958 matches
-
din fotografie, stăteam în gazdă pe atunci. Privind cu intensitate chipurile vesele din poză, spiritul meu dornic de regăsire se avântă în undele trecutului stăbătând într-o clipire de ochi, negura anilor scurși, poposind la ușa unde cei patru tineri coborâti din imagine, locuiau în chirie. Erau toți la vârsta când își construiau visuri, idealuri plini de entuziasm și încredere, iubind viața în toate formele sale, necrezînd în tristeți, în eșecuri, neconcepînd viața altfel, decât frumoasă. Greuțățile care încercau să se
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > ÎNGERUL CU ARIPI DE JAR Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNGERUL CU ARIPI DE JAR Îngerul din cer coborât, înaripat de foc, de jar, înconjurat, de veste lumii el a dat ca e păcat, mare păcat, să nu ții post, să nu ai rost. e îngerul GAVRIIL, care MARIEI i-a vestit că poartă-n pântece un zeu, pe
ÎNGERUL CU ARIPI DE JAR de IONEL GRECU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382995_a_384324]
-
Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
e însăși un iadDin ceruri urnite luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit lăcrimează.Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândutăși turma-i în vale demult coborâtă.Vai, cin’ne va unge osânda cu mir?Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?... XV. MIELUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați demn prin jertfa de sine. Mariana Gurza este lacrima durerii coborâtă din nord de Moldovă Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere aminte, strângând boabele de lacrimi ale ... Citește mai mult Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănățene care nu uită meleagurile
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ștefan în catafalcul durerii: ,,Moldova nu e a mea ci a urmașilor urmașilor noștri...”, a lor, celor plecați demn prin jertfa de sine. Mariana Gurza este lacrima durerii coborâtă din nord de Moldovă Ștefaniană pe câmpiile bănățene spre mereu aducere aminte, strângând boabele de lacrimi ale ... X. AZI... PENTRU MÂINE - CONVORBIRI: PETRUȘ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2288 din
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
De la Râm! - șopti el. Mierla tăcu brusc. Episodul 4 îN DRUM SPRE HAREM Lăsându-i pe cei doi tineri mâncându-se din priviri să-și depene amintirile, hanul și Metodiu o luară agale spre harem. — Signore - grăi Metodiu cu glas coborât - acuma noi am luat-o agale spre harem. Eu pă matale te înțeleg, că ești în putere și vei fi având șapte vieți în pieptu-ți de aramă. însă eu... la harem... să-mi fie cu iertare... — Amore, more, ore, re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile lor, stăteau nemișcați, cu pleoapele coborâte, căci ei visau aievea la drumul ce-i așteaptă. — Și eu cred că la mijloc e Ruxăndrița! - șopti papagalul. Fiind pasăre, am acces în dormitor. Se petrec acolo niște lucruri că mi se fac penele măciucă. — Și în vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Să nu-l fi uitat aici? - se întrebă ea șovăitoare. Dar atunci unde? - și-i privi întrebătoare pe cei doi călugări, de parcă ei, bieții, cum ar completa un narator dibace, ar fi putut răspunde. — Preasănătoasă femeie - zise Metodiu cu ochii coborâți - uite ce este: de la drum lung venim și rasele noastre ne sunt încinse de sudoare și praf. Firești trebuințe ne mână a le schimba. Piaptănul ce-l cauți nu se arată a fi aici. Rogu-te, dară, să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i schimbe neînduplecata complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi în sânge, opulente smochine, miere de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cabinetului directorial s-a format un șir de oameni care ocupă tot culoarul pînă În celălalt capăt. O rumoare continuă de glasuri din care nu se disting cuvintele doar un zumzet uniform de insecte neliniștite, nerăbdătoare. O secretară Înaltă, frumoasă, coborîtă parcă din tablourile lui Grigorescu, apare din trei În trei minute În ușă, ca la doctor, și strigă un nume. Șirul amuțește și din el se desprinde o siluetă, o față fără expresie, ruptă pentru o clipă din context, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
picioarele abia se proptesc ca să nu alunece. În același timp, picioarele mă trag înainte de parcă din urmă m-ar urmări un câine care vrea să mă muște. Suntem deja jos și, iarăși, nici o amintire despre eforturile chinuitoare sau despre scara coborâtă, de parcă din cameră am aterizat direct în stradă. Lungi și fără de sfârșit mi se par și mersul prin orașul pustiu în care urlă vântul, și frisonul care-mi scutură spinarea, și zdrențele de aburi, și lanțul auriu al felinarelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cealaltă a camionului, Pohoață îi făcea semn cu mâna. Aici, domnule inspector! îl chemă acesta. Veniți puțin să vă arăt ceva! Mirat și totodată curios, Toma dădu ocol camionului și se apropie de acesta, nedumerit de ce tânărul vorbea cu glas coborât. Priviți! îl îndemnă Vasilică Pohoață. Se aflau în dreptul punții duble a capului tractor. Sub mașină, drumul era uscat, ploaia nu-l