210 matches
-
o rămășiță uitată de moarte a moravurilor patriarhale dispărute, Barbu, pe care Alecsandri l-a cântat, care a cântat și el la mesele multor boieri și fii de boieri, pe când era belșug în țară, de-i curgeau galbenii nenumărați în cobză. Să trăiți, boieri dvs.!..., zise el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra corpul împreună cu strunele cobzei; era mai ales frumos de văzut cadrul încunjurător de verdeață prin spărturile căruia se întrezăreau dealurile păduratice ale Iașului, împodobite cu monastiri vechi, istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc. De la o vreme, osteniți, ne-am așezat iarăși împrejurul mesei, și atunci Barbu, apropiindu-se de noi, depuse vechea lui cobză pe masă. Boieri dvs., zise el, rog s-aruncați uscătura asta pe foc, că de-acum nu mai am ce face cu dânsa. De vreme ce boierii au învățat să cânte mai bine decât noi, ce pâne mai pot eu câștiga cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dvs., zise el, rog s-aruncați uscătura asta pe foc, că de-acum nu mai am ce face cu dânsa. De vreme ce boierii au învățat să cânte mai bine decât noi, ce pâne mai pot eu câștiga cu dânsa! Ie-ți cobza înapoi, moș Barbule, și mai zi ceva, să le treacă musafirilor aleanul de la inimă, îi răspunse Șendrea. Se vede că știa el ceva. La dreptul vorbind, mulți dintre noi aveam la vârsta aceea câte un dor ascuns la inimă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este luat de luncași de la răzeșii din Fruntești și de la clăcașii din Slobozia - Filipeni. Vălăretul pornea a doua zi de Paști și mergea pe la toate casele unde erau fete de măritat și flăcăi de însurat. Muzica era asigurată de o cobză, țambal și vioară - instrumentiștii erau țigani. Se aplicau penalizări celor care nu primeau cu „vălăretul”, în sensul că nu erau primiți la hora satului în duminica de după Paști, organizată pe imașul satului de către inițiatorii vălărețului. Un bun prilej de întâlnire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
următoarea specialitate cu ardei iuți. Singurul rezultat al experienței cu ardeii a fost că mi-au apărut niște bubulițe roșii pe burtă și În jurul gurii, care mă mâncau groaznic. Ulterior am ales o metodă mai grosolană, dar sigură : să răcesc cobză, ca să fac din nou febră. Era o zi geroasă de Început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul Îmi tăia Adina Dabija 20 răsuflarea. mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, În ideea de a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sa prea puternică pentru a fi o simplă reflectare a geniului popular; și-a pus pecetea-i regală pe aceste împletituri,preschimbându-le în prețioase orfevrerii. Trebuie s-o citim pentru ea însăși, fără a căuta în cântecele ei ecoul cobzei țărănești, al lăutarilor și țiganilor. A înfrumusețat și îmbogățit aceste bijuterii populare; le veți regăsi aproape peste tot în cărțile ei fermecătoare și bine cunoscute: Poveștile Peleșului, Printre veacuri, Cântece din valea Dâmboviței, traduse în franceză de Elena Văcărescu, Meșterul
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mistere ale Nașterii pentru marionete; Descântecele, formule de magie; Carmina juridice (era deja cuvântul latina carmina, text de lege: lex horrendi carminis erat, spunea Titus Livius), rugăciuni la plug, incantații funerare. Aceste poeme diverse se cântă sau se modulează la cobză, pe o muzică având ceva tainic, făcută din tânguire și dorință. Un puternic instinct al poeziei domină toate aceste cântece. Reveria și lirismul sunt calități înnăscute ale sufletului românesc. Inspirația abundentă a poeților a depășit adesea granițele Carpaților, iar poezia
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se încatenează o altă scenă, de dată mai recentă, consumată într-un tren. Peisajul, înregistrat cu acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
are în fața ochilor un model de la a cărui concretețe nu abdică niciodată, singura abatere pe care și-o îngăduie fiind repetiția unor laitmotive pe care le strecoară în pînze: motivul crinului, al porumbelului, al florii de măr, al acoperișului, al cobzei etc. Ca orice natură credincioasă, Paștina are aderență la fundament, adică aplecare spre latura ominoasă a existenței, convingerea că pretutindeni există un temei spiritual împrumutîndu-i optica unui cercetător care vede efigia duhului peste tot: în crucile unui cimitir, în silueta
