1,785 matches
-
partea dreaptă. -Mă nărodule, o venit lupii după tine? a prins a răcni bătrânul tot bătând în alambic, împungând cu privirea întunericul pentru a ține numărătoarea lupilor: unu, doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
mai ține moșul câte-o predică lupilor, scrijelind întunericul cu privirea, doar, doar o da de drumul bun spre casă, dar nici un copac nu-i pare cunoscut și nicio zare nu i se înfățișează, semn că s-ar termină pădurea. Coamele lupilor par arici uriași îmbrăcați în diamante, așa strălucesc. Luna, cuibărită în creștetul unui copac îi dă moșului motiv de glumă: -Aburcă-te oleacă, că de-o fi să cazi, te mâncă lupii; lume făr de doi cai și-un ghiuj
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea că brodează straiele nemuririi, întinzându-le peste puritatea zăpezilor și înaltul cerurilor. A distins o chemare printre suspinele angelice. I se păruse că vocea unui copil venea peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu o așa armonie îmbietoare și cu atâta de seninătate... Pustiitorul stă
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
către fereastra întredeschisă, pe unde se mai plimbase de câteva zeci de ori, atras de armonia versurilor poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
prin lume. Îi atinge fruntea, coborând cu degetele sale înghețate și învrăjbite de dorința de a-i confisca întrega suflare, apoi pornește înapoi, în negura nopții. Gata. Pustiitorul și-a luat obolul, s-a resemnat. A zburat iar furibund peste coamele caselor, gata să asculte o altă chemare. De acum, Ion Vanghele, pentru pământeni, înseamnă doar poezia lui. Faptele, dorințele, împlinirile, durerile, regretele, vor fi păstrate și dăruite semenilor noștri, doar de jocul infinit al litrelor sale. Dar, până ca Domnul
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
florile de lângă casă, se distingeau destul de bine trandafirii roz, crinii și margaretele albe. Din loc în loc simțeai nevoia să oprești, să respiri cât pentru două veacuri petrecute în iureșul orașului. Scriitorul își nota ceva într-o agendă și fotografia fiecare coamă stâncoasă și, mai ales, zmeurișul întins de-a lungul drumului. Urmau apoi pâraiele, coborând agale, trasându-și setea armoniei pe pietrele noi, rostogolite din când în când, ca niște perle sălbatice, dornice de aventură. După acel traseu magic, s-au
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xviii_gina_zaharia_1372102163.html [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1496136941.html [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
nu ai fost un om de seamă/ Și nu ai meritat afet de tun/ Dar sufletului tău curat și bun/ I-a fost sortită o regească dramă:/ De a muri când florile se pun/ Și mânjilor le crește-o nouă coamă.” Caii și natura reprezentau Viața în peliculele lui Andrei Tarkovski (amintiți-vă începutul colosului filmic „Andrei Rubliov”), de aceea nu întâmplător, în luna Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor, lângă crucea tatălui său stătea Andrei Păunescu. Zilele când românii l-au plâns
ADRIAN PĂUNESCU, REGEASCA DRAMĂ ÎN FAŢA NOULUI CONFLICT MONDIAL de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/paul_polidor_1415258257.html [Corola-blog/BlogPost/340371_a_341700]
-
a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Aurel erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiori ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase precum coama unei pisici încolțită de un câine. Fără să vrea își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: In viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce săruta cerul Ești lacrima ce curge din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_dragostea_bate_la_fereastra.html [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel ca cel din fața ei să se vadă în întregime. Își desfăcu părul legat într-un soi de pieptene care-i dădea părului forma de coamă și-l lăsă să-i cadă pe umerii goi. „Așa mă voi prezenta, cu părul căzut peste halat... Am observat că îi place să-l mângâie, iar halatul nu-l voi strânge mai mult decât este el croit, că toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431016914.html [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Pe Ionuț îl rodea un gând: - Bunică, de ce femeia aia bătrână nu și-a făcut casă mai la vale, să nu umble așa de greu pe munții ăștia ? - Ei, ce știi tu micuțele ! Așa s-a trăit mai demult, pe coamele munților. Iar acum, la bătrânețe, nu te-înduri să-ți lași căsuța în care ai trăit toată tinerețea, toată viața, și să te muți la vale, unde e multă lume ... înghesuială. Așa suntem noi, oamenii de pe munte, vrem să trăim
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1493814181.html [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
