165 matches
-
din jur erau negre și nu Împrăștiau nici un fel de lumină. Helen o căută pe Julia, abia dacă văzu șapca și haina ei neagră. Dar Îi simți mișcarea brațului, În momentul În care Își vîrÎ degetele În buzunar și scoase clondirul. Auzi pocnetul ușor și umed al dopului ieșind din sticlă. Julia Îi trecu sticla, iar Helen și-o puse la gură. Lichidul roșu și aspru Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca o flacără pe limbă. Înghiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
felul gângăvit al lui Chirpic. Petronia începu să strângă scutece, pe ascuns de ochii soacrei, care gogea, cu basmaua neagră legată peste gură și din ce în ce mai morocănoasă. O dureau măselele și de aceea desfăcea flacoane cu pastile albe, sugând pe ascuns clondire întregi de rachiu cu miros greu. Făcea trascău din sfeclă de zahăr, așa cum învățase de la soldații sovietici, pe vremea când aceștia înaintau neabătut spre Berlin, mari meșteri în procesarea, fără alambic, a basamacului. Nicanor intra, în zilele de sâmbătă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
altfel, o să ajungem de râsul lumii!... În nopțile de dinaintea cumetriei, Nicanor dormi în fânul din podul grajdului, ciulind urechea la hămăiturile care veneau spre el din Baisa, subțiate și slăbite de stavila depărtării. Cât baba Maranda țanțoșă și uitând de clondir și de măsele -, nănașa și cu verele ei, gătite cu bondițe înflorate și cu basmale noi, duseră copila la sfânta cristelniță, cum e rânduiala de dinainte, Nicanor și doi feciori ciolănoși, pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alămuri, care luceau ca luna și cântau de fierbea sângele în tine... Numai la cinematograf poți să vezi ceva mai frumos! conchise ea, în admirația mesenilor și mai ales a bărbaților, care, în câteva clipe, despuiaseră interiorul unui rând de clondire. Ba, s-avem pardon! , o contrazise, pe nănașă, cu glas de stentor, Nicanor. Felul ales, în care vorbi Nicanor, asemenea orășeanului cu stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la festinuri cu mese îmbelșugate, în care reapăruseră scrumbia de Dunăre, șunca de Praga, icrele negre, șampania franțuzească, untul, mușchiulețul și alte alese bunătățuri inexistente în anterioara "epocă de aur". Nemulțumirile Zoei, remarca Vladimir, într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea exuberanței sale juvenile, cât și pe fondul devenirii ei ca damă mai coaptă. Cu vârsta, orice doamnă zglobie devine tot mai serioasă și mai așezată. Plecat raționalismului modern și îndoielii metodice, Vladimir conveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
castronul adânc, stropite din belșug cu smântână, poate face marți chiar și glandele salivare ale unuia ghiftuit după "șapte praznice împărătești". Alături tronează imperial o salată respectabilă din roșii și castraveți, care împrăștie un miros proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sfârșitul unei idei sau în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. În operele literare, anacolutul este folosit adesea ca mijloc de caracterizare a unor personaje. Exemplu: " Eu, dom*judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn atunci cu birja...” ( I.L.Caragiale- Justiție) Antiteza reprezintă figura de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Exemplu : "Ea un înger ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vorbească. D-nii din opoziție spun despre noi că toți sîntem niște animale, niște brute... O voce. Nu toți, numai unii. Oratorul. D-lor invoacă asupra noastră Spiritul Sfânt, care să se coboare în formă de porumb sau de... O voce. Clondir. Oratorul. D. Mîrzescu l-a comparat pe d. ministru c-un idiot. O voce. Protestez, nu-i adevărat. Oratorul. L-ați comparat cu Cincinatus. Eu din discuțiile oratorilor n-am putut găsi cărarea... O voce. Ai rătăcit-o. Oratorul. Dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
