301 matches
-
Alteori, lăsa cu totul căile folosite de cei care urcau sau coborau, pentru a escalada versanți abrupți și bolovănoși sau pentru a rătăci prin locuri neumblate, unde pădurea se Întuneca amenințător, prin hățișuri de mărăcini, prin rîpi pe fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
femei ce le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
422. Tatăl fiind izvorul, Fiul este numit fluviu, iar noi ne adăpăm din Duh423. În Coran peștele aruncat la confluența dintre mări învie, dacă este cufundat în apă, amintind tema inițiatică a îmbăierii în izvorul nemuririi. În apropierea templelor mithraice clipocea un izvor, fons perennis, deopotrivă simbol al binefacerilor materiale și morale, pe care generozitatea timpului le răspândește în univers. Fântâna este sacră, nimeni nu o poate epuiza. Nimeni nu va reuși vreodată să scoată toată apa din ea. Ea este
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de creaturi pe care nu le poate vedea vor părea că îi vorbesc, și când gura și ochii vor rămâne închise, sufletul va fi în continuare locuit de limbaj. Dacă frunzele arborilor foșnesc în jurul bietului singuratic, dacă râul care trece clipocind îi leagănă somnul și dacă vântul dinspre apus îi biciuește obrajii..." 27. Desigur, omul de pe insulă nu are nicio determinare eficientă din punct de vedere social, teritorial sau politic. În afară de faptul că se găsește în situația cu totul ipotetică de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Care este Însă traseul pe care-l urmează cititorul ca să pătrundă Înțelesurile poemului și să se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
patinatorilor ținîndu-se tandru de mînă. Rollerii se-mbujorează de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil al florilor de tei. pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la liman spun suficient ca gîndul să te ducă la apă și la țărm
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la liman spun suficient ca gîndul să te ducă la apă și la țărm, iar pluralul adjectivelor te duce către suita de valuri sparte la mal. Nu se poate spune că ar fi vorba de două imagini, este de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dintre zgomotul pe care-l face marfarul În trecere pe pod și liniștea În care frunzele sînt antrenate-n vîrtej. Curgerea lentă a apei sub pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
timpul care, pentru cel ce trece prin viață, deși egal măsurat de ceasornic, este mereu inegal, cînd dilatîndu-se, cînd prăbușindu se În stări de colaps. Două gesturi care ne spun prin modalitatea lor totul. Nonșalanța cu care se desprind și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
capre de munte. Flori de colț ornează steiuri care străpung și rănesc orizontul. Sub rocile lipite pe trupul munților, se ascunde o lumină tainică. Strălucitoare minereuri scânteiază, radiind pretutindeni 13. Cu focul lor, aprind întunericul din subteran. Din adâncuri, țâșnesc, clipocind printre stânci, izvoare 14. Se adună în râuri repezi și învolburate, unde păstrăvi și lostrițe lacome, pitite printre pietre, vânează obleți și scobari nerozi. Coborând, cu pași iuți, printre jnepenișuri, ne strecurăm pe sub umbra și răcoarea brazilor, pinilor și molizilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care începuse decuseară, încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. „Tivit - tivit..!”, un lăstun trecu pe deasupra lor, ca un fulger negru, cu un țipăt ascuțit, și dispăru. În cer se simțea boarea primăverii care venea.. se auzeau clipocind picurii din țurțurii de gheață... Brebeneii, toporașii, ghioceii..răsăreau de sub stratul de zăpadă, cu o vitalitate care uimește. „ - Ce însemnăm noi, pe lângă ei !.. Câtă forță.. câtă dorință de a învinge..!.. Te uiți cu luare aminte la revărsarea de bucurie, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în bine, fie în rău) față de percepția generală. De-a dreptul comică apare zbaterea pentru ocuparea postului de redactor șef adjunct (de ce nu și șef?) la o revistă suceveană pe cât de visată, pe atât de inexistentă... Noi pete de lumină clipocesc pe imaginile dispăruților Traian Chelariu, Mihail Iordache, Const. Ștefuriuc, Ioanid Romanescu, S. Baboi, I. Omescu, însoțite de neplăcute surprize de genul turnătoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea, reproduse din dosarul obținut de la CNSAS. În ambele volume, erosul este la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu pluta? Știm și noi tot atât de bine ca și el. Dar nu-i mai puțin adevărat că el ne va scăpa din toată porcăria asta, și deja Îl vedeam cărându-ne În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
