335 matches
-
După cum spuneam, doar ce trecuserăm granița În Birmania, iar ce ni se așternea Înainte era ceea ce magicianul preferă să ascundă În mâna stângă. Autocarul se oprise lângă o clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin care contrasta cu fostele conace din lemn sculptat construite pentru a servi drept avanposturi coloniale pe dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să ne Întoarcem la autocar. Walter și Bennie se dădură jos și-i salutară pe polițiștii de frontieră. Noul șofer, Kjau, sau domnul Joe, cum Îi spuneau prietenii mei, coborî și el să fumeze o țigară de foi. Cei din cocioaba unde se afla sediul autorității vamale și pentru emigrări Îl tratară pe Walter, compatriotul lor, cu suspiciune. Dar toți vameșii, de oriunde ar fi, se poartă așa. Nu te Întâmpină niciodată zâmbind și nu-ți urează ședere plăcută. Numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptîndu-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtînd-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată. Doamne, fă să-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Orléans Divodorum Metz Genava Geneva Lugdunum Lyon Lutetia Parisiorum Paris Massilia Marseille Noviodunum Nyon Vesontio Besançon PARTEA INTÂI 1 Soarele era la apus când Balamber și prietenii săi, ieșind călare de pe cărarea întortocheată pe care o urmaseră tăind pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apus să vadă Rinul, în punctul în care se găsea vadul bătrânului Fergal. Era, însă, prea târziu pentru traversare, iar Balamber preferă să-și instaleze tabăra pe o mică înălțime de la care, pe deasupra copacilor, puteau ține sub observație vadul și cocioaba lui Fergal fără să fie văzuți. După ce legară și hrăniră caii, mâncară și ei, în tăcere, câteva îmbucături din carnea de porc sărată pe care Audbert o luase la el. în vreme ce mesteca, Odolgan îl întrebă pe Balamber în dialectul hun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în schimb, brațe viguroase și spinări puternice și, atunci când era nevoie, știau să proptească zdravăn prăjina de fundul râului și să biruie curentul. Audbert îi conduse pe cei patru huni la punctul de îmbarcare mult înainte de ivirea zorilor; bătu la cocioaba lui Fergal și îl convinse, aruncându-i săculețul cu praf de aur, să facă traversarea în semiîntuneric. în acel punct, apele fluviului curgeau mai puțin vijelios, dar la fel de bine se putea urma curentul: pe malul celălalt existau mai multe puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se ridica vertical deasupra apelor sale azurii. Din punctul acela, o cărare întortocheată cobora printre stânci mari de granit, brazi și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o cocioabă făcută din trunchiuri de lemn. Un cal alb, în care Balamber îl recunoscu imediat pe Rutilan, păștea liniștit în apropierea stufărișului ce îmbrăca malul. Dincolo de linia lui, un bărbat intrat până la genunchi în apă împingea către larg o barcă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care vorbiseră: un spațiu doar cu puțin mai larg, încadrat de ziduri fără ferestre și acoperit de mărăcinișuri, în capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul sărmanului Etbinus. — L-am întors eu, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încolona aproximativ de-a lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția lui Balamber se concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând. Nimic mai mult decât o jumătate de duzină de cocioabe abandonate, alcătuite din bușteni și cu acoperișuri înalte din paie, cu grajduri și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind prin spațiile largi ce se deschideau între case. — Satul ăsta nu e rău, îi spuse lui Odolgan. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burg, Balamber dădu semnalul de oprire și imediat războinicii se grăbiră să pună mâna pe orice construcție ce ar fi putut oferi un acoperiș. Servitorii săi o ocupară, fără să stea prea mult pe gânduri, pe cea mai comodă dintre cocioabele acelea; aranjară cât se putu de bine adăpostul, apoi începură să dea jos din bagaje, să hrănească și să lege animalele. Cât despre el, înainte de a descăleca, se hotărî să verifice la ce distanță se găseau oamenii lui Ardarich și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de întreaga poveste într-atât încât nici nu mai era în stare să discearnă realitatea. Și-a spus că orice sentimente ar fi avut femeia respectivă și fiul ei ele erau mărunte prin comparație. Cei doi își duceau viața în cocioaba lor, despre care credeau că reprezintă întregul univers - o viață frumos trăită la fel de importantă ca o sută altele asemenea. Ahmad nu se mai simțea destul de curat ca să-și facă salah-ul. Mizeria i rămânea lipită de mâini indiferent cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încep