299 matches
-
lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Christian Origins and the Question of God, I: The New Testament and the People of God, SPCK, Londra, 1992. Wright, N.T., Christian Origins and the Question of God, II: Jesus and the Victory of God, SPCK, Londra, 1996. Wright, N.T., Climax of the Covenant: Christ and the Law in Pauline Theology, T&T Clark, Edinburgh, 1991. Wright, N.T., What St Paul Really Said: Was Paul of Tarsus the Real Founder of Christianity?, Wm. B. Eerdmans Publishing Co, Grand Rapids, 1997. Yannaras
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sens vieții neexperimentate a cavalerului, devine o adevărată călăuză și protectoare, cum de altfel ne și așteptăm de la o donna angelicata: „În anii tinereții mele/ Ea m-a cârmit în toate cele.”667 Pletora de calități nu putea cunoaște un climax decât în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
eroina prin-cipală Vera pentru a-l salva pe soldatul american de la o moarte sigură, se așează împreună cu copilul său nou născut în fața celui pe care cuvintele sau explicațiile nu îl mai pot apăra de gloanțele sîrbilor. Tensiunea acumulată atinge un climax prin acest gest, iar secvența următoare poate redemara ca relație verbală argumentativă (întreaga istorie a presupusei trădări a americanului, care fusese de fapt salvarea vieții nenăscute încă și a femeii). * Gestul complementar poate fi o simplă sinonimie gestuală ("E nebun
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
buze, și morminte. (L. Blaga) Gradația numește un tip de coordonare sintactică bazată pe succesiunea progresivă a termenilor, fapt ce asigură o trecere treptată de la o idee la alta. Efectul stilistic este generat de ambele forme ale gradației: - gradație ascendentă [climax]: o sete era de păcate, de doruri, deavânturi, de patimi,/o sete de lume, de soare. (L. Blaga); Aceleași, iarăși, nesfârșite ploi/aceleași ore, zile, săptămâni (H. Bădescu) - gradație descendentă [anticlimax]: Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dramatic de mare intensitate. Teatrul contemporan propune nu un eveniment, ci o situațielimită configurată prin limbaj (sfidarea destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică ori în simbolismul budist
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nr. 38), el se caută pe sine, perseverent, tensionat, fără pauze. Sunt aduși în față Francesco d'Assisi, Baudelaire (cu al său "hypocrite lecteur"), Rimbaud și Eminescu, Mateiu I. Caragiale și Ananda K. Coomaraswamy, alții încă; circulă ecouri de la Ioan Climax, de la Denis de Rougemont și Martin Heidegger aceștia și ceilalți favorizând relații pluriperspectivale și pregătind pentru percepția acelui discontinuum care e însuși cotidianul. Își recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
buze, și morminte. (L. Blaga) Gradația numește un tip de coordonare sintactică bazată pe succesiunea progresivă a termenilor, fapt ce asigură o trecere treptată de la o idee la alta. Efectul stilistic este generat de ambele forme ale gradației: - gradație ascendentă [climax]: o sete era de păcate, de doruri, deavânturi, de patimi,/o sete de lume, de soare. (L. Blaga); Aceleași, iarăși, nesfârșite ploi/aceleași ore, zile, săptămâni (H. Bădescu) - gradație descendentă [anticlimax]: Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dramatic de mare intensitate. Teatrul contemporan propune nu un eveniment, ci o situațielimită configurată prin limbaj (sfidarea destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
regresiunea metempsihotică, dublul din oglindă, angelodemonismul ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul de instinctele trupului și inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
faima de romancier a lui Umberto Eco. Cascade de stil baroc, alegorii și simbologii medievale fac parte din recuzita grupului de concepere și redactare a celebrei scrisori către Preotul Ioan, ca din partea lui Frederic. Astfel încât totul este aruncat în joc (climax de supralicitare) mai ales atunci când vine vorba de a submina imaginea Papei și a bazileului, în favoarea sacrului și romanului împărat. Scrisoarea, nicicând expediată, nicicând primită, este unul din numeroasele eșantioane stilistice cu care operează autorul. Este un produs ecumenic, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gravă a ratării sau a șansei propriei vieți. Dușman al idilei și melodramei ieftine, Lodge excelează în tratamentul caustic și chiar caricatural al portretelor și fizionomiilor. Nu ezită să facă fișe psihosociale, induce umorul negru cu naturalețea dialoghistului încercat, cultivă climaxul sardonic, rictusul critic fiind o manieră firească de lucru. Nu-și îngăduie stridențe și complicații inutile în planul regiei epice, ceea ce nu înseamnă că nu-și surprinde cititorul prin turbulențe și răsturnări specifice inepuizabilului său arsenal tehnic și stilistic. Nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