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
arată infricoșătoarea judecată. Pe cele două părți ale focului Gheenei sunt pictate scene cu învierea morților în cântecele de bucurie ale arhanghelilor care dau glas din buciume, nu din trâmbițe. Introducerea de elemente locale - buciume, costume populare, căruța Sfântului Ilie, cobza la care cântă regele David, ștergarele moldovenești pe care le țin în mâini patriarhii - reprezintă dovada că meșterul care a pictat frescele era moldovean și interpreta prin propriile simțăminte evenimentele și tradițiile creștine din arta bizantină. Astfel de compoziții au
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și țambal; unele, cele de jale și de dragoste, mai treacă-meargă, dar fioroasele balade de haiducie și de ocnă nu le spuneau nimic de bine fanarioților puși pe fumărit și cu satîrul firmanului deasupra capului. Atunci, au bătut din palme
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
Darclée” de la Brăila, după care studii de canto cu prof. Teodor Rădulescu la Școala de arte “Theodor Burada” din Constanța. Moștenirea de care vorbeam se referă la familia din partea tatălui, în care toată lumea cântă: tatăl, unchii, bunicul Reihan (mandolină, banjo, cobză, buzukia, dar și constructor și reparator de instrumente muzicale). Pentru că Selatin este nepotul faimosului Grigore Kiazim, în onoarea căruia se organizează în fiecare an la Măcin, pe scena casei de cultură care-i poartă numele, un festival de anvergură. Anul
Frumoasa mo?tenire by Consuela RA?IU () [Corola-journal/Journalistic/84027_a_85352]
-
-Doamne-ferește!, m-am cutremurat. -Păi, asta zic și eu!... Să nu-ți mai spun că ieri noapte l-am visat pe Apolodor din Damasc și pe Domnul Președinte Traian Băsescu, lângă podul de la Mărăcineni, jucând geamparalele de la Basarabi cântate la cobză de Miron Mitrea sub bagheta dirijorală a domnului Mircea Geoană... -Nemaipomenit! -Daaaa! Și culmea e că, în timpul visului, Domnul Tăriceanu-Tutankamon, aruncă în mine cu țigle și cărămizi fin'că i-aș fi sfeterisit nu-știu-ce piele de cameleon. Păi, ce, mă
Școli prin care ,șuieră, suieră vântul"...(A.E. Baconsky) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11335_a_12660]
-
muzicieni invitați din folk, pop-rock, jazz- rock, clasic și folclor, două coruri religioase, formații de dubași și colindători, bocitoarele din Săpânța, rapsozi populari, instrumentiști de clasică, operă, de muzică electronică și computerizată. Între altele se utilizează instrumente ca: cimpoi, țambal, cobză, taragot, caval, trompetă, saxofon. Impresionanta prezentare grafică include un booklet de 40 de pagini cu texte ample și fotografii de artă. O realizare de excepție, unicat în muzica noastră. Casa Eurostar (producător Paul Stângă) ne propune o nouă colecție de
Albume by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83445_a_84770]
-
tot inventarul anterior devine inutil. În fapt, autorul își echivalează provincia ("sudul", "infernul vesel craiova") cu o periferie prăfoasă, o margine pestriță și derizorie. Ajuns aici, Cristos însuși ar fi înghesuit la casa de cultură și pus să cânte la cobză. "Ești Cristos? e craiova", rezumă poetul situația, retrăgând încă o dată craiovei dreptul la majusculă. O altă apariție în orașul detestat, de data aceasta reală, este a româno-americanului Andrei Codrescu. Poemul care o surprinde e suculent, cu întreaga gesticulație provincială însoțitoare
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
Da, se ia! Și nu-i pasă că mă pot îmbolnăvi? Totu-i să nu mă ating de ea. Dar vasele, cuțitul, furculița, pâinea pe care le atinge și le ating și eu?! Uf, asta îmi mai trebuie! Sunt răcit cobză, și acum parcă mă mănâncă și toată fața! Ipohondru cum sunt, îmi văd crescându-mi ciuperci pe obraji, pe frunte, pe bărbie..." Din carte nu lipsesc viziunile grandioase: panorama zgârie-norilor din Chicago sau întinderea nesfârșită de ape a lacului Michigan
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
