289 matches
-
dacă mă vei purta în cârcă. Omul se mulțumi și luă șarpele, care i se încolăci împrejurul gâtului. Mâncarea unuia era și mâncarea celuilalt. Nimic nu făcea unul fără altul. Dar bătrânețea aduce cu ea și neputință și omul ajunse cocoșat de povara ce o purta. Într-una din zile zise șarpelui: Măi șarpe, fătul meu, fie-ți milă și dă-te jos, că nu te mai pot duce! Ba să-ți muți gândul, tată. Așa ne-a fost învoiala. Oamenii
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de limba română și istorie la diverse școli din București. Colaborează la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „Vatra”, „România literară” ș.a. P. debutează în revista „Luceafărul” (1967) cu povestirea Cetatea și își publică în 1968 primul volum de proză, Frumoasa cocoșată, caracterizat prin alăturarea unui limbaj stângaci, excesiv poetizat, și a celui de sorginte țărănească. Titlurile indică frecvent conținutul povestirii - Pădurea, Povestea fânului, La noi la Pădureni, Sfade, Vorbele drumului -, fiind puncte de reper în ceea ce privește subiectele alese pentru a evoca lumea
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
atelaj, în urma lor rămînea o dîră lată, ca un sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau de vreo altă boală. Apartenența lui la cîrdul balenelor părea îndoielnică, deoarece asemenea leviatani venerabili nu prea sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
domnule. Să le trag la bord? Ă Nu trage nimic și nu te-atinge de nimic, leagă totul! Vîntul se stîrnește, dar încă n-a ajuns pe platourile mele. Hai, repede! La treabă! Omul ăsta mă ia, zău, drept căpitanul cocoșat al unui vas de cabotaj! Auzi, să dea jos verga gabierului mare! Nu. limbricule, află de la mine că cele mai înalte catarge sînt făcute pentru vînturile cele mai cumplite, iar catargul creierului meu lunecă acum printre nori. Să-i dau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în acest spațiu se regăsesc și elementele unei fațete caracteristice pentru proza lui C.: mahalaua evreiască din micile orașe ale Moldovei. Printre romanele ce au ca substanță lumea amestecată a Bucureștilor de după primul război mondial se situează și Don Juan Cocoșatul (1933). Viziunea care îi conferă unitate este una expresionistă, discursiv enunțată în subtitlu - Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
el În acele prime douăsprezece luni. De când Își amintea, Lefty fusese Întotdeauna de cealaltă parte a păturii din păr de capră care le separa paturile. Îi făcea teatru de păpuși de dincolo de kelimi, transformându-și mâinile În karaghioșii deștepți și cocoșați care Îi păcăleau Întotdeauna pe turci. Pe Întuneric, născocea versuri și Îi cânta tot felul de cântece, iar unul dintre motivele pentru care ura muzica lui nouă, americană, era că o cânta numai pentru el. Desdemona Își iubise dintotdeauna fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă Rex. Eu stăteam În mijlocul camerei, cocoșată. Îl simțeam pe Jerome cum mă privește. M-am prefăcut că mă uit prin cabană, dar apoi m-am răsucit, așteptându-mă să-i Întâlnesc privirea. Dar nu s-a Întâmplat așa ceva. Ochii lui Jerome erau pironiți pe pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
realitatea deformată, neplăcută, ascunsă, negată prin modalități de impact asupra receptorului, catalizând necesitatea umană de a respinge forme ale urâtului, de a le separa de tiparul clasic. În aceeași manieră, romanticul, analizat de G. Călinescu, ”este terific, incoerent, maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
