230 matches
-
genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit de undă”. Acvaticul (marea, fântânile, apele adânci, râul, izvorul, ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate la limita morbidului, fără a se pierde, totuși, în labirinturile abandonării de sine. Captiv al unei
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
strălucitoare. Fata m-a privit cu un zâmbet. - Eu cobor să fac o baie. Sper că nu te deranjează. Mă duc ceva mai încolo. Eu am ridicat din umeri. - Apa e rece, am prevenit-o. Am rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vocea Mamei. îl striga pe Tata. M-am sculat și eu. Desculț, în cămașa de noapte lungă ca o sutană. Tata era aplecat pe fereastră. M-a luat în brațe și mi-a arătat Marea incendiată. Focul era însoțit de clipocitul valurilor, ușor, sub briză, ca o adiere sonoră. De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe ochi. Nu pe față, "pe ochi". N-aveam lavabou ci o chiuvetă de
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
care îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier, din care se prelingeau apoi picături delicate de sudoare însângerată. Urletele lui Liiceanu, absorbite de picăturile acestea, se preschimbau într-un clipocit, dulce și bălos deopotrivă: "Ai să vorbești la lansare,lansare, lansare... " - "Nu vreau, o să fie cald!", am apucat să spun, înainte ca brațul lui, devenit între timp mandibula unei călugărițe (Mantis religiosa), ca aceea care stă pe pieptul insului cu
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese în scoica urechii de mai-nainte de-a se naște. O unduire molcomă care-i îndulcea și cele mai crunte furtuni. Pentru el, singurul cîntec de leagăn fusese clipocitul apei. De cîte ori plec den preajma ei; devin chiar eu vreun deșert..." Și chiar atunci cînd sorț potrivnici îl trăgeau în interiorul uscatului, Thalassa avea mare grijă să-i trimeată epistole indescifrabile celorlalț. Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
dinții"...etc. Nici când alege teme biblice, Cassian Maria Spiridon nu este mai inspirat, rezultatul fiind doar o rearanjare de termeni și imagini comune: "la cine steaua-i călăuză/ și maicii cine pruncul învelește/ sunt magii rupți de drumuri/ și clipocitul lacrimilor noastre". (Betleem) "Poezia/ o cale ferată plină de salcâmi și bălării" - cam asta ar fi impresia acestei lecturi, parafrazând două versuri ale poetului. Cassian Maria Spiridon - Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta, Timișoara, 2000, 100 p., preț nemenționat.
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
palidă. Inman se trezea, încă mahmur după beție, și cobora cu Swimmer într-o grotă dintre stînci de unde pescuiau un ceas sau două înainte de a se întoarce la joc. Swimmer vorbea neîntrerupt, cu un glas molcom care se topea în clipocitul apei. Istorisea povești despre animale și despre felul cum ajunseseră să arate așa cum arătau acum. Oposumul cu coadă golașă, veverița cu coadă stufoasă. Berbecul cu coarne. Pantera cu dinți și gheare. Uktena cu inele de șarpe și colți. Îi povestea
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
căprioară speriată. Dacă o iei spre cartierul Izvor, pe lângă șoseaua mare care dă în Sinaia, treci de un pod, nu demult construit, pe care scrie frumos Pârâul ; și dacă te uiți în jos, abia zărești firul de apă cu același clipocit, care abia se aude... în fine, pârâul trece dincolo, pe sub șosea, pe la Mecanică fină, și cred că se aruncă... e mult zis... expiră în Prahova, râul important al județului ce-i poartă și numele, geografic... Zgarbura, sus, când dă în
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
pare aidoma unui uriaș pahar zămislit de decenii pentru iluștrii pricepuți ai breslei vinului, o amenajare despre care, cei care au văzut-o chiar și numai o singură dată, spun că e aproape un oraș în sine. Aici auzi parcă clipocitul mirific din cupele regale... E simplu să duci un pahar cu vin la gură. E gestul pe care un vestit oenolog și degustător român, profesorul universitar de rang și prestigiu Viorel Stoian, autorul prețiosului volum „Marea carte a degustării vinurilor
Agenda2005-32-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284054_a_285383]
-
fin și scoici, pe care le răsfiră, cu grație, printre degete. Același fenomen se repetă cu stropii de apă, pe care-i face să irumpă în aer, transformându-i, printr-un gest magic, în sfere imense, străvezii, volatile. Muzica redă clipocitul cristalin al apei, ciocnirile sticloase ale scoicilor și foșnetul straniu al nisipului, în combinații timbrale de mare plasticitate și finețe expresivă. Finalul scurtmetrajului transformă jocul inocent de la început, într-unul meditativ, preocupant, datorită dedublării subite a personajului feminin - fapt ce
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
dreptate, fiindcă domnul ministru Vlădescu înainta cu cel puțin șaptezeci de noduri pe oră spre operatorul tv care filma spectacolul și, deci spre patria-mumă, cu toate accizele, impozitele și taxele după el... Îți spun drept că arăta înfricoșător și parcă clipocitul apei lacului se transformase într-un sinistru hohotit diavolesc și chiar domnul ministru mi s-a părut câteva momente un spirit al răului așa cum era nebărbierit și cu părul vâlvoi... -Cum?!? Doamne-ferește! Și altceva n-ai mai visat? -Nu, auzeam
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