fost rănit. * * * - Stăpâne, ține-te drept! Rana este-adâncă-n piept; Nu te teme, -am să te duc, Sus, în dealul de la nuc, La căsuța cu pridvor... Unde mi-am fost mânzișor, Și-mpreună am crescut... De când ai fost copil mic. Prinde coama, stai în față! Văd vâlceaua cu verdeață, Văd și cerul că-i senin; Peste dealuri să pornim, Peste dealuri și păduri, Peste haturi, arături... Tu dă glas, mai spune-mi dii!... Pe iubită să o ții; Frică n-aibă, că
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Calul_haiducului_balada_.html [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
ani, în Aprilie 1962, acolo la Aiud. (Demostene Andronescu-Reeducarea de la Aiud. Peisaj Lăuntric. Memorii și versuri din închisoare. Ed. Christiana, București, 2009, p. 52-54) Iarna în hlamida de sărbătoare scânteia pe brazii înalți și verzi, pe crengile copacilor desfrunziți, pe coamele țuguiate ale caselor ca niște cușme de daci liberi, lăsându-se peste tot: peste livezi, peste curțile oamenilor, peste clădiri, peste toate penitenciarele, peste toate închisorile, peste cei deportați, peste celebrul, flămândul și cumplitul Canal, cum striga pentru trezvie, pentru
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului, hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a dat și el de partea fiorosului căpcăun al Tăcerii? Simți fiorul acestei ciudate nemișcări. Mai ales că zmeul invizibil îl mai lovi o dată cu buzduganul său de tăcere de
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului, hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a dat și el de partea fiorosului căpcăun al Tăcerii? Simți fiorul acestei ciudate nemișcări. Mai ales că zmeul invizibil îl mai lovi o dată cu buzduganul său de tăcere de
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
nu ai fost un om de seamă/ Și nu ai meritat afet de tun/ Dar sufletului tău curat și bun/ I-a fost sortită o regească dramă:/ De a muri când florile se pun/ Și mânjilor le crește-o nouă coamă.” Precum Caii din peliculele lui Andrei Tarkovski (amintiți-vă începutul colosului filmic „Andrei Rubliov”)... În luna Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor, lângă crucea tatălui său stătea Andrei Păunescu. Zilele când românii l-au plâns pe marele poet au fost, poate, cele
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/paul_polidor_1446850174.html [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
Aici, curg melodios versurile sale, fără oprire...Iar de sus ninge cu flori de tei - fluturi aurii pe bolta Iașului - sub povara coroanei sale solare. Și de data aceasta arborele respira ritmic , precum versul eminescian, în timp ce risipea parfum. Își purta coama înflorită ca un tânăr cu pletele-n vânt, răspândind viață. Era în murmurul acela ceva din versul eminescian, „cu frunza-n freamăt” din Făt - Frumos din tei”, când „în mijloc de codru” am zărit o pereche de tineri... Întotdeauna mi-
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1421175353.html [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de iubire, când frunzele ruginii se despart de copaci iar călătoria lor
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1397283437.html [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
Acasa > Stihuri > Semne > URC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Treceam pe muchii,dungi și coame prinzându-mă de cer în echilibru, în cutele gândirii concentrând încrederea în sine. Pe linii drepte, curbe ori frânte inspir aerul rece în piept picioarele cu pași siguri se contemplă unul pe celălalt. Urc deasupra de mine însumi cu ochii
URC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1420917645.html [Corola-blog/BlogPost/350119_a_351448]
-
cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri și ... X. LEURA ȘI URMĂNAȘ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015. Leura și Urmănaș Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
alături de copii în apele râului din care, în zilele orânduite de căpetenie, se prindea pește pentru ospețe și pentru ... Citește mai mult Leura și UrmănașPe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroș, râul ce curgea leneș între munții cu coame rotunde, câteva căsuțe mici, din lemn și lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuați aici din vremuri străvechi. Spuneau poveștile bătrâne că pe dealul cel mai semeț, undeva în adâncul pădurilor de fag și carpen, se aflau zidurile unei cetăți vechi în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
ai strecurat magic în cămașa iubirii cusute cu răbdare și speranță! Veșmântul tău fraged nu-i ros de molia vremii, în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din vorbe, și-ai jubilat gracilă, în peisaj campestru
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Jubilare_in_stropi_de_verde_c_mihaela_oancea_1391945587.html [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]