resemnez. Lumina, ca de obicei, se întrerupe fără nici o scuză și eu mă uit roată prin zonă ca să văd pe la cine mișună fericirea, adică să-i localizez pe cei care au curent electric. Într-o zonă vecină, luminițele de Crăciun clipocesc ostentativ. Pe acolo este semnalizată apropierea Crăciunului și curentul nu se întrerupe niciodată. Trebuie să stea pe acolo un grangur mare, mă consolează soția. Dar și eu am fost grangur, chiar grănguroi și lumina tot se întrerupea frecvent, chiar cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit, ciripește ea cu bucuria bălăcelii în glas. Dumnezeule! Ce-am pierdut! se căinează Ștefan. Și chiar ști să înoți? Ohooo! Taica m-a-nvățat. Era... e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu te voi purta prin locuri care să-ți încălzească și ele sufletul. Îți mai amintești de drumul lung-prelung de pe șesul Vlădicenilor? Adu-ți aminte cât ne mai amuza pârâiașul din stânga drumului, năpădit de păpuriș și stuhărie, pe fundul căruia clipocește un firicel de apă adormit, de te întrebi dacă curge în vreo direcție s-au l-a uitat Dumnezeu acolo sub rambleul căii ferate care duce la Ungheni. Nici nu-mi mai aduc aminte dacă pe acele vremuri noi știam
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
avea-o în fața mumiilor egiptene. La masă Tel ar avea obiceiul să stea până la miezul nopții, de multe ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de colonei și maiori cari clipocesc de somn, pe când ofițerii tineri, la capete de mese, nu mai pot, ca niște strâjnici cari-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și se face că nu pricepe nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea răsare o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată numai zâmbet. Fără s-o întreb, îmi spune că moș Creangă îi dindos, pe cerdac
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
te trezești cântând și gesticulând alături de oamenii din cele mai îndepărtate locuri ale Terrei. Veneția trăiește de veacuri bune pe apă și câștigă din apa care poartă milioanele de turiștii pe undele sale. Mâncăm pe la diferite restaurante, în timp ce lângă noi clipocește apa stârnită de valurile în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu vreau decât să plece cu toții din camera mea ca să pot dormi în pace. Ajung în sfârșit, în baia de aburi, unde, deși focul era aproape stins de-acum și aburii ceva mai puțin puternici, mă simt ca un nou-născut, clipocind fericită sub mormanul de pături. Așa da saună! Ajunsă pe bancheta care-mi servește drept pat, adorm atât de rapid că nu mai am nici timp să urez noapte bună, ca de obicei, spiritelor din cameră. Dacă vor fi avut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să constate efectul mișcării sale ridică piciorul cu pantoful îngreunat de mâlul galben, privi locul și rămase o clipă mirat de inexistența măcar a unei urme infime de frunză. Zise cu glas molatic ieșit parcă din adâncurile pădurii unde apa clipocea printre trunchiurile cenușii-negricioase ale stejarilor. - Uite așa sunt și unii, oameni. Vin de undeva, Dumnezeu știe de unde, se lipesc de ceva, de cineva, ca apoi să dispară fără urme cu gândurile și visele lor cu tot, fără să lase nici un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
corpuri cerești Învârtindu-se În jurul axei - bara cea ruginită de bătut covoarele, pe care o lustruiserăm În locul În care ne apucam cu mâinile ca să ne Învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse ivan văzând că rămĂsesem pironită cu ochii În sus. Cine n-a dormit niciodată Adina Dabija 218 În deșert nu poate Înțelege. E prea multă energie cosmică
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
timp, în aer se simți un minunat parfum de trandafiri și totul în preajma lor părea învăluit într-o blândă lumină trandafirie. Maria băgă de seamă că acesta era reflexul unei ape cu străluciri purpurii, ce curgea în valuri mici, roz-argintii, clipocind și murmurând melodii încântătoare. Pe această frumoasă apă ce se lățea tot mai mult, ca un lac întins, pluteau douăsprezece lebede strălucitoare, albe ca zăpada, cu salbe de aur în jurul gâtului, cântând laolaltă cântece dulci, în ritmul cărora, ca într-
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
rănit de faptul că demoazela nu e virgină și descrie ceea ce se întîmplă între ei în termeni care evocă mai degrabă un puber traumatizat de "primul contact" decît un bărbat cu experiență. Ni se vorbește despre "balta orgasmului ei, care clipocea în timpul actului sexual (dar pe ea n-o deranja) cînd stătea deasupra mea", despre "știința limbii introduse adînc în gura mea" care "ca și prima oară cînd ne-am sărutat, mă sperie" etc.; ni se explică pe un ton de
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
fată alergând/ ca o femeie peste clape de pian/ aplecată, visând și cântând/ Nu vreau un fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]