1,628 matches
-
încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna s-o prindă dar, la secundă, lăcusta sare la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de iarbă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apé rece, dacé nu vrea sé spuné! - Sé-l ardem cu fierul roșu! - Nu vrea sé spuné nimic! - Nu se teme de Hitler!? - Duceți-l desculț pe zépadé și lésați-l sé Înghețe toaté noaptea, pe urmé o sé-i smulgem unghiile cu cleștele! - Îl jupuim de viu și punem sare! - Lovește-l cu automatu-n cap! - De ce nu plînge? - Și ce dacé e un copil, e partizan, duceți-l la spînzurétoare! - Uh! mi s-a fécut frig chiar și cu cojoc! - Uitați-vé la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți mereu ca prins într-un clește din care n-ai nici o șansă să scapi? adăugă fără să aștepte un răspuns. Cîteodată mă întreb dacă e corect să fac pe invalidul în scaunul ăsta cu rotile, dacă asta a fost cea mai bună soluție pentru a scăpa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Monte Cristo chiar înainte să plece, ține scula asta și nu te mai văicări degeaba. L-a bătut pe umăr strecurîndu-i în buzunar un briceag cît toate zilele, care pe lîngă cele două lame era dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mu’ti ‘aci!, striga bucuros copilul, Încălzindu-i Doriței sufletul, mândră ca un pescuitor de perle și cuprinsă de o frică iepurească. Cu ochii săi mari deschiși În totalitate, Va le urmărea atent mersul de-andărătelea, cu coada plată Înainte, cu cleștii ca două foarfece zimțate, amenințători, cu mai multe picioare decât porcul Ghiță, și cu niște ochișori ca două mărgeluțe tainice care nu-l scăpau din vedere pe copil. Când se Întâmpla ca unul dintre raci, mai curios sau mai curajos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de alții, ca un făcut, inevitabilul se producea iar finalul era mereu același. Copilul și racii se apropiau, puțin-câte-puțin, cu teamă, respect, curiozitate mărită și interes nedefinit, până când Va atingea cu un deget sau două coada racului, ferindu-se de cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ieșea din apă cu părul ud, cu fața congestionată și cu ochii umflați, o adevărată furie a apelor speriată de monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca racul pe mal după care urla: Na bataie, na bataie, spurcăciune! Cleștele, Încă viu, se desprindea lent de deget iar Va, tremurând din tot corpul, reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca racul pe mal după care urla: Na bataie, na bataie, spurcăciune! Cleștele, Încă viu, se desprindea lent de deget iar Va, tremurând din tot corpul, reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
serii avea s-o producă ... bunica Ileana, o femeie foarte serioasă de altfel. care În asemenea situații se limita la a cânta Împreună cu Aneta sau cu Victor, doar douătrei romanțe. Aceasta s-a Îndreptat către plita cu cuptor, a luat cleștele de fier, s-a așezat pe scaun și a Început să bată ritmic cleștele de genunchi, iar acesta a pornit să scoată niște sunete metalice, care nu semănau cu nimic și cu multe altele. Cooptarea noului membru al formației improvizate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În asemenea situații se limita la a cânta Împreună cu Aneta sau cu Victor, doar douătrei romanțe. Aceasta s-a Îndreptat către plita cu cuptor, a luat cleștele de fier, s-a așezat pe scaun și a Început să bată ritmic cleștele de genunchi, iar acesta a pornit să scoată niște sunete metalice, care nu semănau cu nimic și cu multe altele. Cooptarea noului membru al formației improvizate a fost primită cu entuziasm și muzica a continuat să sară de la o piesă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a respecta Întocmai ordinele lui Victor și ca să nu-l facă de râs pe acesta, Va a Înțeles că sarcina sa de căpătâi era să asigure funcționarea sobei și la intervale regulate mergea În odaia doamnei și Întărea focul cu cleștele, ori mai punea două trei lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul ei an de profesorat, absolventă numai de liceu, era Îmbrăcată Într-un capot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a lui Donciu și de dimineață salariații s-au prezentat corespunzător. Au pus mînă de la mînă, au luat ce trebuie și, împreună cu șeful, s-au pus pe băut și filosofat. O pisică s-a ivit ca din senin și un clește, azvîrlit cu precizie de șef, a lovit-o drept în burtă. O mulțime de rîsete au aprobat gestul șefului și au început comentariile, întrerupte la intervale egale de paharele cu rachiu. Eu iubesc cîinii, dar urăsc mîțele. Da, șefu', și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înainte