1,324 matches
-
acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu înțelesesem nimic, dar nici n-am cerut explicații. David își ridică privirile de pe schiță și surâse. - Ești acolo, femeie-cocor, dacă asta vrei să afli. Te vei învârti în jurul lunii. Cum mai știi tu să străbați
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Și sărut și lacrima din mine, când iubirea s-a pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine, Deși ai plecat ,ai plecat... În venele mele clocotește un fluviu din tine, Izvorăște emanația luminii din sfere celeste. Când am sosit iar acasă, nu te mai găseam, Dar în noaptea de freamăt te văd iar la geam, O noapte mai deasă pierdută prin geamătul surd A copilului născut
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1484169294.html [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
rest ! Prin vis trecut-ai prea ușor , ca vântul , lăsând în urmă golul și regrete . Mă-ntreb acum , când regăsi-voi cântul aceleiași trăiri aprinse și discrete ? Comori de foc erup în dragi momente cu vâlvătăi de roze reaprinse , ce clocotesc de calde sentimente , dar ai plecat lăsând iubiri nestinse ! Ce amintiri trezesc astăzi arsura unui pârjol de suflet plin cu crini , și ce păreri mai dau acum măsura uitării acelor clipe când suspini ? Mă-ntreb dac-am trăit vreodată atâtea
A FOST UN VIS ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1467101443.html [Corola-blog/BlogPost/369956_a_371285]
-
Match notează: „Acest thriller de autor trece de la violență efervescenta la o lentoare atavica. Alternanta asta provoacă, încet-încet, o tensiune care o sa sfârșească prin a vă sări la gât că un câine turbat”. Le Figaro scrie că „o Europa nebună clocotește în acest debut foarte promițător”. „Câini provoacă angoasa, cu tot ce are ea mai primitiv, și - de altfel - totul în film e primitiv, incepand cu personajele, care par conduse doar de propriile impulsuri. Dar, pentru a produce impresia asta, sunt
Filmul „Câini”, elogiat în marile publicații din Franța „Noua senzație a cinema-ului românesc” by http://www.zilesinopti.ro/articole/13751/filmul-caini-elogiat-in-marile-publicatii-din-franta-noua-senzatie-a-cinema-ului-romanesc [Corola-blog/BlogPost/100246_a_101538]
-
merit izbăvirea - dar mă simt izbăvit în tot arde frăția - deși toți m-au hulit! delir de primăvară - vicleanul elixir mă pradă de neliniști: cămașa de nădejdi cu ea doar îmi acopăr rușinea de fachir! delir de primăvară - în sânge clocotești! ...Hristoase-frate - apasă-mi pe-umeri cruce să nu uit că-n cer - doar dorul ei mă duce! *** LINIȘTEA LUMII am scoborât printre-astre mișunânde oprii bătaia ceasului din Munte: noaptea - cu ziua-n gât - încremeni - și blânde jivinele uitării să mă
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Rost_ascuns.html [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
mi-o pierd din nou”. Cu nea Brăilă s-a întâmplat însă altceva: fiind pe acea listă a suspecților, din precauție l-au trimis în Corsica, știindu-i, bineînțeles, istoria... Dar el se desprinsese de toate acele vremuri în care clocotea sângele în el și-i transmitea impulsuri de revoltă. A fost primit cum nu se poate mai bine de cei pe care-i cunoscuse din timpul primei sale șederi pe insulă. Era un om iubit de toată lumea. Devenise și mai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4.html [Corola-blog/BlogPost/356446_a_357775]
-
Bani de buzunar pentru el de pe urma acelor zile de muncă primea doar foarte puțini, totul mergea în casă pentrucă acolo erau atâtea cheltuieli, mai ales cu surorile sale mai mari ce erau domnișoare și urmau să se mărite. Virgil însă clocotea de mânie în inima sa și aștepta ziua și ceasul, ca să se poată răzbuna pentru tot ce îndurase. Sosi și timpul când el împlini optăsprezece ani și Toader îl angajă cu el pe șantier, muncindu-l din greu, iar banii
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1472982006.html [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
ce, vasele spălate de femeia aceea precis sunt pline de microbii de pe mâinile ei de țărancă ignorantă”. Căută o cutie cu chibrituri, aprinse în fugă aragazul și puse pe el un cazan mare, plin ochi cu apă. Când îl văzu clocotind, aproape opărindu-se, vărsă apa peste vasele îngrămădite în chiuvetă mai răsturnă peste ele și o cutie de dero și cu o cârpă curată începu să frece cratițe, linguri, oale... nu ierta nimic. Terminând cu vasele din bucătărie, veni rândul
