293 matches
-
munca sa . Parcă ar fi păstrat permanent un secret desăvârșit asupra tuturor lucrurilor. Uneori, în clipele mele de tristețe și amărăciune deși căutam să nu par a fi tristă, dânsul , imediat recunoștea că am ceva pe suflet ...Se întrista; îi clipocea sângele din inimă...se uita la mine și începea să-mi mângâie sufletul cu atâtea cuvinte smerite de mă făcea fericită, uitând de unele necazuri ...Parcă-l și aud spunându-mi cu un dor melancolic privind spre cer ; * Constanța , de
AM ÎNCHIS CULORILE TALE... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358902_a_360231]
-
-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
care n-a mai umblat demult Slobodă bucuria Și oricât ai drămui otrava iubirii Niciodată nu ajunge până la capăt. TABLOU Pete arămii de soare în amurg Strălucind prin frunzișul întunecat al arinilor Mirosul de frunză strivită al apei Curgerea ei clipocind cu tresărire De trestie verde Unda molatecă din scobitura malului rupt Împletit cu rădăcini Copilul subțiratic și negricios Ieșind din șuvoi lângă bolovanul alunecos Pe care se cațără săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
MĂ-NCEARCĂ... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvara-și joacă hora, jos, în luncă, Dulcele zefir zarea lin străbate, Toată păsărimea-i în strai nou de nuntă, Murmură-n pădure clipocit de ape. Umbrele din gânduri, de lumină-s bete Și-și ascund tăcute, urma prin ruine, Mișună prin iarbă gâzele în cete, Visul de înnoire trece-n zbor prin mine. Cu săgeata-i fină, Cupidon mă-ncearcă Și-mi strecoară
CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341454_a_342783]
-
ce mă duce jos, în vale, cât mai este un pic răcoare. Iarba fină, verde crud - un covor fin de mătase, are ajurate-n ea: părăluțe, albăstrele, năsturași sidefii, mici pâlcuri de păpădii. Susur de izvor s-aude, de sub pietre clipocind, apa sprinten șerpuiește, având sclipiri de argint. Cățărați pe un stei din sare, speriați, doi iezișori behăie timid spre capră, implorând-o: „ajutor!” Cu ochi blânzi, spre mine, capra privește implorator, să-i dau jos neastâmpărații, să se joace pe
VIŞINI ÎN FLOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341485_a_342814]
-
NU MAI SUNT FIINȚĂ! E o lumină aici pe munte, Curge ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă, sunt un fel, De a fi patrie în lume! De-a fi lumină într-un veac, Asemeni erei pe pământ, Materie ce clipocește, Suflet în vânturi fluturând! Un fel de vis, de imn țipând, De muzică sfâșietoare, Aer și cosmos înflorind, În nebunia de-a fi floare! E o lumină aici pe munte, Curge ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă sunt un
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
îi cuprinde triumfător într-o îmbrățișare timidă la început. Peste câteva clipe încep să scoată hainele unul celuilalt până ajung goi în fața oglinzii cerului și a mării. Numai luna se vede clar ca un lămpaș într-o seară predestinată, apa clipocind se atinge de mal, în rest e o liniște deplină, numai în ei crește febra, dorința, atracția. Bărbatul o ia de mână și încet o trage după el în marea cea neagră și infinită. Corpul lor se leagănă într-o
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SENSUL IUBIRII Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Clipocind mă prelingeam pe-o stâncă, tot mai jos, apă dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre sfărâmate am văzut
SENSUL IUBIRII de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341982_a_343311]
-
ce atingeau nisipul cu atâta nerăbdare și inatenție i se derulau cu viteza unei nanosecunde prin fața ochilor, încordându-i umerii ca sub apăsarea unei poveri uriașe. Doar pentru o clipă. Apoi liniștea, ca o apă curgătoare după depășirea unui prag, clipoci senină. Așadar, depinsese de ea întotdeauna să facă atât cât poate și așa cum poate. Iar ceea ce-și dorea atât de mult, liniștea, era doar efectul de conștientizare a faptului că într-un moment sau altul, făcuse tot ceea ce depinsese