părintele Galaction cheamă, din nou, libertățile și prieteniile literaturii: "și apoi cred că trebue să ne lăpădăm odată de toate robiile literare. E vremea să nu mai slujim deloc drept cutie de rezonanță și să cântăm de acum înainte din cobza și naiul nostru." Grupul Arghezi-Cocea-Galaction, pomenit în cuvinte cum azi nu se mai găsesc, decît ici-colo, în clipele de recunoștință ale semenilor noștri rari, minunați: "E încă un ban din tributul meu către acei oameni fermecători, contagioși..." Ciupite la colțuri
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
La această dumbravă se serba, totdeauna, de elita bucureșteană ziua Întîi de Mai; acolo se auzeau cîntările cele mai melodioase ale cucului, privighetorilor, turturelelor și ciocîrliilor, zbengul mieilor pe lîngă oițe și cîntecul ciobanului din caval, cum și cimpoiul grădinarului, cobza și vioara lăutarului iar, în vremea fanarioților, tambura, naiul și chemanu făceau dezmierdarea publicului". Sau iată evocată mînăstirea Colțea, cu școală și spital, înălțată de spătarul Mihai Cantacuzino în 1715. Turnul de clopotniță ar fi fost făcut de meșteri din
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită vioara de grumazul îndoit inimă albastră lăutarul cobzelor de argint și arinul pe foc tălgerari și aurari făurari și pietrari cocori aiurând pe bolta de cicoare și spoi tingiri haiduci suflați prin frunze spânzurați cu răsărituri fripți ca berbecul pe podul Mogoșoaiei dantele Brâncovenești învelesc umbrele vechi ruinele
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
a aprins cuvintele? Cu foc, numele Odette mi se-ncrustează în carne, chiar acolo unde inima bate. Să cânți astfel iubita e semnul înfricoșător al destinului. Vai vouă, purtătorilor de vești rele, nu-mi umpleți casa! Cu o pâlnie și-o cobză vă țineți după mine oriunde merg. Încurcă-le, doamne, pașii și lasă-mă pe pragul ușii, ca eu să privesc în afară și ea înăuntru! Vai, pereții îmi opresc răsuflarea, mi-astupă gura! O operație radicalî, ca un sacrificiu Statisticile
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Vasile Alecsandri. Nu lipsesc referirile la povești și snoave (acestea cu personajele principale, Păcală și Tândală). Jocul popular este prezent cu tipuri specifice, precum Hora, Bătuta, Brâul, date cu melodiile lor. în mod firesc, dă ilustrații ale unor instrumente populare: cobză, telincă, trișcă, fluier cu dop, caval, nai, bucium, cimpoi, drâmbă, buhai, daira. Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând ca motto-uri la unele capitole: Apa trece, pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
roz, ca în Sonata Medicamente compensate, opus 22.123.777, în si bemol major pentru țambal, batistă și trișcă de Daniela Bartoș, interpretată la țiteră și două tromboane de compozitoare cu acompaniamentul lui Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu la nai, cobză și tiriplic 1). Dar e clar că mi-am pierdut și simțul culorilor... Așadar, domnule, am crezut că emisiunile Tv happyendiste au un rol de relaxare, deconectare și voioșie familială. Cum am putut avea o asemenea infatuare, nu știu. Acum
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
occidentali pe scripcarii și cobzarii interpreți (uneori și autori) de epopei, din Ungaria și România, nota: este foarte interesant să constați că în vreme ce cobzarii au dispărut aproape complet din societatea maghiară, ei există și astăzi în România, unde cuvintele ungurești cobză și cobzar au apărut datorită influenței Ungariei vecine (p. 69-70). Frontal, a abordat problema cerbiciei tradiționaliste Silvio Guarnieri, deși a consacrat mult mai puține pagini culturii române. Hiperlucidul prozator și istoric literar s-a consacrat mai ales literaturii moderne din
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
și cu părul ud, nu am putut Vorbi, și ochii mi-au dat greș, nu eram nici Viu, nici mort, și nu știam nimic, Privind în inima luminii, tăcerea. Od' und leer das Meer. Madam Sosostris, vestita clarvăzătoare Era răcită cobză, dar I s-a dus vestea că-i cea mai înțeleaptă femeie din Europa Cu un pachet îndrăcit de cărți. Aceasta, zise ea E cartea ta, Matrozul fenician înecat, (Acelea's perlele ce i-au fost ochi. Privește!) Aceasta-i
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]