504 matches
-
al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre orizont, am văzut cum o îngrămădire
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
înfășoare ca o pânză de mătase un suflet sau îl poate plesni ca un bici!; un cuvânt poate să treacă în repeziciune de fulger, din ureche în ureche, ori poate rămâne bătut în cuie de eter la dosarul conștiinței, de unde cleștarul inimii se poate să se chinuie zile ani sau o viață să îl smulgă, analizându-l ca repulsiv... dar poate să fie și așezat în jilț de iubire de mâinile de-mbrățișat ale inimii, dacă-i sărutat de către cine-i după
MARILENA ROTARU. CUVÂNTUL REGELUI N-A FOST ERMETIZAT ÎN ÎNTUNERIC ŞI VID de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362353_a_363682]
-
cuvintelor: „și cuvintele cad/ de pe sârma ghimpată a timpului/ într-un dans izocron/ ca niște stropi decupați/ din voci de ploi/ din tonalități de clavir (joc de cuvinte), relativitatea destinului:”desenez în linii jucăușe/ aripi de fluturi și flori de cleștar/ și tot așa...continuu/ viața poate fi un joc/ sau o tragedie!” (destin), moartea ca disoluție: „doar eu în disoluția așteptării/ cu genunchii în piept/ înghit tic-tacurile timpului/ ce tresaltă/ de pe un umăr pe altul/ îmi așez din când în
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
eter/ ca în hipnoză sau vis/ în oase e numai aer/ trupul e ușor/ și zbor/ acum sunt pasăre ! "(reîncarnare). Axele imaginarului liric focusează orizontul de așteptare al lectorului în jurul unor structuri metaforice aparent antitetice: ”floarea de colț”/ ”floarea de cleștar”, ”en-staza”/”ek-staza”, ”fluturii albi”/ ”fluturii negri”. În discursul liric sintagmele urmează o arhitectură schițată prin coincidentia oppositorum, un univers al reunirii contrariilor, al armonizării ființei lirice în transcendent. Versul pătrunde prin acorduri psihedelice în starea de grație a celestului: ”cerul
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
în cascade peste acoperișul turnului său de fildeș ... Și poeții plâng, și poeții au boli, și mor biologic.Tot acest destrămat covor zburător este aruncat de Theodor Răpan peste umerii Iubirii colosale. Vis și corbi ciugulitori, nemărăginiri, magnolii, palate de cleștar și semnul pus pe adorația Madonei. Un poet ca puțini astăzi, cu miză și dorință de răsturnare a faliilor dintre uscat și ape. „Groaza bucuriei”, iată o sintagmă care mă urmărește ca o umbră de vulpe, odată ce am citit-o
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
mireasă, zân-a podgoriilor. După ce-ai umplut hambare și-n grădini ai dat târcoale, Pomilor punând rugină de la vârf și până-n poale, Lacrima din cer oprit-ai și prin dansul tău sprințar Mantie de-argint întins-ai sub cupola de cleștar. Ca să speli păcatul lumii și să-ngropi trecuta viață, Ai pus burnița la treabă ș-ai ascuns lumina-n ceață, Vântului ai dat putere să se facă auzit Ca, prin el, să-ți spunem ție, toamnă, bine ai venit! Referință
TOAMNEI, RĂVAŞ DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363152_a_364481]
-
nici un zgomot în afara celui făcut de toba inimii sale! Un petec de nor dăduse la iveală o lună stranie, de-o frumusețe nemaintalnită! În rest, cerul covârșit de stele și albit se uita, adevărat ochi rece, la băiatul prins în cleștarul poieniței, ținând la piept un miel agățat de hotarul somnului. Pe minută, copilului i se scurse toată vlaga din trup și căzu în genunchi! De jur împrejur îl țintuiau câteva perechi de luminițe galbene, ochii lupilor sosiți de neunde. Ciudat
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
cântărețului, ce-aprind viața cu foc sufletesc și-o împart în clipe neieșite din timp dar plecate câteodată pe plans ori surâs, până departe, și-ntoarse pe cai și vulturi! Poezia, cântecul, iubirea, bunătatea, ca vinul au un clondir de cleștar sărutat de guri însetate. Nici zeii, dacă nu savurează parfumul, soarele și spiritul din el, nu sunt mai presus de poeți și cântăreți care combină iubirile, pasiunea, duhul cu seva de mirt. Le-a combinat cu sete și poetul, glăsuitorul
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
în noaptea nunții, ce jurăminte mi-a tras, ce lacrimi a vărsat... nici nu îl cunoșteam prea bine însă am acceptat să mergem într-un local luxos după care m-a dus pe aripi până în palatul lui din frunzișul de cleștar dar, acum mă obosește. Să nu creadă că numai el are nevoie de schimbare, de variațiuni pe aceeași temă și în definitiv de-o compensare galonată, galopantă la nivel de simțuri în veșnică transformare și încărcată cu arome înverzite din
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
-ncântarea plutitoare, văd prin nori Fata Morgana îndreptându-se spre mine, într-un dans cum n-a fost altul, poleindu-mă în soare. Lunecând fără busolă, într-un ritm elementar, orbitoarea libertate mă descătușează blând, arătându-mi în oglinda nesfârșitului cleștar toate formele pe care le-am purtat eu pe pământ. Referință Bibliografică: PLUTIRE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V, 14 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PLUTIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367531_a_368860]
-
nouăzecișicinci de bouri întunecați, în adierea vîntului care începuse, și-au dat cu toții coarnele jos și, adulmecîndu-mă cu nările lor mari, mi-au spus: “Dar privește mai bine, stăpînul și copilul nostru, pe aceste frunți nu zăngăne decît umbra de cleștar a stelelor, ele au rămas dintotdeauna acolo sus, pe cer, ochii tăi ne-au văzut mai însemnați decît am fost vreodată, de aceea vom muri, pînă la urmă, bucuroși că cele mai minunate lucruri ale lumii ți-au fost pecete
