297 matches
-
registre ce se pot activa pentru a spune Cuvântul, despre care putem aduce numai câteva clarificări: interogativ, exclamativ, propozitiv, exortativ, dojenitor, imperativ. - În sfârșit trebuie să știm să concluzionăm, surprinzând chiar cu un pic de anticipare a timpului, cu un climax chibzuit sau de îndemn, cu o idee vivace, pătrunsă de sens și mnemotehnică, cu o întrebare gravă care suscită la un examen de conștiință rodnic, cu o indicație a unui parcurs de mărturie sau misionar, capabil să trezească decizii de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
oare o secularizare în istorie, adică o limitare în timp și în spațiu ? După cele spuse până acum, întrebarea nu-și are rostul. Dar ea rămâne oarecum în picioare, dacă privim religia sub aspectul subiectiv, sau sub aspectul psihologic. Ioan Climax, genialul analist psihologic al vieții ascetice, e gata bunăoară să interzică monahului muzica în timpul cultului. Din ce motiv? Melodia e o vrajă prin ea însăși. Dar cel care o cântă spre slava lui Dumnezeu, se poate lăsa furat nu de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prăbușește din zborul contemplației în admirația talentului propriu, în voluptatea cântării, a execuției. Am avea astfel în locul unui proces de dezmărginire a spiritului cu ajutorul muzicii, unul contrar, de limitare în egocentrism. Cazul acesta special însă, de excesivă subtilitate psihologică, Ioan Climax nu-1 ridică pentru a conclude la scoaterea artei din cult, ci pentru a ilustra urmările neatenției în actul religios al sufletului. Căci nu melodia e pricina abaterii, ci slăbiciunea morală a celui care o cântă. Arta cultică e parte integrantă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu înfrigurarea exploratorului unor stranii tărâmuri, descriptivul de o simplitate ce mimează banalitatea cu fastul descrierilor aglomerat-baroce, cuvântul concret, mustos, cu înclinații spre registrul popular-arhaic și cuvântul abstract ori simbolic. Construcția urmează o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în cheia unor alegorii, care „joacă” pe tensiunea concret-abstract, real-vizionar, livresc-ingenuu (nu întâmplător, emblematica figură a oglinzii și a oglindirii). Poetul are o extraordinară forță plastică a imaginii, o intuiție a materialității originar simbolice a cuvintelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
existenței istorice pe care Blake a explorat-o atât de magnific în corpusul operelor sale" (1981, p. 42). Motivul principal pentru care nu pot împărtăși poziția critică a lui Aers este acela că, în cazul lui Blake, odată ce viziunea atinge climaxul, determinațiile individuale sunt efasate, iar viața umană este percepută că unitate, nu ca diversitate. Tocmai de aceea cred că, în Jerusalem, nu ne confruntăm cu "o perpetuare a formelor de dominație tradiționale mașcate în binevoitoarea transcendență a diviziunii" (Aers, 1981
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
vremea lui Platon și pe care scriitorii încercaseră să-l rezolve compunînd poeme didactice care să aibă și finalități literare. Bazîndu-se pe aceste două instrumente, al dialogului și al secvențelor poetice succesive lui, Consolatio se dezvoltă după o structură cu climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, ca acelea preluate din literatura consolatoare antică, la cele implicînd o speculație complicată și subtilă, care provin în totalitate și exclusiv din filozofia neoplatonică. Astfel, inițial, Filosofia încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
157. Apoi, cum melodrama trăiește preponderent din elementul senzațional, devine explicabil și procesul de "absorbție diegetică din partea spectatorului"/ cititor, și efectul de hic et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea, cum în momentele de climax ale melodramei reprezentarea tinde să coincidă cu semnificația, deoarece "substanța narativă face eforturi de a se concentra în jurul unei scheme dramatice"159 stereotipe din toate cele menționate mai sus se cuvine să tragem concluzia că, în deplin acord cu intențiile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010 (cap. Romanul ca tragedie. În marginea lui Lulù, pp. 125-143). 182 E vorba despre o poetică teatral-melodramatică, bazată pe construcția episodică, cu intriga amplificată circular, ca o succesiune de "tablouri" semiautonome, până la climax-ul gândit să închidă efectiv textul, fără "epiloguri" sau alte adaosuri inutile. 183 În ciuda înșelătoarelor aparențe, formula Bildungsromanului nu se potrivește așadar deloc cu poetica romanului-ciclu lovinescian. 184 Ioan Holban, op. cit., p. 64. 185 Ioan Holban, op. cit., p. 65. 186