biografia lui Doxiadis sunt limpezi). Deși inițial a optat pentru alte cursuri decât cele de matematică, își încalcă legământul în clipa în care colegul său de cameră, genialoidul Epstein, îi deschide mintea: Petros îl supusese unui tratament sadic și castrator. Climaxul acuzelor formulate de același lucid și superinformat tânăr matematician capătă aspecte scandaloase: Petros n-a publicat nimic care să probeze că s-a ocupat cu demonstrarea Conjecturii, și-a pierdut pur și simplu talentul pe parcurs, pradă neputinței de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată la spectacolul lumii devine ură și mizantropie cosmică, ce se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent al propriei puteri simbolice. Monologul interior, doldora de revoltă teoretică fără plecare, ilustrează o tipologie a potențialului la condițional optativ, împietrită în inacțiune, indecizie, resemnare pe fond discordant. Mecanismul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în acest sens scena finală Victor-Deàn). Romanul lui Marías este nu numai un recital al protagonistului-narator, ci și o galerie de memorabile personaje de plan secund, cum ar fi Anita, secretara și purtătoarea de grijă a Unicului, zugrăvită într-un climax de măști plastice atingând cele mai înalte cote de expresivitate. Detaliile sunt puse în abis, de vreme ce Victor rememorează nu numai moartea Martei, ci și episodul-rapel-quiproquo legat de prostituata Victoria, cu care avusese chiar o incisivă relație orală în acea ploioasă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tema adevăratei realități conturează un segment intratextual din cele pe care le vom numi ideatice. Teza dezvoltată în hipertext, apoi în hipotext este aceeași, însă demonstrația diferă prin dimensiune, ritm/ton, organizare (raport sintactic predominant, dispunerea enunțurilor în funcție de lungimea lor climax, anticlimax, simetrie sau aspect eterogen) și argumentele aduse. Repetarea este determinată de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fost ele încetățenite în ultimele decenii de dezvoltare a prozei, propunînd noi modele artistice (epicul, în variantă de axă a construcției, rămîne doar unul dintre ele!). Nu vizualizăm aici "abandonul postmodernismului", ci, paradoxal, "reanimarea" lui. O reanimare absolut necesară după climax-ul epuizant, atins de romanul postmodern în anii optzeci. Bibliografie Jeffrey Eugenides Middlesex. Traducere și note de Alexandra Coliban-Petre. Col. "Biblioteca Plirom". Iași: Polirom, 2005. Jonathan Franzen Corecții. Traducere și note de Cornelia Banu. Col. "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
realitate continuă, imposibil de falsificat sau fragmentat. El rezolvă, printr-o mușcătură vampirică pe gîtul unui istoric excepțional, toate disperările, toate neputințele filozofilor istoriei, de la Platon pînă la Hegel și de la Husserl pînă la Hayden White. Nu cred că acest climax subtil-ideologic "insertat" de Kostova în roman a fost neaparat gustat de milioanele ei de cititori, din întreaga lume, care au savurat (cu sufletul la gură) vînătoarea de vampiri prin Balcani, descrisă pe șapte sute de pagini tipărite, dar el este, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
variațiile alelice ale acestora întâmpină dificultăți care derivă din interrelația complexă cu factorii de mediu, dar și din arhitectura genetică a susceptibilității bolii (28, 29, 30). Sexul: la femei, până la menopauză, incidența și severitatea HTA sunt mai reduse, pentru ca după climax HTA să devină mai frecventă la femei (31); Vârsta: după 60 ani HTA este mai frecventă, ca urmare a scăderii elasticității vaselor. În studiul NHANES III prevalența HTA la grupele de vârstă 18-24 ani a fost de 2,6%, crescând
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
aflat că una din cititoarele ei cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii, urmărind, practic, etapele tensiunii dramatice din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care face corp comun cu magma romanescă, nu poate fi detașat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea văzuse fața postelnicului". Descoperirea are efecte salutare pentru cel terorizat: "Ce va face? se înșelase: nu era
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă umbra în Hades, necunoscuta se face nevăzută, iar boierul, nemaisusținut de vraja sa, se prăbușește din înalt, într-un climax al terifiantului, descris în epitete antifrastice: "în căderea mea nesfârșită, dar scurtă ca o clipă, întrevăzui ca prin vis curtea lui Neagu, și când atinsei pământul între stâlpii de la poartă, simții că mii de ghiulele se sparseră în creierii mei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în acea perioadă, după cum punctează naratorul însuși, nu fără o ușoară notă de ironie, Moldova nu se distingea printr-o gastronomie aleasă). Printre rânduri, se strecoară, abil, câte o informație cu funcție de prolepsă, menită să atragă atenția cititorului asupra înspăimântătorului climax: "curtea era plină de lefecii înarmați", "patru tunuri sta îndreptate spre poartă", "aceste slugi era înarmate". Măcelul este declanșat de un incident, în esență, inocent: Veveriță se ridică spre a-i închina o urare lui Lăpușneanu, rostind câteva cuvinte lingușitoare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]