boier mare va fi. Reprezentativ pentru felul cum a făcut facultatea Dinu este examenul cu profesorul cel mai sever, ilustrul academician Mihoc. Nu-i mare lucru de capul tău, i-a spus profesorul Mihoc, sătul să tot tragă cu cleștele un răspuns la biletul de examen. Dar am învățat, dom profesor. Dinule, ori înveți, ori nu înveți, mie nu mi se pare că ar fi o mare diferență. Mama lui Dinu Ariceanu lucra la laboratorul profesorului și se plîngea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și o fiară? Doamne, înlătură-mă ca pe o bârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scoateți afară! Presimt ceva în legătură cu limbricul ăsta. Ia spune, Ioane, el a pus foc schitului? Spune, Ioane, că tu le știi pe toate! Părinte stareț, să știu și nu-ți voi mărturisi tainele spovedaniei, chiar dacă o să-mi smulgi limba cu cleștele. Domnul le aude prin glasul meu, Domnul leagă, Domnul dezleagă, nimic împotriva poruncilor Domnului. Cu toții suntem păcătoși. Dacă este el, să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul milostivire bunului Dumnezeu. Trecem printr-o încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-a căinat Elena. Profesorul a continuat: ― „Să sperăm că noi am rămas În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul. De această dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bucurie în dreptul casei lor. Ultima pereche de gemeni, de curând aduși de la grădiniță, se dădeau cu punga pe derdelușul din curte și strigau cât îi țineau fălcuțele înghețate: Ulaa-ulaa! Mamei i-a venit scul-sula! Tata ne cumpălă săni-uțăă! Când voi clește male, am să-l omol pe Îmbălatul Los! Mai încet, Dlagoș, că ne aude Petlișol și bunica! Vezi, dragă? Vezi?? Ceartă-i un pic, așa, mai bărbătește! Că pe cea mare o muștruluiesc eu... Văd și aud, aud și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care a făcut-o învățătoarea, la auzul exemplului meu, numai la dentist o mai văzusem. Atunci, pentru prima oară am înțeles ce înseamnă a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zicând: iertați-mă domnia voastră că-s doar un executant etcetera, naiba să-i ia pe executanți și pe ăi de-i trimit, care pe de altă parte sunt mereu aceeași. Ca să nu mai vorbim de etapa obligatorie de dinainte, cu clești, jăratic, jude, secretar, grefier și gealat, ca să obțină o mărturisire În regulă Înainte de a-l trimite pe condamnatul gata dezmembrat la dracu. Partea proastă era că la instrumente de coarde sau funii Diego Alatriste cânta mizerabil; așa că procedeul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
odată, ce se petrece acolo?", întreba Katia la telefon. "Vino, Katia, te rog vino repede." "Cum de-ai putut!!!!" O trăgea de păr, o zgâlțâia cu o forță aproape animalică, bunica, ea care abia izbutea să urce scările devenise un clește care n-avea să-i mai dea drumul niciodată. "Curvă nenorocită!!!" "Bunico! Bunico!", a țipat ea, dar bunica a dat cu ea de pământ. De jos a remarcat un amănunt, un gest pe care nu-l mai văzuse nicicând la
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
cîmpul de instrucție. Își răsucea furios cravașa deasupra capului. Din vîrful dealului cartierului turcesc, maiorul și-a trimis o parte din trupă la învăluire, iar el a pornit mai încet pe urmele gardiștilor. De-abia cînd i-a strîns în clește pe oamenii lui Stelian, a pornit și el în galop spre ei. Spera că sînt mai mulți. Dar cînd i-a văzut, vreo cincizeci, și rebegiți de frig, a intrat singur cu calul printre ei. A ajuns lîngă Stelian și
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
încărcat de nostalgie spre lumea din Delta copilăriei dă substanță splendidului poem Aproape ruine timpul. În curte, mama agață apusul pe sârmă/ alături de haine pescărești/ agață bătrânele ceruri pe urmă/ mai ia o albitură, o prinde și pe ea în clești.// Două ciubote mici de blug, cu toc înalt/ erau pantofii mei de damă/ când celei ce mă-nvăța să mă încalț,/ fără să-mi spună înțelepții,/ am început să îi zic Ťmamă.ť// Apusul stă în clești pe sârmă,/ pantofii
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
pe ea în clești.// Două ciubote mici de blug, cu toc înalt/ erau pantofii mei de damă/ când celei ce mă-nvăța să mă încalț,/ fără să-mi spună înțelepții,/ am început să îi zic Ťmamă.ť// Apusul stă în clești pe sârmă,/ pantofii își au blugul rupt și tocul ros/ prin hainele pescărești întoarse pe dos/ o văd pe mama cu lut în mână:/ ŤCasa noastră se dărâmăť". Cultivată, inteligentă, sensibilă, Cătălina Cadinoiu pare să fi găsit filonul de inspirație
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]