325 matches
-
dualismelor, opozițiilor. Dramatismul mișcă întreaga sa epică, dându-i o forță și un ritm pe care puțini alții le mai dovedeau în literatura noastră. Și-n personajii și-n viața pe care o împânzea în jurul lor, crescând ca noaptea peste coclauri, se săvârșea o îndoită desfășurare” * Simțim nevoia să atragem atenția că, deși acest mare prozator a fost reabilitat, că i s-au dedicat monografii atotcuprinzătoare, cu analiza operei, i s-au reeditat operele în mai multe ediții, s-au făcut
COMEMORARE-GIB.I.MIHĂESCU (1894-1935 ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354364_a_355693]
-
fierbând, să fie aflat. În depănarea a peste patruzeci de ani de carieră actoricească a jucat în teatru, teatru radiofonic, film, pe platourile televiziunii și ale studiourilor de filmare, pe scene în sălile de spectacol și oriunde (a jucat „pe coclaurile patriei”, mărturisește). Are și o carieră didactică nu puțin prestigioasă, pregătind două serii de actori la Academia de Artă „Luceafărul”. Nu a fost insensibilă nici față de atracțiile livrești, izbutind cu talent și scrierea de carte. Filmografie, așadar, teatru, teatru radiofonic
CA ŞI FAMILIA, SCENA E PRIMORDIALĂ PENTRU EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353779_a_355108]
-
când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre. Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se mai toarne unul, Stane, ca
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre.Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se mai toarne unul, Stane, ca
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
statuile/busturile Luceafărului! În România, nu doar în Vaslui! Îl cred. Pe cuvânt. Tot el îmi relatează o întâmplare. Paranormală! Un reprezentant de la Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Ajunge pe coclauri, prin Moldova, unde-i mâna de lucru ieftină și oameni inteligenți. I se sparge un colier, de-i fierbe apa în motor. Pustiu. Nimeni. În sfârșit, vede pe cineva și-l întreabă: - E vreun service prin apropiere, bade? - Nea Costel
TABLETA DE WEEKEND (59): ŞI CU SERGENTUL ZECE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353673_a_355002]
-
mă plimbau pe malul Arieșului, prin păduri, prin locurile din împrejurimi. Ceva mai târziu, au apărut primele vise, în orașul Alba-Iulia, poate și pentru că locuiam undeva la marginea orașului, treceam zilnic prin Cetate să ajung la școală, umblam liberă pe coclauri după flori de câmp și fluturi... Acolo am dansat pentru prima oară; la serbarea de sfârșit de an, învățătoarea m-a îmbrăcat într-o rochie albastră, cu aripi, aveam rolul îngerului. Acolo am ieșit prima oară singură pe scenă și
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
se lucra în sat căci așa era rostul țăranului cinstit: să deprindă copiii cu munca pentru a trăi simplu, fericiți și sănătoși, la vetrele părintești și-n sânul naturii, nu ca azi când pleacă toți prin lume și rămân satele coclauri pustii...! A fost primul copil din cei cinci ai familiei Tache Giugaru și Victoria Pavelia. De la frageda vârstă de 5-6 ani, înmugurea ca un vlăstar cu har de artistă, recita și cânta fermecător, ca mama sa căreia-i moștenea talentul
MARIA PLOAE. ARTISTĂ REVENDICATĂ ÎN IUBIRE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354549_a_355878]
-
de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit cu dibăcie ... Vara păștea oile pe coclauri iar după răvășit venea în sat la dobitoace pentru-adăpat, fân și rănit în grajd. Păstor de iarnă fără simbrie. Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-avea măligă și lapte din
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
Articolele Autorului CITEȘTE ȘI FĂ CE VREI Sunt poet și scriu reversuri cu vibrări de glașpapir. Că se gustă, încă, versuri languroasae, mă emir. Cu schelet telectual, degresat de zei și tauri, câștigai, pe-al frunții val, o cunună de coclauri. Mi-am sădit conceptul rar în al sângelui argou. Din pistilul popular, mi-am ales celest lingou. Împletit din dialecte, trupul greu se-avântă-n vals. În ierbarul cu defecte, adevărul meu e fals. Nu fac artă pentru hartă, dacă stele-adun din