discret de geometriile ornamentului ton în ton, care rezonează într-un fel cu semnele de pe cele paisprezece prescuri ale căror simboluri au fost, la rândul lor, imprimate conform rânduielilor și canoanelor, de o femeie bătrână, văduvă și bună creștină. Un clondir cu vin, o carte religioasă deschisă, probabil o evanghelie, toate proiectate pe un fundal închis, sunt "obiectele neînsuflețite" ale compoziției. Încărcătura simbolică a acestei lucrări este atât de evidentă, încât nu se impun comentarii suplimentare, pentru că orice creștin, privind-o
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
grupul celorlalte șase prescuri, avem impresia că pictorul dorește să evidențieze faptul că doar prin învățătura creștină, prin credință ne putem ridica și cuceri dreptul la viață și mântuirea. Parcursul acestei mișcări se încheie în verticala vasului cu vin, acel clondir care în ansamblul compoziției are rolul unui pivot față de care celelalte elemente se ordonează stabilizându-și pozițiile. Vom remarca și în această lucrare, mai ales rezolvarea relațiilor tonal valorice cu distri- buirea echilibrată a registrului de la cele mai des-
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
totuși cineva Într’o țară străină... dispus la compromis. Îmi place bostanul și În ipostaza de felinar - cum am făcut și eu În copilărie - sau, prin varietățile lui de o mare și de invidiat diversitate - tărtacele -, În aceea de vase: clondir ori cană și Încă, pentru aceia familiarizați cu laboratorul, de prototip al pipetei: cu mult mai mare Însă și pentru vin... Prefer Însă bostanul În ipostaza - latentă În sămânță - de protagonist al unor științe de frontieră. Și În aceea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
negustoreasă, e În tratație de amor cu domn’ Mitică, după cum lasă să se Înțeleagă prevenitul Iancu Zugravu. Leanca (din schița Justiție) Îl cheamă În fața judecătorului pe mușteriu nu atât pentru că acesta bea fără să plătească ori pentru că i- a spart clondirul cu mastică prima, cât mai ales fiindcă i-a adus grave ofense, lezându-i onoarea. Prevenitul o consideră „pramatie” („Bravos, domn’ judecător! Ai văzut și dumneata acușica ce pramatie e dumneei?”, iar Leanca - comersantă de băuturi spirtoase - ripostează; despăgubirea impusă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Dumnezeu Și cui să mă închin nu am habar, Dar am crezut și crede-voi mereu în Artă, în Moldova și-n Cotnar. Suav, amurgu... Suav amurgu-și lasă rugina în pahare, Miresmele grădinii în noi se răspândesc S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare! Sfrijită ca o Sfântă Vineri Sfrijită ca o Sfântă Vineri Mi-a spus o babă: la români, “Băbeasca” place mult la tineri, Pe când “Feteasca” la bătrâni. * în antologia „In vino veritas
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
desprinse din pletele zânelor - ne asaltau din toate părțile, iar soarele, oprit la chindie, sprijinit parcă într-o rază, ne amintea de versurile lui Păstorel: „Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
iar localul încăpător era împodobit de jur-împrejur cu budane burduhănoase vopsite în galben-deschis, date cu lac, ale căror cercuri și canale de aramă sclipeau. Mai sus, pe rafturi, sticlele de lichior, bocalele cu fructe în rachiu și tot soiul de clondire orânduite cu grijă, ascundeau pereții, răsfrângându-și în oglinda din spatele tejghelei culorile lor vii, verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinei [...]127. O descriere poate fi concepută ca ordonarea unui ansamblu de denumiri pe firul textului. În mod inevitabil, cel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tripletului verdele-crud, auriul-stins și culoarea gingașă a rășinii care sunt cohiponime ale unui hiperonim, culorile lor vii. Vorbim despre "hiperonimie", deoarece elementele semnificatului culorile lor vii se regăsesc în cele trei culori, care sunt hiponimele lor. La fel, sticle, borcane, clondire sunt cohiponime ale unui termen non-realizat lexical, cel