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. Un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, liniștea adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363730_a_365059]
-
stele se oglindește-n ape S-apridă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase in slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu vise poleite În raze
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
frumoasă, o strălucitoare prințesa a florilor de primăvară-pe numele ei Brîndușica. Avea pielea fragedă și străvezie că petalele florilor de primăvară. Trăia fără nici o grijă, liniștită și fericită în palatele ei din împărăția nevăzuta de ochiul omenesc, a munților de cleștar și argint din înaltul cerului, de desupra norilor. Tihna însă i-a fost spulberata când a fost vrăjita cu mărul iubirii dat de o vrăjitoare pizmașa. Îmbiata cu vicleșug de vrăjitoare, ea a gustat din mărul iubirii și al discordiei
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
albe, străjuind același vis, să-ți aduc atâtea salbe, ca o creangă de cais. spală-mă deja de jale, ca să fim mereu ferice, să pornim pe altă cale, cu miresme și aglice.. să trăim ca înainte, țărm de aur și cleștar, cu o dragoste fierbinte, să plecăm în lume iar. căci în buză de amurg, toate cântecele dor, toate râurile curg, spre o mare de amor. să plecăm dintre dureri, ca un cântec de clavir, să lăsăm ziua de ieri, doar
BALADĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348680_a_350009]
-
o noapte ploioasă de sfârșit de primăvară, când zburând printre aștri, s-a întâlnit cu prințul călare pe armăsarul său negru, împodobit cu harnașamentul poleit cu aur. A luat-o pe cal și amândoi îmbrățișați au alergat spre castelul de cleștar ridicat pe vârf de munte. Era prințul ce i-a salvat viața și de care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea pentru el va străluci, precum strălucește luceafărul de miazăzi, în nopțile senine cu lună plină. Tot aici la malul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
lor...frunzele au început să foșnească și un murmur de izvoare mi-a atras atenția pierdută pe cărările dragostei de frumos care se împrăștia peste tot fără vreo regulă anume... Erau multe...izvorau de nu știu unde și curgeau , formând cascade de cleștar...dacă urmăreai cu privirea alunecarea lor, te lipeai ușor de fluxul cu irizații de argint viu... Un tărâm de basm , în care izvoarele vorbeau, îmi șopteau cu blândețe că iubirea există aici, în locul acesta mirific ...iubirea pură, fără de păcat, iubirea
CUIBUL LINIŞTII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348138_a_349467]
-
scrie această carte/ de dureri și bucurii/ ale apusului meu”. La îndemnul demn și reținut al Femeii lui Shaul, am purces să scriu aceste rânduri, pe care le-aș mai fi amânat, căci tristețea este prea puternică față de rațiunea de cleștar cu care se înfășoară poetul în această carte... Am citit pe nerăsuflate acest volum luminat crepuscular de o mare sete de viață și zbateri esențiale, pendulatoare între două noțiuni de bază: vață și moarte; echivalente, poate, și cu iubire și
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
dorințe împlinite. Dalia, în visele ei de fecioară, când nopțile uneori se transformau în ziuă, se vedea în brațele unui Făt Frumos, călare pe un armăsar negru, ce-o răpea și-o purta în galopul calului spre castelul său de cleștar, ascuns într-un vârf de munte, undeva, într-un spațiu necunoscut, înconjurat de păduri seculare, cu stejari și arțari falnici, sub care dansau domnițele îmbrăcate în rochiile lor albe ca spuma laptelui. Dalia adormi înaintea mamei sale Gloria. Cartea îi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
politică, din 1991, atlanteeano-lemuriano-carpato-danudiano-pontică, s-a întâmplat exact invers: „zeița pământului venită din cer, părăsește câmpul de luptă - Armaghedonul (în ebraică veche, Har Magiddon) - și, după ce îl împinge pe I.P. Culianu „în afara acestei lumi”, se închide în „Palatul Vulturilor de Cleștar” din „cea de-a șasea Romă” și a „șaptea Troie de carton” din Uniunea Europeană, pentru „a trăi în viitor” o experiență în afara corpului (EAC), sau a trăi în „prezent” o experientă la limita morții (ELM) cu „Ultimul Soare negru, înainte de
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui. Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-și buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniștea mării, scrijelind cu chila oglinda-i de cleștar. Trăgeam vârtos la rame, să ajung cât mai curând în zona de pescuit. Doar câte un pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
cursul spre înălțimile cerului, eu trăgând de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. La un moment dat, s-a simțit ca o boare, o senzație de răcoare și luciul apei începu să se încrețească. Culoare dintr-un albastru de cleștar începu să se întunece. Barca începu să danseze din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat din prima dată ce se întâmplă, fiind preocupat cu ridicarea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când am ridicat ochii
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]