34,665 matches
-
transferat județul în propriile buzunare, feudă cu toate șansele de a deveni ereditară. Fixându-se pe bărbați de preferință corpolenți, cu triple bărbii, popular numite gușă, de-o palmă mai late decât fruntea, lenți la vorbire și cu dificultăți a coborî din jeep-uri neasistați, presa a bombardat cu nume - parcă predestinate, dar să nu ne legăm de ele - scontând pe efectul, să recunoaștem ieftin că, pe cât e județul mai sărac, pe atât mai bogat jupânul. Chemați să dea socoteală forului
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Stănescu, autoarea unui volum bilingv Poeme/ Poemi (Editura Ex Ponto, Constanța, 2001), altminteri naiv în dulcegăria lui („mîini care se închid/muzica primului sărut/ marea - purtătoarea urmelor noastre" sau „uită-te la mine, iubește-mă/ nu sînt o statuie/ pot coborî în mîinile tale"), Dan Bogdan Hanu scrie un text de prezentare într-o păsărească demnă de Prețioasele ridicole: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decît palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
Ștefănescu include un singur nume cu firmă, D.R. Popescu (pentru romanul Falca lui Cain - vezi p. 41). Chiar acceptînd ideea lui Alex. Ștefănescu potrivit căreia D.R. Popescu se află în involuție, parcă nu ne vine să credem că el a coborît ștacheta artistică pînă la nivelul lotului de scriitori cuprins în acest volum. Mărturisesc însă că nu am citit romanul cu pricina. Punctul forte al volumului lui Alex. Ștefănescu îl constituie excelentul eseu final Confesiunea unui fost cititor, în prezent critic
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
livreze vulgului la pachet pe amândouă. Așa s-a ajuns ca Televiziuna România 1 să prezinte, în chenare separate, dar pe același ecran, următoarele scene: într-una se juca, în încurajările galeriilor, fotbal, în cealaltă, cu o sobrietate mecanică, se coborau din avion osemintele lui Carol al II-lea și se rosteau discursuri vag îndurerate. Spectacolul merită fie un Glob, fie un Balon de Aur: e nevoie de o imaginație demonică pentru a-i fi făcut pe fotbaliști să trimită proletara
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul de cuvinte, nu sîntem în stare să le transmitem nici cea mai mică vibrație și ni se par la fel de găunoase, la fel de degradate ca și noi, cînd tăcerea spiritului e mai apăsătoare decît a obiecte-lor, coborînd pînă la punctul în care neomenescul din noi ne înfricoșează. Plutind în derivă, departe de certitudini și repere, ne încearcă subit acea groază în fața limbajului care ne aruncă în mutism - moment de năucire, cînd numai poezia ne poate mîngîia de
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
Liviu Franga Savantul Rareori, cât timp sunt printre noi, savanții coboară în agora. Renumele li-l duce șirul de titluri de cărți acoperind pagini întregi dintr-un c.v. care altminteri nu mai conține altceva atractiv. Apoi, în sertarele savantului se adună, cu vremea, sumedenii de premii și distincții naționale, universitare și
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
carte pentru care nu există precedente rămâne în același timp opus maximum al savantului. Este, cred, chiar aceea care ne poate demonstra că, deși foarte rar, savantul, oricare ar fi el, dacă este un savant autentic, tocmai prin cărțile lui coboară în agora. Fie și atunci când, împrăștiindu-se pământescul, doar cartea savantului mai rămâne printre noi. Cui îi e frică de antichitate? Antichitate și modernitate, volumul postum al lui Mihai Gramatopol*), este, pentru oricine îi cunoaște - fie și doar de la o
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
anumite întâmplări de la Găești - locuiam chiar în clădirea liceului unde tata era director. Școala avea etaj și un coridor lung pe care mergeam cu tricicleta. În curtea mare era clădirea la roșu a viitorului liceu, care mi se părea imensă; coboram în subsolul acestei clădiri care încă nu avea plafoane. Uitându-mă în sus vedeam un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit în Creta legendară, dar nu-mi dau seama dacă nu cumva este o impresie
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
plecat. Rămasă singură, a recitit contractul și când a văzut cum cei doi au tras-o pe sfoară, i s-a făcut rău. Au sărit vecinele, două doamne în etate, și au dus-o la spital." (Anna Alexandrescu, Zeii nu coborau din Olimp, scrisori de la Cella Serghi, Ed. Teleormanul Liber, 2001.) Cei doi afaceriști și-au câștigat - fie și fără să fi urmărit asta - un loc în istoria literaturii române. Așteptăm la redacție date despre identitatea lor. "[în România literară, în
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
momente ale istoriei românești - să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obedieță, dimpotrivă, mișcări fericite în însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european - la care România se arată (în sondaje) dornică a se include - impune, printre multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
găsit o altă formă de "derulare" în acest spațiu relativ întunecat, astfel încât pot să mă mișc rapid pe apele Steiului din lunca de la Călan și mă văd pe valea din apropierea casei părintești de unde se zăresc dealurile pe care, de Paști, coborau pentru prima oară în an vitele, pentru ca apoi să urce din nou, și cealaltă pantă care duce spre pădure, unde mergeam și eu odinioară cu alții de seama mea și păzeam vacile în vreme ce învățam pentru examene, chiar și în studenție