stadiu descriptiv. Este vorba îndeosebi de portretele dedicate unor colegi bursieri din Belgia (Françoise, Will, Maria Jésus, Seară de poezie rusă), dar și de alte poeme, tributare unor stări de moment: Nu urcați pe statui, Orice mișcare a mâinii, orice clipocit al buzelor, În Queens, Elena. Ceea ce descătușează însă resortul poeziei este o bruscă minunare, scalpel incizat în plin cotidian (decorul comun al unui oraș cu străzi, parcuri, case ori cârciumi), acționând precum cezura "transcendentală" din haiku-rile clasice, aceea urmată, invariabil
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
mare finețe, perfect argumentate de Laurian Oniga, acoperite de coerența desenului din minte și din suflet, coborît în nuanțe, în rîsul naiv al tripletei de Nina-Nine Mihailovna Zarecinaia (ce IDEE!), în mirosul de fîn cosit și abandonat pe scenă, în clipocitul lacului ce se intuiește dincolo de construcția pontonului, scenă totodată a Ninelor și a lui Treplev, în necuprinsul tristeților Mașei sfîșiată între acordurile desuete ale unei dramolete de operă prăfuită și automatismele gesturilor chapliniene, cabotine și tulburătoare din finalul spectacolului - corpul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Aurora, vrei să-ți legi viața ta de a mea?" Totuși, din când în când, se strecoară și câte un pic de poezie: , Se aude o șoaptă turburătoare: Marine! apoi, spus de două ori, ca o picătură melodioasă, ca un clipocit, ca și când picături de ploaie ar cădea pe frunzele adormite ale unui pom, dimineața". în plin elan erotic, scriitorul declară că e ,fascinat" de prezența Aurorei, o adoră: ,Lasă-mă să stau înaintea ta și să-ți simt genunchii, să mă
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue fiind mișcarea însăși, mișcarea în sine care dă naștere la nemișcare. ... Abandonate pe trotuar sau chiar în mijlocul străzii stau trupurile drepte ca niște lumînări deposedate de
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
și scoteau niște sunete înfiorătoare. Acum fata cu ochii verzi și-ar fi dorit să fi mers pe cărarea de bomboane. Iuți pasul și reuși să iasă la lumina zilei. Nu mai merse mult și calea îi fu tăiată de clipocitul unui râu de ciocolată. Dincolo de rău, era un deal pe culmea căruia se zărea o frumoasă casă, acolo locuia regina. Știa aceasta după aromele care dansau în aer tot mai vioi. Cum să treacă însă râul acesta fără să se
ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
până departe pe marea aceea frumoasă, prea puțin adâncă, departe de tot; spre colinele năpădite de ierburi, se aflau rămășițele unui oraș cândva impresionant. Peste tot plutea nimbul unei epoci incredibile, iar tăcerea civilizației moarte demult era întreruptă doar de clipocitul blând, atemporal al valurilor. Și din nou veni acea tranziție instantanee. Deși de data asta era mai bine pregătit, totuși se cufundă de două ori în acel fluviu mare și repede care-l ducea tot mai departe. Nu înota prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
s-o pună față-n față cu situația ei adevărată. - Și ce-ți închipui, că n-am s-o fac? întrebă, și degetul ei întins apăsă ferm pe buton. Urmă un răstimp de tăcere în care nu se auzi decât clipocitul valurilor și briza fără viață. După cel puțin două minute, Innelda, ignorându-l pe Hedrock de parcă nici n-ar fi fost acolo, făcu vreo câțiva pași până la un copac și atinse una dintre ramuri. Trebuie să fi fost un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sentiment de siguranță, știindu-se înconjurat și protejat din toate părțile de mase incalculabile de materie. Simți cum capătă sobrietatea și veșnicia muntelui, a cărui infimă părticică devenise pentru o clipă. Liniștea era Cutia cu bătrâni 179 întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca un cucurigu și pe Boab tunînd: — Lăsați-l să plece! Dați-i pace! Dădu colțul și trecu în fugă pe lîngă copii care se holbau și bărbați care nu-l băgară în seamă, traversă un părculeț cu iaz și clipocit de apă, apoi coborî pe o străduță cu urme de roți și o luă mai încet, pentru că acum nu-l mai urmăreau, suspinînd mai rar. Se așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile inimii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și palid cilindru de boiler chiar în capătul căzii. Prin ușița lui se văd flăcările-ncremenite, albăstrii, ale arzătorului, singurele care, de fapt, luminează-ncăperea. Susurul lor continuu, liniștitor și trist e și singurul zgomot pe care-l percep. Apoi, un clipocit. Mi-am scos mâna din apă și stropi violeți, ca niște boabe de strugure, picură pe suprafața ciudat de-ntunecată a apei prin care-mi văd corpușorul, ca al unui pește livid. Stau pân-la gât în apa violetă, puternic mirositoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
admirație, în vreme ce el își potolea setea, îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa tulbure. Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în ambele direcții ale gării. Se auzeau din ce în ce mai încet scrâșnetele cizmelor lor de cauciuc pe prundiș, odată cu luminițele lanternelor ce se pierdeau în noapte. Și se făcu liniște, o liniște străpunsă doar de câte un muget de vânt și de clipocitul valurilor de dincolo de dig. Era cald în sala de așteptare. Am tras un gât de cafea, le-am dat și lor și m-am pus pe așteptat. Altceva mai bun de făcut n-aveam. Pe la ora trei spre ziuă, stihiile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]