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
un meteor, într-un moment al istoriei umane de răscruce, a însemnat cel mai important eveniment petrecut vreodată, în timp și în spațiu, pe obosita planetă a pământului nostru. Munții și câmpiile au tresărit și s-au bucurat, apele au clipocit și au intonat imnul valurilor în mersul bucuriei, copacii s-au înclinat în rugăciune, pe când florile s-au îmbujorat, transmițând parfumul cel mai plăcut oriunde erau răsărite în lungul și în latul pămîntului, iar frunzele au căpătat o culoare de
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
boii să mănânce în silă, fără să se ridice de jos. După alte câteva minute, s-au ridicat și au continuat să mănânce, de data asta mai cu spor, lungindu-și din când în când gâturile către apa Băiașului, care clipocea îmbietor. Teșcuțoaia i-a lăsat să bea apă numai după ce au mâncat tot fânul și când erau complet uscați și suflau normal. Apoi i-a înjugat la loc și a pornit din nou la drum, de data asta - la pas
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
CONSPIRATIVA DE PE MALUL RÂULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE ÎNTÂLNIRE CONSPIRATIVA DE PE MALUL RÂULUI Dimineață această n-am s-o uit niciodată. Râul clipocea a lumină și iarbă îmi crescuse până la nas, în timp ce citeam „Jurnalul” lui Mihai Sebastian, întins direct pe pajiștea de lângă rău. Din când în când, trăgeam c-un ochi la câte o femeie peste pielea căreia razele solare revărsau bronz. Stând
ÎNTÂLNIRE CONSPIRATIVĂ DE PE MALUL RÂULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341705_a_343034]
-
frumusețe Într-un veac cu multe fețe Prin narcisele damnate Bate vânt pentru dreptate Vin armatele rebele Să impună legi tembele! LACUL MORII Se agită Lacul Morii La sfârșit de primăvară, A tot așteptat cocorii Să-i admire apa clară. Clipocesc unde la maluri, Arde-un pescăruș în soare, Din senin s-au născut valuri, E vreme de sărbătoare. Se plimbau pe o alee Doua muze bălăioare Una ca o azalee Alta - o stea călătoare. Eu mă mir cum de Divinul
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
întoarce. Aceasta este viața a 22.000 de scroafe!” Generator: „Fluturele transformant” de Criști Dumitrache „Musafirii pătrunseră în camera puternic luminată. Erau doar câțiva, insă împreună dădeau impresia unui grup numeros. Fluturele îi privea curios, cu ochii săi de vata, clipocind din aripile mari pe sticlă transparență a geamului. Își încercase norocul dar, de astă dată nu reușise să zboare pe becul din mijloc, la marele premiu al serii. Într-o altă zi, dintr-o altă viață, poate... acum însă destinul
A APARUT NUMARUL 87, PE LUNA SEPTEMBRIE, AL REVISTEI “PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343776_a_345105]
-
printre acești bărbați de oțel. Până să mă lămuresc asupra enigmei, în groapă intră și sclavii cu bască, trântesc ofticați pe scândură o mămăligă de culoarea și consistența cimentului, plus niște castroane din aluminiu, cu linguri la fel, în care clipocește ceva vâscos având culoarea albușului de ou stricat, cu inexplicabile puncte verzui, apoi pleacă scuipând și înjurând delicat, printre dinți. Mirosul bucatelor, adecvat aspectului! În aceeași notă de straniu ne apucăm să băgăm lingurile în castroane și apoi în gură
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
intrat în cameră și n-am văzut pe nimeni, numai hainele lor stăteau atârnate într-un cuier lângă o masă. , În timp ce mă uitam prin cameră, aud căzând ivorul de la ușa de-afară și apoi, după câteva clipe de tăcere, apa clipocind în baie, amestecată cu chiot de femeie, probabil că apa fierbinte o făcea să scoată acele sunete... Câteva clipe n-am știut ce să mai fac, rămăsesem stană de piatră, am încercat să sar pe fereastră, dar fereastra avea giurgiuvele