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la aceste experiențe. Cum se reîntorsese Însă Eliade din India? Chemat de tatăl său pentru a-și satisface serviciul militar 2. Episodul arată, la limită, figura unui Eliade mai atras de datorie (descinsă din profesiunea tatălui) chiar decât În perioada climaxului legionar, când C.Z. Codreanu Îl intoxicase, ca pe aproape toți colegii săi și discipolii lui Nae Ionescu, cu fanatismul de a fi român. Unele amănunte par revelatorii după ce germenele minuscul, inobservabil din care s-au dezvoltat a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În special al soțului căruia Îi Împărtășește moartea (cum nu Înțelege prea bine Honigberger În memoriile sale...) tocmai pentru a-și adăuga, În ciclul transmigrărilor, fructul unei ultime și esențiale fapte pozitive. Astfel, rezumând cât se poate rezuma, satș e climaxul acestei dependențe structurale și ultima tentativă de a respecta criteriile acestei inferiorități. Nu e complet hazardat să te gândești că insistența doamnei Zerlendi față de descifrarea destinului soțului este, În fond, perpetuarea acestei atitudini hinduse a inferiorității și pasivității femeii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pare aproape inexistent pentru mulți istorici ai religiilor indiene, deși importanța lui e categoric considerabilă. În nuvelă, după momentul dispariției involuntare și definitive din septembrie 1, Zerlendi revine pentru a scrie Însemnarea ce-l tulbură pe autor și care demarcă climaxul narativ, ieșind În estuarul mai puțin lizibil al ultimelor pagini. Cititorul se poate Întreba dacă există o revenire a lui Zerlendi, precum și a caracteristicilor problematice ale experienței sale. Oricum, autorul Însuși revine, iar dna Zerlendi nu Îl mai recunoaște, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În prima ediție postumă de opere 4. Dar mențiunile mediteraneene antice animau deja un fragment din Cicero 5. Honigberger introduce un „tănâr artist (zugrav) englez” și descrie „operația arderii de vie a unei văduve, după legea braminilor”. Reprezentarea actului, totodată climaxul ritualului, am reprodus-o după un pictor flamand, Balthazar Solveyns. În păienjenișul literelor chirilice din Albina Încă se mai poate observa atitudinea net europeană a lui Honigberger, cel care, deși cunoaște și amintește pe larg legea brahmană, socotește că „rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
buze, și morminte. (L. Blaga) Gradația numește un tip de coordonare sintactică bazată pe succesiunea progresivă a termenilor, fapt ce asigură o trecere treptată de la o idee la alta. Efectul stilistic este generat de ambele forme ale gradației: - gradație ascendentă [climax]: o sete era de păcate, de doruri, deavânturi, de patimi,/o sete de lume, de soare. (L. Blaga); Aceleași, iarăși, nesfârșite ploi/aceleași ore, zile, săptămâni (H. Bădescu) - gradație descendentă [anticlimax]: Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dramatic de mare intensitate. Teatrul contemporan propune nu un eveniment, ci o situațielimită configurată prin limbaj (sfidarea destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vreme lui Platon și pe care scriitorii încercaseră să-l rezolve compunând poeme didactice care să aibă și finalități literare. Bazându-se pe aceste două instrumente, cel al dialogului urmat de secvențele poetice, Consolatio se dezvoltă după o structură cu climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, preluate din literatura consolatoare antică, la speculația complicată și subtilă în jurul unor teme ce provin în totalitate și exclusiv din filosofia neoplatonică. Astfel, inițial, Filosofia încearcă să-l consoleze
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
faima de romancier a lui Umberto Eco. Cascade de stil baroc, alegorii și simbologii medievale fac parte din recuzita grupului de concepere și redactare a celebrei scrisori către Preotul Ioan, ca din partea lui Frederic. Astfel încât totul este aruncat în joc (climax de supralicitare) mai ales atunci când vine vorba de a submina imaginea Papei și a bazileului, în favoarea sacrului și romanului împărat. Scrisoarea, nicicând expediată, nicicând primită, este unul din numeroasele eșantioane stilistice cu care operează autorul. Este un produs ecumenic, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gravă a ratării sau a șansei propriei vieți. Dușman al idilei și melodramei ieftine, Lodge excelează în tratamentul caustic și chiar caricatural al portretelor și fizionomiilor. Nu ezită să facă fișe psihosociale, induce umorul negru cu naturalețea dialoghistului încercat, cultivă climaxul sardonic, rictusul critic fiind o manieră firească de lucru. Nu-și îngăduie stridențe și complicații inutile în planul regiei epice, ceea ce nu înseamnă că nu-și surprinde cititorul prin turbulențe și răsturnări specifice inepuizabilului său arsenal tehnic și stilistic. Nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
