156 matches
-
dat roade anul acesta. Și ce roade! Boabe mari, roșii și dulci, să le tot mănânci! A început să culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
eternitatea „ca substanță a timpului“ etc.) A vorbit cu precădere despre sine, nu numai în romane și nuvele, ci în toate scrierile sale, cu convingerea că „e mult mai bine să-ți petreci viața autobiografiindu-te decât să ți-o petreci clevetind despre aproapele, așa cum și-o petrec oamenii retrași și demni care-și ascund cu migală intimitatea“ și cum fac și mai toți spaniolii, pradă acestui viciu național. S-a exprimat pătimaș, vehement și fără ezitare, filozofic și politic, până în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clipa aceea învățătura mea sau poate totul pornea din instinctul ei de a se împotrivi oricărei rugăminți. Tot ca un bărbat, pentru a citi o carte serioasă, renunță la lume, vreme îndelungată, la toaletă, și nu e în stare să clevetească, nu din bunătate, ci pentru că vecinul nu o interesează decât atunci când poate scoate explicații pentru suferințele ei. Am un mare regret că, vorbind de inteligența excepțională a Ioanei, o reduc, punînd-o în funcțiune de a mea, o explic prin puterile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau de a asculta ce cleveteau cei mai cârcotași. Dacă li s-ar fi interzis asta, ce culoare ar mai fi avut viața? s-ar fi putut duce să se arunce de pe stânci, la capătul falezei, unde apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se disvățase de plăcerile d-iubire, Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire - Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfărâmi ca un... copil Jucăria-ncîntătoare A frumosului idil. Când vă văd mergând alături, Vă zâmbiți și vă privesc Și când credeți câte spuneți Eu fac haz și-ntineresc. Voi gurmanzi ai drăgostirii, Cu rețeta cea mai bună Învăliți amoru-n vorbe, Clevetindu-l împreună. Și feriți de ochii lumii, Intre rariștea de brazi, Voi mergeți când vine sara, Tu ești rumănă-n obraz Și atâta bucurie Văd în ochii tăi cei mari... Nu lipsește decât nunta C-un taraf de lăutari. În zădar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin iarba îngălbenită de soare. Trebuie să mă rușinez de asta? Nu mi se pare că-mi poate spune cineva de la obraz așa ceva. Iar dacă ar face-o, aș avea și eu dreptul la dispreț. De ce, în timp ce pe seama mea se clevetesc vrute și nevrute, nimeni nu mai pomenește numele inchizitorilor care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
răpit din averile voastre sau v-au despărțit familia? Sau v-a părăsit Dumnezeu și nu mai simțiți mila și ajutorul Lui? - Nu, nimic din acestea, părinte, slavă Domnului! Ei ne defăimează numele și ne vatămă onoarea în fața oamenilor. Ne clevetesc și răspândesc mereu neadevăruri despre faptele și caracterul nostru, despre familia noastră. Mă doare și sufăr mult din această cauză. Am încercat să îmi apăr onoarea și numele de ei, să le dovedesc că nu au dreptate, că ei o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le dovedesc că nu au dreptate, că ei o fac din ură și invidie. - Da, într-adevăr, ceea ce fac ei nu este demn de comportamentul unor creștini, dar nici tu nu te comporți asemeni unui creștin. Oare n-a fost clevetit Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Dar cum S-a comportat El? „Ca o oaie spre junghiere S-a adus și ca un miel înaintea celui ce îl tunde nu deschidea gura Sa”. Sau puțin au fost defăimați pe lume Sfinții Apostoli
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
junghiere S-a adus și ca un miel înaintea celui ce îl tunde nu deschidea gura Sa”. Sau puțin au fost defăimați pe lume Sfinții Apostoli, cărora li s-au ridicat atâtea biserici? Câți sfinți și mucenici nu au fost clevetiți la vremea lor de cei fără de Dumnezeu și ce răutăți nu scornea dușmanul credinței despre ei? Dar cunoști dumitale măcar unul din ei care ar fi încercat să-și apere numele și onoarea înaintea celor ce îi cleveteau? Eu nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au fost clevetiți la vremea lor de cei fără de Dumnezeu și ce răutăți nu scornea dușmanul credinței despre ei? Dar cunoști dumitale măcar unul din ei care ar fi încercat să-și apere numele și onoarea înaintea celor ce îi cleveteau? Eu nu cunosc pe niciunul. Dumitale te întristezi, suferi și te doare, ei, însă, se bucurau și mulțumeau Domnului, pentru că știau că prin aceasta vine curățirea și mântuirea, prin suferință, prin înjosire și prin smerenie. Unicul lucru care îi mâhnea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