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1457247762.html [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
dureri, și-o îndârjită luptă pentru existență ce stă ascunsă sub coaja sa de o liniște apararentă. Asemăn arborii cu semenii mei care prin cuvinte uneori nasc și dezbină, zidesc și dărâmă, învie ori sfarmă, cântă și descântă, ard și clocotesc. Menirea lor este aceiași; să spună ceva, să deschidă ori să închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar cine poate să îmblânzească pe cele aprige ? Arborele îți dă mângâiere la umbra sa când dai semne de osteneală. Îți face sufletul
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1406632854.html [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va pierde acele lucruri și avea teamă că vor fi probleme și cu autoturismul. Dar, mai mult, o ura pentru ceea ce auzise
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_7_marian_malciu_1326915713.html [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
fi dorit să mă joc o dată cu razele de Soare peste formele ei minunate... Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la: - Bună dimineața, darling! Doamne, uite soarele meu s- a trezit!- Mă gândesc și instantaneu durerea de cap mi- se atenuiază
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1491405094.html [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
fi dorit să mă joc o dată cu razele de Soare peste formele ei minunate...Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la:- Bună dimineața, darling!Doamne, uite soarele meu s- a trezit!- Mă gândesc și instantaneu durerea de cap mi- se atenuiază
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1491405094.html [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
care viețuim. Și atunci...nu ne-a rămas decât să durăm o planetă a iubirii din sufletele noastre revărsate în straie de logos poetic. Într-un moment de fastă inspirație, Elisabeta Iosif făurește această planetă, în al cărei miez incandescent clocotește singura eternitate dată omului, iubirea, cale de cunoaștere și autocunoaștere, zborul omului spre dumnezeirea lutului. Dintre sutele de creații ale contemporanilor cunoscuți, Elisabeta Iosif selectează acele plăsmuiri ce se încadrează celei dintâi teme artistice a literaturii, dragostea, căreia prima strălucire
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
doi se închină ca sclavii. Pentru ea bărbatul este poem energic, poemul poemului, sărbătoarea ei nesfârșită ce curge în vers mângâietor. Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Își simte străfundul ființei clocotind ca un vulcan gata să erupă de dorul Dorului ei voinic vrăjit, căruia îi cântă Doina de jale, spre a-și alina sufletul pustiit. Mărturisește sincer și deschis iubirea ca boală a sufletului în care mai trăiește încă Dorul-Dor, precum și
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
prin Lume,/cu foamea dragostei pe brațe, / cu zâmbetul ucigaș pe buze/curgând pe tălpile călătorilor,/ pe drumuri pustii, /neștiute de nimeni.../ Iubirea / ne fură umbrele prigonindu-le /una în alta,/ într-o aprinsă candelă a-mperecherii...” (suspinele se-aud clocotind în frunze...) ( fără de care nu ar mai exista procreiere, continuitate...)cât și iubirii pure, necondiționate de nicio lege pământească, iubirea fiind superioară sentimentului de dragoste. „Pe Dumnezeu îl iubești, de o ființă pământeană te poți îndrăgosti”. Poetul nu este un
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
stele,”; „sunt încătușat în ploile de /Curcubeu”; „ninse cu foșnet de petale de crin”; “e inundă cu țipete ninsorile de vise,”; “dăltuind flăcări de sânge”; “înzăpezit în nopțile stelare,”; „cânt fluturii colindă spasmodic prin/ venele mele”; „suspinele mele/ se-aud clocotind în frunze,”; să mă-mbrac cu Toamne de-argint/într-o albastră dimineață,/ născută din nopțile cu coviltir de stele...”; “Femeie - mireasmă din caditul tămâierii -“ etc. George Călin este un idealist, un sentimental, “condamnat cu iubire” veșnică, peregrin prin labirinturile
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
flori colorate, care reușesc să îi completeze ținuta. Abia când trăsura se oprește, îmi dau seama cât de repede a zburat timpul pe lângă noi, și o văd din nou pe însoțitoarea mea, cum începe să se agite, de parcă i-ar clocoti sângele din corp. Uimită, admir casa în fața căreia ne aflăm. Nu am nici măcar o idee unde sunt, și încep să cred că poate nu a fost o decizie prea bună să mă las să fiu, practic, răpită, însă nu pot