udase. Ceea ce însemna că masivul camion se oprise acolo înainte de începerea acesteia. În spatele anvelopelor mari, se vedeau două fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn să se oprească. Cu aceeași ușurință îl apucă de mijloc și îl săltă în remorca în care era așezată capcana pe care o pregătise. Se prinse apoi de oblonul coborât și își făcu vânt și el deasupra. Îl împinse pe Toma până în capăt, obligându-l să rămână acolo, lipit de peretele din fund. Își scoase de la brâu pistolul arătându-i-l ostentativ lui Toma: Vreau să rămâi aici până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luna iunie temperatura medie este de 180, în iulie 20-210, în noiembrie 530, iar în decembrie mai mici de - 10C. Cea mai ridicată temperatur medie, în luna ianuarie, sa înregistrat în anii 1936-1948 la Bârlad, 3,90, iar cea mai coborâtă temperatură medie s-a înregistrat în 1942 de - 120, la Bacău și în întreaga Moldovă. Numărul zilelor cu temperatură maximă este de 30-45 zile, iar vara de 70-75 zile. Ierni foarte reci au fost în această zonă în 1953-1954, 1962-1963
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în sărbătoare, ca și cum ar fi fost ziua liberă a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În ploaie sau la lumina stelelor. UN INTERLUDIU UMED ȘI SIMBOLIC Peste noapte s-a lăsat ceața. Curgea În jos din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat la un nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i nici mare, nici cine știe ce oraș. Descoperă portalul prin ridicarea draperiei de catifea și o ia spre camera sa de hotel, care s‑ar vrea a fi de categorie mijlocie ridicată, pe care el o dă însă drept categorie superioară coborâtă. Croiala costumului trădează faptul că e un nene din provincie, deși el crede că trădează cu totul altceva, și anume o rutină mondenă în materie de lux. Dar lui îi lipsește această rutină, pentru că se lasă acum păcălit de Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu era marcată de boală. M-am cam rătăcit și speram că ați putea să-mi spuneți încotro e școala SS. — Nu e nici o școală în Wewelsburg, zise ea, uitându-se bănuitoare la mine. — Școala SS, am repetat cu glasul coborât. Mi s-a spus că e pe aici prin apropiere. — A, aia, se răsti ea și, întorcându-se în ușă, îmi arătă cu degetul în direcția în care drumul se lăsa în jos, pe panta unui deal. Acolo e drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Versuri > Visare > POEM REPTILIAN Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului sunt extraterestru venit pe Pământ, vânător de ființe umane, din constelația Darco coborât, din lumea mea cu titani și titane, am pielea verde, și ochi-mi sunt mari adesea ieșiți din orbite, îi am pe siriusieni, adversari, când vrem să transformăm oamenii în vite, sunte ostili față de rasa umană, pentru noi omul e
POEM REPTILIAN de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364307_a_365636]
-
să-l folosesc doar când toate se plictiseau de mâncat nuci. În primele zile, îmi plăcea să umblu prin porumbul din spatele casei și să-i împletesc matasile, blonde sau roșcate, imaginandu-mi păpuși minunate cu matasose cosite sau zâne bune coborâte direct din povești. Stăteam la taifas câteșipatru, gândindu-ne ce năzbâtii să facem. Grădină bunicii și livadă de pruni ni se păreau continente uriașe care trebuiau descoperite, iar noi eram temerari exploratori, asemenea personajelor din cărțile lui Jules Verne cărora
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
îmi revine. De ce o provoc ? Mă ia o durere de cap insuportabilă. Mi-oi fi luat pastilele toate? De tensiune? De tiroida? De diabet? Las-o dracului de amintire! Mă întind. Lumina e puternică, ca și acolo. Dar am jaluzelele coborâte! Cred că-n altă viață am fost bufniță sau liliac... -Zii, măi , dolofănel, când ziseși că vine soru-mea? Mihai e lângă mine. “Ce vrea și mortăciunea asta?” îmi zic răutacios. Luna rece o fi de vină! I-o fi “trezit
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
tresăriri de emoție nestăpânită. Nu spuneți vorbelor să se trezească. Gândurile nu au loc spre a răsări în pauzele aproape inexistente ale muzicii. Planuri, gânduri, vorbe, toate s-au ascuns undeva în pământul primitor al undelor respinse de trăiri și coborâte precum imaginea în meditare impune înghițirea de către pământ a răului. A fost într-o seara târzie. Când luna ascunsă undeva într-un nor trecător dar zăbovit o clipă în curiozitatea ei să vadă oamenii, când norul nu s-a mai
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
fricile, spaimele, blocajele, dorința, vibrația, reverberația fiecărei atingeri. Înduioșat, cititorule, ai să-i contempli, ochii de mamă, calzi, umezi. Prin toate vei crește, vei înțelege, vei deveni bărbat. CĂLĂTORIA CONTINUĂ Pentru o clipă, o stea ai devenit, o mică stea, coborâtă, aici, pe pământ. Vezi, călătorule?! Ești tu, ești liber, sclipire de lumină! Între două tăceri aluneci, ai traversat, rătăcitor, milenii, tărâmuri, timpuri, lung a fost drumul, mereu te-ai căutat. În liniștea imperceptibilă, mai subțire ca ploaia, capabilă să-ți
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]