n-am văzut decât spatele unui BMW alb) l-a sărutat. A trebuit să mă abțin să nu claxonez. M-am hotărât să trag lângă ei. Voiam să văd cine era tipul - rivalul meu. Dar bulevardul era atât de aglomerat, încât n-am putut să trag lângă ei, pe nici o bandă. Nu-mi amintesc dacă copiii spuneam ceva sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
biserica din Platamonos despre care se spune că rugîndu-te acolo, ți se îndeplinește o dorință. Este adevărat?a insistat Janeta. Nu știu ce spun unii, ce spun alții, dar eu știu din proprie experiență că............ Camelia nu și-a terminat vorba fiind claxonați de niște greci, cunoscuți de-ai lor care le-a făcut semn să vină la ei. Au plecat repede scuzându-se și promițând că ne vom mai întâlni. Am regretat această bruscă întrerupere a discuției noastre, tocmai în momentul în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
câte una, iar Durerea din mine doarme. E așa de bine când doarme! Sunt mulți oameni pe trotuarele bulevardului, fiecare cu povestea lui. Trec dintr-o parte în alta, grăbiți, fără să-și adreseze vreun cuvânt. Mașinile opresc la semafor, claxonează, ascund în ele bucurii și drame. Clipesc din faruri, stopurile sunt roșii ca niște ochi de drac. Undeva, la câteva etaje deasupra tuturor, există o altă poveste. A mea... O scriu, rând cu rând, spaimă cu spaimă. 25 martie... Azi-noapte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Alabama, este interzis să conduci legat la ochi și e legal să conduci o mașină pe sens interzis dacă ai o lanternă atașată în fața mașinii. - În Arizona, nu ai voie să conduci cu spatele. În Arkansas, nu ai voie să claxonezi în zone în care se consumă sendvișuri și sucuri reci după ora nouă seara * În California, femeile sunt amendate dacă sunt prinse la volan în ținute de casă și nici o mașină fără șofer la volan nu are voie să depășească
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
era încântătoare. Îi promise că o va suna, iar ea dădu din cap și o anunță pe Darcey că trebuia să plece. Darcey o urmă tăcută pe mama sa înapoi la mașină și se așeză lângă ea în față. Minette claxonă în semn de adio și porni spre casă. — Te simți bine? o întrebă pe fiica ei pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la Benghazi, baza din est a CNT, după ce a fost arestat miercuri, informează Al Jazeera. Luptătorii din Sirte se pare că au început să sărbătorească la auzul acestei știri, în timp ce cetățenii din capitala Tripoli au ieșit în stradă pentru a claxona și a trage focuri de armă în aer, informează . Reporterul Al Jazeera la Tripoli a spus că a vorbit cu mai mulți oficiali de rang înalt din CNT care au auzit despre reținerea lui Mutassim, dar care nu au putut
CNT al Libiei susţine că l-a capturat pe fiul lui Gaddafi () [Corola-journal/Journalistic/59460_a_60785]
-
inventaseră încă. La fel ca în volumele din ciclul Când moare o epocă, eseistul reușeșete să reproducă din câteva tușe elementele de specificitate ale Capitalei, în care vânzătorii de bragă își intersectau pașii cu bancherii, iar autoturismele cele mai luxoase claxonau gutural în spatele vreunei căruțe rătăcite prin zonele centrale. Contrastele imediat remarcate de ochiul vizitatorilor străini sunt admirabil puse în pagină de Dan Ciachir: "În perioada interbelică, Bucureștiul rămăsese fidel tradiției sale de oraș al contrastelor. Discrepanța pitorescă dintre cartierele patriarhale
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
e un festin. Relaxare în folosirea numeralelor (paișpe, șaiștrei), imitarea șmecherească a stilului agramat: "să ne mai râdem". Numai că, avertizează doamna Rădulescu-Sala, nu toată lumea prinde ironia (dacă e vreuna...). Pe lângă asta, se face exces de argou, de familiarități: "să claxonăm până dă benga în ei"; "dacă îmi bag și eu o pilă la tine, mi-o dă și mie?". Problema, semnalează Dan Grigore, membru al CNA, e mai gravă de-atât. Politețea e în criză, nuanța s-a pierdut și
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
depănușând de probă porumbul pe care americanii îl lăsau pe câmp, până iarna, ai naibii, să se usuce cât mai mult, să nu care și apa din știuleți cu ei, acasă, și abia pe-urmă îl depozitau în hambare. Miriam claxona în joacă, crezând că el coborâse cu o nevoie. Parcă începuse să fulguie, rar. Apoi ninsoarea se înteți, ca supărată brusc. Titi lăsă să-i bată fața, - era prima ninsoare din an, și i se făcuse dor de acasă. Pusese
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
a adăuga particula „Senior" la titlurile actuale, vom scociorî pe alei, în căutarea mucurilor de țigări care încă se puteau fuma. Era distractiv să îți imaginezi disperarea finală. Dar era și dătător de disperare. Nu credeam chiar că vom fi claxonați din Lexus-uri de foștii colegi în timp ce treceau pe Lower Wacker, în drum spre casele lor din suburbii. Nu credeam că vom fi nevoiți să le facem cu mâna de lângă butoaiele de metal, în care ardeau hârtii. Dar faptul că vom
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar un context glumeț, metaforic, care atestă formula: "niște studenți (...) claxonau din toți bojocii mașinii lor" (Dilema, 384, 2000, 5).
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
Tanți în stînga lui și Mircea, tuns chilug, în partea cealaltă, în spatele șoferului. Cînd oprește șoferul în fața casei și se dau jos din mașină, se lipesc amîndoi de el. Virginia era la restaurant, așa că n-avea cine să-i întîmpine. Claxonează șoferul de cîteva ori și iese pîna la urmă Florica bucătăreasa, buimacă de somn, că gătise de noapte. Dar cînd vede copiii odată se dezmeticește, îi știa pe nume de la Virginia, și îi ia pe rînd în brațe și îi
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]