biografia lui Doxiadis sunt limpezi). Deși inițial a optat pentru alte cursuri decât cele de matematică, își încalcă legământul în clipa în care colegul său de cameră, genialoidul Epstein, îi deschide mintea: Petros îl supusese unui tratament sadic și castrator. Climaxul acuzelor formulate de același lucid și superinformat tânăr matematician capătă aspecte scandaloase: Petros n-a publicat nimic care să probeze că s-a ocupat cu demonstrarea Conjecturii, și-a pierdut pur și simplu talentul pe parcurs, pradă neputinței de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată la spectacolul lumii devine ură și mizantropie cosmică, ce se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică fără plecare, ilustrează o tipologie a potențialului la condițional optativ, împietrită în inacțiune, indecizie, resemnare pe fond discordant. Mecanismul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în acest sens scena finală Victor-Deàn). Romanul lui Marías este nu numai un recital al protagonistului-narator, ci și o galerie de memorabile personaje de plan secund, cum ar fi Anita, secretara și purtătoarea de grijă a Unicului, zugrăvită într-un climax de măști plastice atingând cele mai înalte cote de expresivitate. Detaliile sunt puse în abis, de vreme ce Victor rememorează nu numai moartea Martei, ci și episodul-rapel-quiproquo legat de prostituata Victoria, cu care avusese chiar o incisivă relație orală în acea ploioasă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Christian Origins and the Question of God, I: The New Testament and the People of God, SPCK, Londra, 1992. Wright, N.T., Christian Origins and the Question of God, II: Jesus and the Victory of God, SPCK, Londra, 1996. Wright, N.T., Climax of the Covenant: Christ and the Law in Pauline Theology, T&T Clark, Edinburgh, 1991. Wright, N.T., What St Paul Really Said: Was Paul of Tarsus the Real Founder of Christianity?, Wm. B. Eerdmans Publishing Co, Grand Rapids, 1997. Yannaras
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
autorul pune în contrast magnetismul lasciv irezistibil al Helgei cu hidoșenia Strutocamilei, o foarte bună știință a gradării efectelor, o tensiune crescândă dată de erotismul care se manifestă din ce în ce mai fățiș. Când totul pare a atinge, scuzată fie-mi ambiguitatea premeditată, climax-ul, Inorogul este pus în situația de a profita din plin de grațiile amețitoare ale tinerei. Dar să nu ne grăbim, ar fi păcat... Biruința are, în pofida perfecțiunii sale fizice, un neajuns: este sterilă. Hameleonul, ființă lipsită de sânge, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
punct de vedere: clericul din secolul al XIII-lea se arată impresionat de "armele" fiarei, de colții, ghearele și pielea sa dură, dar și de capacitatea de a viețui în două medii atât de diferite. Finalul fragmentului său marchează un climax studiat: "Dacă întâlnește un om, îl înghite întreg, așa că nu mai rămâne nimic din el. Dar după aceea îl plânge cât timp mai trăiește"21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
magic, străvechi. Îndeosebi în versurile din Planete albastre se remarcă și unele elemente expresioniste, efect al probabilei influențe a lui Lucian Blaga. Prozatorul P. este și el extrem de productiv, publicând uneori câte două romane pe an. Debutează cu Scara lui Climax (1970), ambițios ca miză, dar nesemnificativ ca valoare, și continuă cu o lungă serie de romane axate pe dezbateri morale, ambianță cotidiană și „neliniști” ale existenței contemporane. În Ore de dimineață (1972) tot ceea ce retrăiesc personajele venite în audiență la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
1973), adunându-și publicistica în Conversații patetice (1976). SCRIERI: Arbori de rezonanță, București, 1963; Itinerar sucevean, București, 1964; Monolog, București, 1965; Vânătoare interzisă, București, 1967; Pasărea vine la noapte, București, 1968; Suceava, București, 1968; Planete albastre, București, 1970; Scara lui Climax, București, 1970; Ore de dimineață, București, 1972; Moartea lui August, București, 1972; Acasă, București, 1973; Aproapele nostru, aproape, București, 1973; Decembrie în Cuba, București, 1973; Ciudata mișcare a inimii în aprilie, București, 1974; Mergând prin zăpadă, București, 1974; Cercul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]