crezi? Ca să-ți fie mai ușor să suporți și să nu te consumi suferind, adu-ți aminte dacă nu ai făcut și dumitale cuiva la fel. Poate, anume, pentru aceasta și a venit acum această încercare asupra ta. Nu ai clevetit pe nimeni în viață? - Ba da, părinte. - De câte ori ai fost martor la clevetiri și ai apărat numele care se cleveteau? De câte ori ai astupat vorbele rele ale unora cu vorbe bune? - Dar și acesta este păcat, este participare la clevetire chiar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcut și dumitale cuiva la fel. Poate, anume, pentru aceasta și a venit acum această încercare asupra ta. Nu ai clevetit pe nimeni în viață? - Ba da, părinte. - De câte ori ai fost martor la clevetiri și ai apărat numele care se cleveteau? De câte ori ai astupat vorbele rele ale unora cu vorbe bune? - Dar și acesta este păcat, este participare la clevetire chiar de taci și nu spui nimic, dacă nu aperi numele celor ocărâți. Ascultă această pildă. Se spune că, într-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cu povestea asta prea lasă impresia că pozează În victimă sau În erou tot ce spune sună ostentativ vrea cu orice chip să nu semene cu ceilalți să ne disprețuiască se plasează deliberat la periferie stă În expectativă și clevetește critică totul de cîte ori revine la dizidența lui caută să ne convingă că a optat de bunăvoie și că Își asumă statutul de minoritar e ceva care mă reține să-l cred am senzația că tot timpul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au Început să se uite chiorâș către respectivele cabriolete. „Ce-i aia să ai doar un petic de pânză deasupra capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă garoafele lipite pe capote, printre care sclipeau roșu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
totul. Încerc să mă ridic, să-i vorbesc. Recad, strâng din dinți, mă agăț de funiile aerului rece, cad și din nou mă cred în picioare, cu un glas adevărat. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, am răpit, am clevetit, ne-am abătut, am osândit. Am fost semeți, am scornit minciuni, am sfătuit de rău, am înșelat, am batjocorit. Ne-am îndărătnicit, am dușmănit, am săvârșit nelegiuiri, ne-am înrăit, am rătăcit, am dus pe alții în rătăcire.“ Știe ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vreme se Întâlniseră cu alții asemenea lor, cărora nu le venea să creadă că unii oameni nu mai voiau să țină obiceiurile rămase de la ieșirea din Ceața Adâncă. Apoi, aflaseră că cei ce luaseră urma lui Krog se apucaseră să clevetească despre Tatăl - ba că era Într-atât de mort Încât nu mai trebuia să ții legămintele lui, ba că vremurile lui fuseseră altfel decât vremurile de acum și că ce lăsase el nu se mai potrivea cu nimic, ba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soluție doar în tinerețe, când poți lăsa în urmă un cadavru frumos. După ce ai îmbătrînit, nu-ți rămâne decât să cutreieri, ca el, tavernele, tăvălindu-te în noroi, ca să poți să-ți disprețuiești trupul. În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare batistă cadrilată fața roșie, de rac fiert și pe urmă răcit. Ba chiar îi înțeleg. Se plictisesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară. L-a descusut întîi doamna Alexandrescu, proprietăreasa lui, care, când nu vorbea de Jenică sau de Mimi, murea să afle toate despre toți și să clevetească. O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume să se intereseze de suferințele țăranilor și să-i explice, fierbând de revoltă, că nelegiuirile sociale sunt atât de provocatoare, încît mulțimea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
subînțelesuri, de aluzii erotice. Prin urmare, în scurt timp începe să plouă cu reproșuri. Pentru familia Paulinei, comportamentul fetei este inadmisibil. I se spune că "neroziile" ei, oricât de neînsemnate, sfârșesc prin a ajunge la urechile tuturor. Circulau bârfe. Se clevetea. Pauline era considerată o pedantă, mai rău, o "amazoană intelectuală". Copleșiți, părinții nu contenesc a-i repeta că jucând jocul acesta periculos își distrugea reputația, "risca să-și compromită întreg viitorul". Tânăra e asaltată de admiratori, însă aceștia nu sunt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pământ, să se silească unul pe altul să îngenuncheze. Însă joaca nu era deloc așa de nevinovată cum părea. Alibiul copilăriei nu mai era valabil. Dacă mama Catherinei nu vede în aceste manifestări decât impulsivitate, servitoarele din casă încep să clevetească. Bârfelile se mută în scurt timp în gospodăriile din vecinătate. Catherine, copleșită dintr-odată de remușcări, se mustră cu asprime. Scriind în jurnal, se dedublează și, adoptând față de propria persoană calitatea de cenzor, își face singură morală: "Catherine [...] ești o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
explicând de ce era greșit. Don Terentio, prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico aciuit sub fereastra școlii: cu siguranță punea la cale una din glumele lui diavolești. Aveau dreptate și taică-său să fie îngrijorat, dar și lumea să clevetească. Elevii erau fiii unor ștabi din ținut și nărăvașului de Giandomenico nu i-ar fi prins bine un scandal. Nu, nu, nu nimerise el acolo degeaba. Preotul, în zilele ce-au urmat, l-a urmărit pe Giandomenico și a putut
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
izvoare scrise ale antichității îi obligă să înghită și aseme- nea fapte confirmate de istorie. Fariseii se arătau neîndurători în apărarea propriilor credințe religioase și pentru aceasta nu aveau dureri de cap să trimită la moarte pe cei ce le cleveteau dogmele. Erau adepții confruntărilor militare atunci cînd i-a prins flama fanatismului religios și au făcut-o chiar în rezolvarea unor litigii cu vecinii sau în cadrul societății iudai-ce prin fioroasa miliție a rabinilor, considerîndu-se foarte pricepuți în interpreta- rea scrierilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]