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
în paginile din revistă. * Numărul 3 al LUCEAFĂRULUI e consacrat răspunsurilor la ancheta despre Anul literar - 2002. Se vede bine că anul încheiat n-a fost deloc sărac în apariții notabile. Între altele, rostul unor astfel de anchete (ușor de coborît în nesemnificativ și confuz) este de a ne face să observăm mai bine ce se întîmplă. După 1989 difuzarea cărții este neomogenă, hazardată, rea. Nimeni nu știe tot ce a apărut. Ancheta ne permite o informare corectă. Aprecierile vin după
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
acces fiindcă între timp a devenit trecut, iar prezentul ca pe o formă de compromis între viitorul trecutului și trecutul viitorului. La o asemenea viziune nu ajung decît cei puțini cărora nu li se blochează între etaje liftul cu care coboară în trecut. Dintre acești puțini, doar cîțiva sînt în stare să se întoarcă pînă la ultimul etaj, ca și cum acesta ar fi, la rîndul lui, un simplu punct intermediar. Într-un fel sau altul cei mai mulți ne plîngem că s-a stricat
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
contenire și n-ar fi alungat când și când muștele cu lovituri de coadă, ai fi zis că-s moarte. Suprafața lacului era liniștită și netedă ca o materie solidă și strălucitoare. Fata m-a privit cu un zâmbet. - Eu cobor să fac o baie. Sper că nu te deranjează. Mă duc ceva mai încolo. Eu am ridicat din umeri. - Apa e rece, am prevenit-o. Am rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
luat-o spre casa aceia. Am apucat-o de mână. - Unde mergi? Ea s-a întors spre mine și m-a privit în ochi. - Hai să vedem ce e. I-am dat drumul și n-am răspuns nimic. Ea a coborât, a ajuns la casa aceea și a intrat. M-am mai apropiat cu câțiva metri. Casa era învăluită în tăcere, deși pe sub ușă se vedea tremurând o lumină gălbuie. M-am oprit și am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam să-i spun. - Liniștește-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam să-i spun. - Liniștește-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din cer. Am izbucnit din nou în plâns. I-am spus cum o văzusem coborând încet, în tăcere
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam să-i spun. - Liniștește-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din cer. Am izbucnit din nou în plâns. I-am spus cum o văzusem coborând încet, în tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din cer. Am izbucnit din nou în plâns. I-am spus cum o văzusem coborând încet, în tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cu ale ei. Pesemne că cercetează. Am mâncat cu poftă. Am uitat să aprind focul și grămada de vreascuri se odihnea la câțiva pași de noi, ca un arici uriaș. Când am isprăvit cina, el s-a ridicat și a coborât câțiva metri uitându-se la hardughie mai de aproape, parcă șovăind. S-a întors apoi sus și a tras o dușcă din sticla pe care o ținea lângă el. - Sunt obosit, băiete, mi-a spus. Și e mai bine s-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
am auzit sforăind ușor. Eu, care mă pregătisem să dorm în colibă, am mai rămas afară o bucată de vreme, până când m-a luat frigul și m-am învelit cu o pătură, fără să-mi iau ochii de la hardughia care coborâse din cer. Se auzea un murmur nedeslușit de glasuri și din când în când răsuna câte un hohot de râs. Lumina dinăuntru era la fel ca înainte, gălbuie și tremurătoare. Am căutat chibriturile și am aprins focul. Flăcările s-au
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
și era o noapte fără lună. Întunericul era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o coamă de deal a început să se desprindă din întuneric, am auzit foșnetul fermoarului și am ieșit din colibă. Era ea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
există o ură a stăpânului față de sclav. Există o ură a politicianului față de alegător, și există o ură a alegătorului față de cel ales. Cum ar putea fi altfel, când, periodic, omul instalat în pernele moi ale puterii e obligat să coboare spre-a se umili pentru vot. în oglindă, votantul îl detestă pe politicianul care l-a mințit cu nerușinare, promițându-i marea cu sarea și neoferindu-i finalmente decât imaginea respingătoare a cefelor îngroșate peste noapte. între categoriile care, în
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
de ce n-am rîde a doua oară la acest ?... În fine, după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopții, lumea e direcționată spre o "Ieșire" care nu mai conduce sub cupola luxosului Mall, ci la o scară care coboară direct în afara complexului. După toată lăfăiala de confort din Mall, cobori o scară horror, de o mizerie șocantă, cu pereții de rigips sfîșiați, plini de caverne uriașe. De fapt, asta e "România, țara mea", lume a contrastelor siameze: coabitarea dintre
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopții, lumea e direcționată spre o "Ieșire" care nu mai conduce sub cupola luxosului Mall, ci la o scară care coboară direct în afara complexului. După toată lăfăiala de confort din Mall, cobori o scară horror, de o mizerie șocantă, cu pereții de rigips sfîșiați, plini de caverne uriașe. De fapt, asta e "România, țara mea", lume a contrastelor siameze: coabitarea dintre "voința de ștaif" și eterna "scară din dos", inevitabil infectă. Este
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]