149 matches
-
acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă aproape de Cimitirul Bellu. Parcurse câteva străduțe și se opri în umbra unui copac. Trotuarele pustii, acoperite de clisă, străluceau murdar. Prin perdele, se strecurau lumini gălbui, albastre sau de un roz intens. Trecu un cuplu fără să o observe. Melania Lupu prinse frânturi de discuție. ―... e inadmisibil... Cu două salarii și împrumută tot timpul de la mama. 50 de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai uit Harul ce l-am dobândit, Că de dorul Dumitale Sunt în mare întristare, Șez la masă să mănânc Și rămâi încremenit, Nu mai mă uit la bucate Ca o sălbatecă parte Și de-nghit îmbucătură Mi se face clisă-n gură. Ah!, ah!, ah! și vai de mine În ce rea ticăloșie, Mai bine să fi murit De când eram copil mic, Decât acum să doresc Și din inimă să oftez. Când mănânc și când mă scol Îmi vine oftat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noroc să plece la drum În miez de noapte. Vindecătorul Îmi spusese Înainte de plecare că aveam să trec prin ceva ce purta numele de mlaștină. Noaptea, mlaștina era plină de țânțari de care mă puteam feri dacă mă acopeream cu clisă, dar de fierbințeala din jurul lor n-aveam cum să scap ziua În amiaza mare orice-aș fi făcut. - Cum se potrivesc lucrurile, Îmi mai zise el Înainte să ne luăm rămas bun. Îți vine să crezi că toate se potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel uscățiv, am ajuns În fața unei ape care curge mereu. Era să cad din picioare când am dat cu ochii de ea. Era ditamai apa de lată, nu vedeam de unde vine și nu vedeam Încotro se duce. Era cafenie precum clisa după ploaie și se strecura, moale precum o blană proaspăt jupuită, printre niște copaci cu crengi nemaivăzute. Nu știam unde să mă uit mai Întâi: la apa aceea uriașă sau la copacii groși și noduroși, cu crengile lor lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost apa despre care Îmi spusese Moru al meu? Să fi ajuns În locul din care trebuia s-o iau spre Apus? M-am așezat. Soarele Începea să coboare așa că, după cum mă Învățaseră oamenii din pădure, trebuia să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai cei mai puternici oameni, Vindecătorii și vânătorii destoinici mai legau frăție așa... Mai legau frăție așa... Am Început să râd de unul singur și am dat clisa jos de pe mine. Apoi, am rostit În minte, cât de tare puteam: - Hei, tu! Ia vino lângă mine, că se lasă seara și putem să legăm frăție! Mirosul celui ce mă pândea se făcu mai acrișor. Iar se Înfricoșase. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
semne și cu vorbe din minte că ar fi putut să mă lase și pe mine fără păr, dacă voiam. M-am holbat la el și am depărtat mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă când dintr-o parte când din cealaltă. Ce pește e ăla? schimbă el vorba deodată și se uită, hulpav, În desagă. - Pește bun. - Putem să fim frați și fără să ne muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bun. - Putem să fim frați și fără să ne muște blestemații de țânțari, sări el ca ars și se apucă să-și tragă palme peste coapse. Nu crezi? - Ba da! am răspuns și m-am repezit să mă acopăr cu clisă din cap până În picioare. Țânțarii ne-au lăsat În pace, așa că am Împărțit peștele și ne-am pus pe clefăit fără să mai zicem nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu ucide. Începu să se Învârtă Încoace și Încolo până ce găsi un bulumac gros pe care se apucă să-l hâțâne cu putere, trăgându-l afară din mâl. L-am ajutat și, după o vreme, reușirăm să scoatem bulumacul din clisă și-l rostogolirăm În apa care curgea mereu. Enkim se aruncă În apă, stârnind un plescăit grețos și se apucă de bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puternice și curățind totul În cale. Povârnișul se umplu de fire de apă ce se repezeau la vale. Apoi, stropi grei și deși de ploaie prinseră să cadă asupra noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
le-am uitat. Da, da... cum să nu-mi amintesc cum m-au luat de mînă și m-au dus jos, În vale - Bob Patton și unchiu-tu George - și aici făcuseră, din joacă, chipurile lui Willy și Lucindy Patton din clisa neagră de acolo, pe care-o puteai frămînta În mîini ca pe-o cocă... și cum am țipat... căci eu știam, știam, Îi văzusem pe amîndoi și-i țineam minte... vezi tu, Willy și Lucindy erau doi sclavi ai căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se poate mai limpezi și bune de băut. Din contra, fundul ulucului subcarpatic a fost odată plin cu lacuri sărate. Când lacurile s-au uscat, în urma lor a rămas sare, gips și nomol care se înfățișează acum în chip de clisă (argilă). De aceea, apele sunt pe acitulburi, sărate și rele de băut. în unele văi sunt izvoare cu pucioasă și puțuri de păcură. Abia spre răsărit de uluc începe iarăși altfel de pământ.” (George Vâlsan) “Nicăieri nu se vede mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din melodia lui Joe Dassin) și o muncitoare din industria textilă trăiesc În provincie din două lefuri ca vai de capul lor, de-abia scot Împreună vreo 2000 de dolari pe lună (sumele sînt exprimate, În roman, În franci). În clisa unui atare cenușiu univers, mizerabil social și pîngărit moral de agenții lipsiți e scrupule ai unui partid politic ticălos, apare domnișoara Chambon, Învățătoarea de care zidarul nostru se Îndrăgostește dar relația lor este imposibil de Împlinit și, În decursul sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
părțile sărite și se așează la locul lor, printr-o smucitură ori se calcă, după caz. Legători cu hoștină de stupi, cu cărămidă pisată și amestecată cu albuș de ou, cu ceapă pisată amestecată cu rachiu sau spirt medicinal, cu clisă și oțet, cu spirt și făină de secară, cu huște, cu ceapă zdrobită și săpun ras, stropit cu rachiu sau spirt, cu pâine muiată În vin; cu albuș de ou proaspăt, rachiu și săpun, cu miez de pâine, vin și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se scufundă în această clisă, se așează și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește prin el, pașii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de crima unui chiabur Înnebunit de ură, Eftimie care-l Înjunghie pe Gudică, membru de partid”. Din aceeași sursă aflăm că În nr. 3 al colecției, a apărut nuvela Cifrul de Petre Iosif, iar În nr. 4, Moartea lui Iosif Clisei de Al. Jar. Alți nuveliști editați În Cartea Poporului: Geo Bogza, (Sfârșitul lui lacob Onisia), N. Jianu (Ucenicul Năsturaș descoperă viața), N. Mărgeanu (Focul din pădure), Valentin Silvestru (Trenul regal), ș.a. Revirimentul nuvelei, Înțeles ca o cucerire a noii literaturi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1919-1920) este interesantă pentru modalitățile în care Paciurea lucrează asupra aceleiași teme. Sculptura constă volumetric într-un bloc de pământ, un calup, din care micșorată, asemenea unei insecte, apare Himera. Picioarele ei se afundă în acel bloc ca într-o clisă. Ea însăși are un aspect păstos, vâscos, un corp diform, parcă nevertebrat, capul întors straniu din punct de vedere al unor normale torsiuni anatomice, într-un unghi imposibil, spre cer. Contururile feței abia se disting, himera este o forță telurică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]