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1456810823.html [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
unica hibă - îi fuseseră imputate doar la începuturile colaborării, mai târziu fiind incluse în particularitatea relației. Cui să-i fi trecut prin cap că retragerea asta, pe cât de silențioasă, pe atât de intempestivă, drapa temerea să nu erupă lava care clocotea în inima lui, a Sufleurului?! Și-i fusese acceptată tacit fuga de însuși Seniorul. Dar în seara aceea? Cine era fugar? Seniorul! Împovărat de glorie, dar și temător... plecase furișându-se... Se strecurase din teatru drapat în mantia personajului întruchipat
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1437285600.html [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > AWARE - FOCUL VIU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului autori: Ovidiu Ardelean și Anne Marie Bejliu brazi în lumină focul viu clocotește eternă viață (AM) tandre sunete flautul sufletului viul foc-șarpe... (O) gândul candelă trup de foc viu tresare fuior de trăiri (AM) foc viu dansează înconjurat de ape ...perfecțiune... (O) adânc de ape viață verde ascunde flacără vie (AM) flacăra verde
FOCUL VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Aware_focul_viu_anne_marie_bejliu_1326438093.html [Corola-blog/BlogPost/361565_a_362894]
-
trandafiri se desfac în șoapte Și tu arzi în mine primăvara toată. Aripe sub gene zboară-n plai de vultur, Puls din miez de vis stânca o topește, Nurii tăi prin ploaie lunecă în murmur, Unda-ți cristalină gându-mi clocotește. Se sărută umbre printre crengi de mai, În silabe cântă arii-n vers, scânteie, Tropăie în piepturi inimi în alai, Cerul săgetează fructul tău, femeie. Sunete duioase brațele-și întind, Țipă-a mea privire, ochii tăi veghind ! Referință Bibliografică: SONET
SONET LV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1495352852.html [Corola-blog/BlogPost/342900_a_344229]
-
străzii sunt parcate alte mașini, care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd și fără ieșire”. De remarcat în acest pasaj, distilata artă de tip expresionist cu care redă strada în fierbânțeala unei zile. Totuși
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zoltan_terner_un_dar_de_la_r_zoltan_terner_1386231073.html [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
fenomenele astea naturale, nu se prea știe exact ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva pe bombeu. Zona mea sensibilă, cu forme care-au tăiat respirația multor aventurieri, se cheamă Timanfaya
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lanzarote-%cb%97-cerere-calatorie/ [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
mi-o pierd din nou”. Cu nea Brăilă s-a întâmplat însă altceva: fiind pe acea listă a suspecților, din precauție l-au trimis în Corsica, știindu-i, bineînțeles, istoria... Dar el se desprinsese de toate acele vremuri în care clocotea sângele în el și-i transmitea impulsuri de revoltă. A fost primit cum nu se poate mai bine de cei pe care-i cunoscuse din timpul primei sale șederi pe insulă. Era un om iubit de toată lumea. Devenise și mai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX by http://balabanesti.net/2011/12/09/exilul-romanesc-la-mijloc-de-secol-xx-6/ [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
aruncate adesea de undeva de deasupra cântecului cântecul - o urmare a căderii pietrelor când lemnul este tăiat din rădăcinile hărți unica zbatere a regăsirii trezește omul din moartea vie apoi îl urcă și îl coboară odată cu mocirla din văzduh păsările clocotesc a zbor se anunță încă o trecere încă o scară își pierde treptele când copacii reapar la orizont rădăcinile lor sunt râme se întind pe sub ploi pământului îi construiesc colajele vieții dispar otrăvite de mâini ruginite sapă sapă vei da
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Sculptura_in_piatra_iubirii_anne_marie_bejliu_1391354013.html [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
cu o vrăjitoare? - Orice soartă am să împart cu ea dacă și ea mă vrea. - O, dar te vrea, cum să nu! Fiartă-coaptă, ea te vrea! Înainte ca Baba-Cloanța să îi împingă pe cei doi tineri îmbrățișați în apa ce clocotea, Dragonul de Foc coborî în zbor și îi ridică pe amândoi deasupra casei și apoi a pădurii. Bătrâna prinse a țipa până se auzi în miezul pământului. Un vierme gras se opri din ronțăitul buruienilor de pe lângă casa ei: - Ce-he
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]