care ar desemna recipientele de sticlă. Vom nota totuși că textul nu se mulțumește să reproducă decupaje fixate în limbă, el are facultatea de a și le institui pe ale lui: de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tatălui său. Iată cum își încheie epistola: Iar de-ai s-auzi cum bubuie katiușa, Să nu-nchizi ușa! Să ieși înveselit în prag, Cu ea vin eu, fecioru-ți drag. Și-apoi să te repezi în cramă Și-ntr-un clondir, așa, de seamă, Să scoți din vinul cel mai bun, Să-l bei cu mine sus, pe tun". La o primă lectură, s-ar putea crede că feciorul își îndeamnă tatăl la un gest sinucigaș. Dar, bubuitul katiușei este un
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
arhaismele și cuvintele familiare. Regionalismele (crivăț, hău) sunt folosite destul de rar și nu ridică probleme în înțelegerea lor. Termenii populari întâlniți se referă fie la obiecte necesare ocupației țăranilor (bardă, ferăstrău, suman), la modul de viață al oamenilor (carafă, clondir, laviță). Unele cuvinte populare întăresc coloratura lexicului prin aspectul fonetic pe care-l capătă (crivăț, hău, merei) și ele apar motivate și de necesități de rimă (ex: stâns/plâns). Cuvintele și expresiile populare ocupă un loc aparte în poezia lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Ca s-adun la haimanale, Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. Popa Tache cântă Rezemat în bâtă, Bătăușii ține Isonul pe vine. Pe la Zece Mese, Păruieli mai dese, Pe la șapte Nuci, Bătăi cu măciuci. Junele Missir Suge din clondir. Petre Grădișteanu Îi trage cu borcanu, Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Etc. etc. Acest Ionică Frumosu cânta vara prin diferitele grădini publice, apoi făcea cheta care-i producea câțiva lei. Dar se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
scris Pelerinului că ar vrea s-o încredințeze cuiva din Societate; dar, întrucât răspunsul primit nu a fost cel așteptat, a plecat în India împăratului după ce a fost făcut episcop. Acolo a murit în împrejurări ciudate: bolnav fiind, avea două clondire de apă pentru a se răcori: unul cu o apă ce i-o dăduse doctorul, celălalt cu otravă. I s-a dat din greșeală otrava, care l-a omorât. 81. Pelerinul se întoarse de la Rouen la Paris și află că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
loc în prezența nelipsiților chibiți și se desfășurau pe mese încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la premisa că olandezii n-au nimic de a face cu Paștele ortodox și, conform indicațiilor superioare, ne aștepta un prânz de gală: icre, drob, caș, urdă, ciorbă de miel, friptură de miel, purcel de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite ca să birui... Și orice greșeală se plătește... Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește Șendrea dând de dușcă clondirul. Ștefan se dezlănțuie în hohote mari de râs: Nu ți se pare, Șendreo, că te-ai prea împărtășit din sângele Domnului? Suntem prea mici pentru pozne atât de mari... Să ne cunoaștem lungul nasului... Mă bucur că am împlinit visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici credința... Norocul nostru au fost Carpații ce ne-au ținut să nu ne risipim. Pe culmile lui, în restriște sau cu oile, ne-am dat mâna moldovanu', cu munteanu', cu transilvăneanu', ne-am spus păsurile și-am închinat un clondir pentru sănătate... Iancu de Hunedoara a fost speranța Europei în lupta împotriva otomanilor, spune Țamblac. Da... Marele Iancu... Îmi amintesc noaptea aceea... povestește cu nostalgie Ștefan. Eram la Hunedoara, în preajma celui de-al cincilea Crăciun petrecut în pribegie, când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la premisa că olandezii n-au nimic de a face cu Paștele ortodox și, conform indicațiilor superioare, ne aștepta un prânz de gală: icre, drob, caș, urdă, ciorbă de miel, friptură de miel, purcel de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii Reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]