183 matches
-
spectacolului rapid și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
1933. O răceală ce trecea prin cărămizile ei spălăcite, invadându-i camerele și stingând candela care ardea În hol. Un vânt rece care flutura paginile cărții de vise a Desdemonei, pe care ea o consulta, căutând interpretarea unor vise din ce În ce mai coșmarești. Vise despre microbi ai copiilor, care bolboroseau, se divizau. Despre creaturi hidoase care se Întrupau din spumă albă. Acum evita orice fel de partidă amoroasă, chiar și vara, chiar și după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el însuși atribuindu-și denumirea de democrație populară. Privit din acest punct de vedere, Caragiale este descoperitorul unei zone specifice a inconștientului european, și anume al inconștientului românesc. în tot ce a scris, Caragiale a studiat boborul, cu întreaga monstruozitate coșmarească a pulsiunilor sale. O societate decerebrată, redusă la stereotipii, ritualuri obsesionale, amoruri convulsive, verbigerație goală, în umbra supraeului ridicol al statuei Libertății din Ploiești. România lui Caragiale nu este o persoană integră spiritual, ci inconștientul ei pur. Nu există prințipuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În ciuda furiilor și acceselor lui ciudate. Îl disprețuia pe Paul, care era meschin, tiranic și prost. Douglas și Paul semănau teribil. Ray Dieterling a devenit celebru; Douglas Borchard a devenit sălbatic. Trăia cu Faye și se uita la desenele animate coșmarești ale tatălui său - păsări răpind copii din curtea școlii -, fanteziile lui Patchett desenate pe celuloid. Ajunse la adolescență furînd, torturînd animale, ascunzîndu-se În localurile cu striptease din cartierele rău famate. Acolo l-a și Întîlnit pe Loren Atherton. Acel bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trântit jos, casca izbindu-i-se de podea. Norman se ridică În picioare, evită tentaculul și alergă mai departe În cilindru. O secțiune de comunicații: un radio-emițător, un computer, două monitoare. Tentaculele erau chiar În urma sa, șerpuind ca niște liane coșmarești. Ochii Îi ardeau din cauza vaporilor de amoniac. Ajunse În secțiunea cușetelor, un spațiu Îngust, aproape de tavanul cilindrului. „N-am unde să mă ascund, Își spuse. N-am nici o armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe cînd se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atît mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într-o revistă de popularizare a științei că ar exista așa-numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fusese dedicată povestirea, descoperise Într-o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca-ntr-un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stîncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu o insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dacă ar fi să folosim expresia lui Fernando Pessoa -, un roman care anunță/pregătește teatrul de mai târziu al lui Matei Vișniec. Cafeneaua Pas-Parol este un roman de factură kafkiană, în care terifiantul crește treptat, pentru a exploda în tablouri coșmarești. Personajele simulează realitatea și sunt în permanență chinuite de timp, un timp diabolic și angoasant: „Dincolo de ora trei îl chinuia îngrozitor timpul, se agita prin oraș, intra peste tot și vorbea cu toată lumea, presat de ceva fizic, ceva care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu geamuri multe, ca de seră, în care domneau mereu ghivece și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai sfârșesc, iar cele de dimineața era și ele lungi și plicticoase. Mașa Însă moștenise de la tatăl ei o imaginație bogată și, atunci când stătea În fața icoanelor și-a sfeșnicelor, Își Închipuia fel de fel de lucruri, unele de-a dreptul coșmarești, astfel că slujbele Începură să i se pară din ce În ce mai scurte. Imaginea cupolelor și a clopotelor strălucind În soare i s-au Întipărit adânc În memorie. Ele s-au sedimentat atât de profund În conștiința ei, Încât de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui Pratt, care se încheie cu Sven - omul din Caraibe, Cormorant este cel mai aproape de ethosul neîmblânzit al lui Stevenson sau Conrad. Despărțit de semenii săi occidentali, Cormorant alege să se confunde cu acest peisaj ce oscilează între paradisiac și coșmaresc. Cu nava sa, Cormorant pătrunde acolo unde nimeni altcineva nu ar mai îndrăzni. Obiceiurile cele mai sălbatice nu îi sunt străine, iar logica civilizației vestice este uitată în favoarea libertății neîngrădite a vieții sub semnul cerului și al mării. Cormorant îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe când se urca În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sânge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimântați, priveau În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și trei de ani... De fapt, nu eu sunt importantă, eu n‑am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atât mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într‑o revistă de popularizare a științei că ar exista așa‑numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fusese dedicată povestirea, descoperise Într‑o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stâncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mă-ntreb? Probabil că da. Nici o artă inventată până azi nu poate descrie adecvat oroarea vederii unui corp sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii. Pentru numele Tău, Dumnezeule, ce e bucata asta de lemn coșmarescă în care m-am preschimbat eu însumi și de ce sunt gri și rece? Ce sunt degetele acestea descărnate și al cui e scheletul ăsta care urmează să fie coborât în pământ? Al meu în nici un caz, nu recunosc arătarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știe pentru ce!; Iată ce este mai rău - supliciilor, omorurilor, violurilor - Frumoasele vitejii asupra cadavrelor mutilate fără sens, al mulțimilor anonime cuprinse de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc drumul și nu știu Ce se poate face mai mult? Peste spectacolul coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă care se manifestă mai pregnant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pas de coliziune. În lunile ce-au urmat, eu și Vaughan am petrecut multe ore conducând de-a lungul autostrăzilor din perimetrul nordic al aeroportului. În serile calme de vară, aceste bulevarde cu trafic rapid deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orgasm gândindu-mă pur și simplu la mașina în care eu și doctorița Helen Remington ne dedam actelor noastre sexuale. Capitolul 9 Această plăcută idilă domestică, împreună cu promiscuitățile ei încântătoare, și-a atins sfârșitul prin reapariția lui Robert Vaughan, înger coșmaresc al autostrăzilor. Catherine era plecată pentru trei zile, participa la o conferință în Paris, și, din curiozitate, am dus-o pe Helen la o cursă automobilistică pe teren accidentat la stadionul din Northolt. Mai mulți șoferi acrobați din filmul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acelei fațade goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea identității acelei siluete bandajate. Pentru ochii lor, trebuie să fi părut ca un fel de totem coșmaresc, un idiot domestic care suferea de-o afecțiune ireversibilă a creierului în urma unui accident rutier și care era scos afară, în fiecare dimineață, să privească scena propriei sale morți cerebrale. Traficul înaintă încet spre nodul rutier de pe Western Avenue. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru invalizi. Am discutat în termeni ultraformali cu prezentatorii despre instalarea unor comenzi auxiliare, pedale manuale de frână și schimbătoare clasice de viteză. În tot acest timp, mi-am ținut privirea fixată asupra părților corpului ei reflectate în acea tehnologie coșmarescă a comenzilor pentru invalizi. I-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă, proeminența sânului drept sub breteaua corsetului spinal, curbura unghiulară a pelvisului, puternica strânsoare a mâinii ei pe brațul meu. La rândul ei, mă țintuia cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]