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
înțelegeam eu frământările lui Pater Vardian, în jurul lui se țeseau niște intrigi pe care el atunci nu le bănuia. Dincolo in baie se intalase voia bună, se-auzeau din când în când șoapte, râsete sparte de pereți și apa care clipocea; la un moment dat nu s-a mai auzit nimic, decât în ritmuri rare, icnirile isterice ale femeii, sub presiunea grea a mușchilor vânjoși ai părintelui Visarion. Eu încremenisem, îmi venea să mă fac duh nevăzut și să zbor pe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
2015 Toate Articolele Autorului 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine-o fi? Aoleu, formidabil! Chiar omu’ meu, patronul zarzavagiu, domnul Zamfirescu
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
Poezie > Sonete > SONET VII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului sâmbătă, 22 aprilie 2017 În orizonturi, cu țărmuri cerebrale, Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul, Își duce timpu-n balade abisale, Lumina clipocind în somnul nopții templul. Și strigă fumul suflării, ce strânge, Chemări blestemate îsi chinuie soarta, Chimia vitală se purifică-n sânge Și drumuri tăcute își lunecă șoapta. Cutremur e-n suflet când vibrații se sparg, Tristețile-și scriu povestea de
SONET VII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342897_a_344226]
-
Văd umbra unei clipe și lacrima ce-o varsă In timp ce se topește în largul infinit Fără întoarceri, pleacă și alta-n loc ne lasă. In urma lor privim... cu chip îmbătrânit. Văd cerul cum cade în marea adormită Clipocește apa născând un val... în șoaptă, Iar el, altul trezește în noaptea liniștită Și piere în tăcere, cum... clipa ce n-așteaptă. Nici valul, nici secunda, nu cunosc Vecia! Iubirea, cîte-o dată... de soarta ne iubește. Moartea, numai dânsa, trăiește
CÂND... VREMEA SE GRĂBEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343283_a_344612]
-
supărarea. Și Trache, ca un bebeluș, acceptă cuminte să bea licoarea mult refuzată numai din gurița fermecătoarei sirene. O guriță...două gurițe...trei...Ar bea toată noaptea din gurița ei. Apoi, blonda sirenă îl ia la dans printre valurile ce clipocesc, spărgându-se de stânci. Trache se dovedește un dansator excelent, confirmat și de aplauzele petrecăreților din separeu. În plin extaz, după ce îngenunche și sărută gingaș buricul peștoaicei, scoase o bancnotă albastră pe care o strecură elegant sub buricul acesteia. Așa
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
ți-am găsit o pijama care ți se potrivește ție!” “Foarte bine, mă bucur eu, o să mă simt în ea minunat...” Ne continuarăm drumul în tăcere, ascultând sunetele de noapte ale pădurii, un firișor de apă sclipind în luciul lunii clipocea ușor făcând un zgomot lin: câțiva cocoși cântară la marginea orașului prima lor cântare, pierzându-li-se ecoul în văile adânci ale pădurii, două păsări de noapte zburară pe lângă noi ca niște umbre ale nopții, fâlfâindu-și aripile peste pădurea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
lasă ploaia să-mi spună Când plouă năvalnic și pe ceruri tună Cât de mare ți-e dorul pe timp de furtună. Să nu mă stingi niciodată în izvoare Unde cerbii vin să-și ostoiască setea Stingând sub gene și clipocit de ape , Dorul și dragostea cerboaicelor . Să nu mă întorci niciodată Dintr-o noapte apusă În brațele tale arzând de dorință Și inima caldă în căușul palmei, supusă. Să nu mă aduni niciodată Din culorile curcubeului Zămislit ca un legământ
SĂ NU ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380415_a_381744]
-
2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub deal, prin vie, Aburind a ploaie și a cânt de prima vară, ATUNCI să-ți prinzi în
CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380487_a_381816]