CITEŞTE ŞI FĂ CE VREI de JANET NICĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357209_a_358538]
-
buimace de sub fruntea ei, neavînd cu ce să li se opună, pentru că era lipsită de voință, stoarsă de putere ca o lămîie și fragilă psihic ca o mimoza senzitiva, le dăduse frîu liber, să galopeze în voia lor pe toate coclaurile vieții și ale morții, dar nu ajunsese la nici o concluzie, de aceea, cînd bărbatul a chemat-o la masă, ea a zis da, bine, sigur, acum, imediat, ce Dumnezeu, ai răbdare! sînt și eu doar o biată femeie, ce vrei de la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
Dorința ei cea mare a fost să-i aducă Sfânta Împărtășanie, ca împlinire și desăvârșire a rugăciunii. Când ne rugăm cu glas tare, acatiste, canoane, psalmi sau orice altă rugăciune, chiar și rugăciunea lui Iisus, adeseori mintea colindă pe alte coclauri. De aceea este bine să fim mai concentrați să facem un efort. Dacă nu reușim dintr-o dată, putem repeta rugăciunea și să ne căim pentru această rătăcire a minții și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute pentru a
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
kilometri de comuna mea. Dacă nu mă grăbesc să-l ocup, s-ar putea să-l pierd și nu mai am rezerve financiare să stau fără serviciu, iar dacă mă duc la Călărași la Secția Agricolă, cine știe prin ce coclauri mă aruncă. - Bine, când vine medicul la vizită îți ceri externarea și mai vorbim acasă. Între cei doi prieteni care înainte abia așteptau să se vadă și să se iubească, acum se instalase o stare tensionată, destul de jenantă. Fata, în
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
gândea atunci la vârsta sa tânăra, până s-ar fi aflat de idila lor de către colegi. Într-o joi, Ana abia aștepta să termine orele de lucru, pentru a se întâlni cu iubirea vieții sale, Costache. De obicei alergau pe coclaurile din marginea satului pentru a fi împreună, a se îmbrățișa și ca să se sature de sărutările lor pasionale. Când o săruta Costi, o umplea de foc, ardea toată. Simțea că nu mai are aer, că se sufocă de atâta pasiune
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
sute de mii de români și-au îndeplinit visul de a lăsa în urmă mizeria și sărăcia lucie pe orizontală și au schimbat-o cu aceeași mizerie și aceeași sărăcie lucie, dar de data asta pe verticală. Am umblat pe coclauri și drumuri desfundate în care norma este groapa, și nu asfaltul, am umblat prin târguri demne de Evul Mediu, pline în mod paradoxal cu produse made în China, cu tarabe pline cu pantofi de „mort”, târguri de animale de povară
O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge () [Corola-blog/BlogPost/338713_a_340042]
-
lumină, ce sinteză ! Din adevăr ne construim icoana, Trimitem lăcomia în asceză, Despre iubire rostuim o teză, Cunoașterii nu-i întrerupem goana. Să fim științei mesageri și fauri În chimono să fie arta-ncinsă Și frica s-o ascundem pe coclauri, Ca un shogun cu-armata neînvinsă. Să ne încununăm, cu nimb de lauri, Pe fruntea-naltă și pe tâmpla ninsă. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: GREVĂ...JAPONEZĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul VI, 16 februarie 2016
GREVĂ...JAPONEZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340416_a_341745]
-
Ce dragoste? Tocmai sfârtecasem o oaie! Ce post? Cu carne, nu cu post! Până s-ajung acasă, mă stăpânea o revoltă atât de aprigă că mama s-a speriat. Am trântit disagii în mijlocul antreului și-am fugit. Am umblat pe coclauri până noaptea târziu. La fiecare pas mă căzneam, ca și cum m-aș fi întors din drum și aș fi luat după mine acel călăreț nevăzut, cu cal cu tot, pe târâș. Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
din lume! din lumea mea, adică!...Iată, pe acest drum cu o mie și una de veșnicii pe secundă, am să fiu fugărit și înspăimântat de câinii unor ciobani rezemați în ciomege colosale și în gânduri fericite!...Iată, pe aceste coclauri am să vin și am să mă laud Nimănui că Așteptarea Ei mă urmărește, are răbdare, surâde și râde și hohotește și-mi spune că n-o să-mi fie rușine niciodată să mă uit în oglindă și să-mi amintesc