a-i curge lacrimile pe obraz... Bine, zic, du-te și-ți caută de treabă, acu am să te iert... Da’ de ce-ai venit la mine? Zice: N-am putut să răbd... Nu puteam să mai trăiesc în cocioabă la tătuca... El mă bătea și mă alunga... Ș-am dat tot de lângă mine, ș-am venit. Mai bine omoară-mă, numai nu mă alunga... Îmi era și dor de tine, zice... Dragoș se opri. Își ținti ochii în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de El mai vârtos când sunteți puternici, căci pentru voi Dumnezeu va fi cu atât mai necruțător, și țineți minte că privirea Lui trece la fel de ușor prin zidul impunător al unui palat ca și prin peretele de lut al unei cocioabe. Și peste ce dă privirea Lui înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală coranică; glasul îi curgea acum fără nici un artificiu, iar ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință de carte, și care știuseră totuși să devină breasla cea mai respectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vremea potrivită, numai că nu căpătaseră în ochii mei vreo semnificație anume. În timp ce mi le reaminteam, glasul lui Nur îmi ajunse la urechi, trist, dar demn: — Prințul urzește planuri în palatul său, fără să știe că tot atunci, într-o cocioabă, degetele unui meșteșugar îi țes deja lințoliul. Rostise cuvintele în arabă, dar cu acel accent circazian pe care îl recunosc pe dată toți cairoții, deoarece este cel al sultanilor și al ofițerilor mameluci. Mai înainte ca eu să fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am duce să ne odihnim? — Pe piramide? — Nu, ceva mai departe. Există, la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să nu vin după ea. Dispăru în locuință. Am așteptat-o, rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Monetăriei, un apropiat al sultanului, putea mai bine decât un altul să nu lase ca vreun mameluk să pună mâna pe casa goală. Călătoria noastră a început în luna safar, în ajunul Paștelui creștin. Prima oprire am făcut-o la cocioaba Khadrei, lângă Ghizeh, unde am petrecut o noapte, înainte de a ne îndrepta împreună cu Bayazid, în vârstă atunci de un an și patru luni, spre Bulak, marele port fluvial al orașului Cairo. Mulțumită unui bacșiș zdravăn, ne-am putut îmbarca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care ne înconjurau, m-am lăsat să alunec jos, cu ochii încețoșați. Ca și cum Nur s-ar fi aflat în fața mea, i-am adresat un murmur furios: — La ce bun să visezi la un palat când poți găsi fericirea într-o cocioabă de la poalele piramidelor! După câteva clipe, Abbad a venit să se așeze alături de mine. — Mama și fiicele tale sunt sănătoase. Harun le trimite lună de lună bani și hrană. După ce am mai oftat de vreo două ori, i-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i se strâmbau pe la spate. Adesea, le dădea de făcut exerciții ca să poată pleca în cancelarie, unde se așeza la fereastră și fuma. O să-i arate lumii într-o bună zi; o să treacă peste copilăria lui marcată de sărăcie, peste cocioaba în care crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama epuizată. Într-o zi, lumea va întoarce în cele din urmă ochii către el. Aplauze. Premii. Reporteri de la ziar. Își va îndrepta chipul spre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
M-am uitat prin cameră, la patul răvășit, la peria de păr, la valiza care fusese golită. Zvelt, în vârstă de treizeci și șase de ani, tată a doi copii, cu educația lui, cu privilegiile lui - ce căuta Alec în cocioaba asta închiriată? Am băut pernod sau paranoid dintr-o sticlă de un kil, cu o etichetă Heathrow. — Știi, i-am spus, ce mi-ai spus la aeroport mi-a dat peste cap toată excursia Îți mulțumesc. Mi-ai făcut viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe. Două rogojini de papură plasate la o oarecare distanță, dintre care una purta în prezent povara trupului său slăbit, erau așezate pe o podea de pământ - dar o podea măturată meticulos. Mătura, un mănunchi de crengi, era rezemată leneș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să cânte un vechi imn axona, pe jumătate uitat, pe jumătate rememorat, un imn închinat morții. — Dumnezeule! exclamă Nicholas Deggle. Virgil Jones se întoarse încet către el. — Tulpina, zise Deggle. A dispărut. Pur și simplu. începu să caute disperat prin cocioaba mică și dărăpănată. Virgil se ridică din balansoar și ieși. — Bravo! Zise el, uitându-se în sus, spre munte. Bravo! Deggle veni lângă el. — Nu-l găsesc nicăieri, spuse. Trandafirul a fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l caut la fostul său cămin și am dat peste asasinii angajați de frații lui, care făceau inventarul proprietății și lichidau cele cîteva obiecte care Îi aparținuseră. Miquel dormea de cîteva nopți Într-o pensiune de pe strada Canuda, o cocioabă lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]