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
o dată! cred că n-o să se supere, n-o să-mi reproșeze că umblu cu baliverne, n-o să mă certe că troncănesc verzi și uscate!... Uite, mama se ridică de lângă mine, oftează (o dor picioarele, sărmana, de atâta muncă pe atâtea coclauri!)... se duce și-mi aduce, dintr-un dulap vechi ca și gutuiul, oleacă de dulceață de gutui, cea mai bună dulceață de gutui din lume!... Sigur că da! mănânc dulceață, beau apă rece, mă uit la mama, ea se uită
Cea mai bună dulceaţă de gutui din lume () [Corola-blog/BlogPost/340003_a_341332]
-
din respect și din adorare pentru nemurirea matrimoniului/patrimoniului lor, a luat briciul bărbatului și și-a tăiat buricul degetului mic, așa, să consfințească Unirea prin ceastă ofrandă sângeroasă!]... Sigur că da!... Mitică-i foarte convins de spiritul vindecător al coclaurilor dobrogene, de spiritul filantropic și blând al turcilor și al tătarilor și al lipovenilor aciuați pe locurile de baștină ale regelui bălților, Vasile Ștefan, supranumit Terente!... Și dă-i, și taie!... Și taie, și dă-i!... Mitică se uită scurt
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
mai ales că inspectorul era între două vârste, și a intrat în cancelarie, așa, ca neștiind că e inspectorul acolo. Era numai zâmbet, încât bietul om se cam pierduse. - Hm! De unde până unde o asemenea minune de fată pe aceste coclauri? și-a zis el... S-au luat cu discuțiile, și așa, încet, încet, inspectorul a ajuns din nou la Primărie. Acolo a fost dus în camera unde făceau ei chefuri, grătarele lucrau din plin, iar inspectorul și-a dat seama
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
-Scoală-te, iubitule, că e târziu! INVITAȚIE Te-aștept înfrigurat de-o veșnicie Să apari pe aleea mea de ceață. N-auzi cum deznădejdea mă răsfață Și ziua-mi întreagă e sălcie? Noaptea nu se mai face dimineață Și umblă pe coclauri zurlie, Strugurii nu se mai coc în vie Și roua din privire îmi îngheață. Iubita mea născută dintr-un vis, Euritmia vieții-mi, fără tine, E un testimoniu abrogat, prescris, Un refren anacronic și fără bis. Lasă-ți izvorul cu-
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
spre conacele lor. Dar duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându-se la ei pe la răscrucea drumurilor din pădure. Le speriară caii care rupseră hamurile și dispărură în umbrele nopții. Bieții boieri, prăfuiți, cu hainele rupte, zgâriați de mărăcinii din coclaurile prin care-i târâseră dracii, abia către orele dimineții ajunseră în sat. Căpitanul și câțiva oșteni tineri transportară cu căruțele toate proviziile la conacul unui boier bătrân, lipsit de moștenitori. Acesta puse la dispoziție nu numai spațiul de depozitare și
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
deci așa s-a întâmplat. Mulțumesc Dalia pentru grijă. - Asta-i bună! Ce-i nou sub soare? răspunse fata ca și când asta era mereu atribuția sa, să aibă grijă de sănătatea mamei adoptive. Tu bolnavă și eu să umblu creanga pe coclauri fără să fac nimic? Trebuia să-i spun și lui Ștefan. El este de-al locului, le știe pe toate și poate să ne dea o sugestie. - Are dreptate, aprobă bărbatul. Bine! Atunci aștept telefonul vostru, dar nu mai mult
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
toate ființele pământului, atunci merită să scape, el este învingătorul! Nu e drept ce spun? De aceea m-am gândit, într-o străfulgerare a minții, să aduc lucrurile în firescul lor. Am înălțat brusc pușca în aer și am tras... Coclaurile au tresărit, trimițând vuietul puștii dintr-un creștet de deal în celălalt. Moșu Klesch, spre care mi-am îndreptat dintâi privirea, își dăduse de sperietură cu tot cu scăunel pe spate. Țapu, de la sine înțeles, dispăruse, ca și cum niciodată nu s-ar fi
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]