împreună cu Luis Sasada, dintr-un colț al temniței se auzi pe neașteptate zgomot de pași și ușa zăbrelită se deschise. În lumina lumânării se ivi chipul turtit ca de pește al temnicerului. — Intră! La porunca temnicerului, o umbră mare și cocoșată se furișă înăuntru stângaci. Apoi murmură către cei doi în latină: — Pax Domini. Din pricina amurgului, chipul și înfățișarea osânditului nu se vedeau, dar dinspre el venea aceeași duhoare pe care o răspândiseră și ei până atunci. — Sunteți preot? Un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-ntotdeauna avem râul care să ne apere. Zach ? a spus Jina. Cum rămâne cu Danny ? Zach s-a asigurat că și ultima limbă de foc se stinsese. Jina și-a spus că, așa cum venea către ea, Zach începuse să meargă cocoșat, dar, din cauza fumului și aburilor, era destul de greu să-și dea seama dacă nu era doar o impresie. Era greu să ai certitudini în orice privință. Acum nu mai avem timp, a răspuns el. Trebuie să plecați. Apoi Zach a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici, în Germania, a învins în Britannia, a învins în Africa și în Hispania Tarraconensis, unde armata l-a ales împărat în aprilie... — Ai mai văzut pe cineva care să fie ales împărat de soldații lui? izbucni indignat un bătrân cocoșat, neîntrecut în arta de a găti păsări; până atunci rămăsese tăcut și prăjise sturzi într-o tingire unsă cu grăsime. Ce-or să zică zeii? Împăratul trebuie ales la Roma, de Senat și de poporul roman. Așa a fost dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele mai îndepărtate, din cel al parților până la strâmtoarea Hispaniei. Prinși în dispută, pentru că nu știau cum să utilizeze cantitățile acelea enorme, nu-l băgară în seamă pe Listarius. În cele din urmă, când ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înghițitură de ceai. Nu e prea amenințător, bietul Sampath, spuse. Uită-te la el cum stă acolo, lâncezește ca de obicei, fără nici o mărire de salariu sau promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat fiul său, cu micul dejun întins dezordonat într-o adunare de firimituri în jurul farfuriei. În fața lui, vibrând ca un mecanism, o muscă se rotea deasupra unui castron cu fructe pe care soția lui le cumpărase după multă târguială de la tarabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
oră cu totul întâmplătoare pentru a se lăsa în voia atracției pe care o simțea față de plaja cea mică a insulei Calf. Ca urmare, mergea cu pași mărunți, ca o capră, pe cărarea care cobora în spirale, în urma unei babe cocoșate, încă și mai sprintene, numită Dolores O’Toole, care ducea, prins în spate, un balansoar din lemn de nuc, nemaipomenit de frumos. Era prins cu cureaua domnului Jones. Ceea ce însemna că acesta era obligat să-și folosească ambele mâini ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci când le rostea, dar Dolores nu arăta nici un semn de dezaprobare, ci stătea timidă în fața lui, cu o mână odihnindu-i-se pe jumătate întâmplător în locul unde i se împreunau coapsele. în întuneric părea mai puțin zbârcită, iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă implori să nu te termin încet! — Ar ajuta la ceva? — Nu. — Păi, vezi, șefu’? Mickey zise: — Herman, ieși de-aici! Gerstein ieși. Secretarele continuau să dactilografieze, iar funcționarii continuau să îndosarieze. Buzz îl mai întărâtă un pic pe micul cocoșat: — Fără resentimente, bine? Mickey îi zise: — Îți propun un târg, pentru că atunci când zic eu „târg”, e ceva în care poți avea întotdeauna încredere. Corect? „Încredere” și „târg” constituiau marca omului - de aceea lucra cu el și nu cu Siegel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut nicicând femei cu o înfățișare atât de gravă. Au spinările cocoșate, iar membrele lor îmi amintesc de copacii strâmbi și noduroși de pe crestele munților. Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numărăm, Numere în ani avem, Învățăm să socotim Mai deștepți să devenim! 0 unii spun că este nul Și nu-i demn de luat în calcul, 1 este primul din pitici, 2 următorul din cei mici, 3 e puțin mai cocoșat, 4 un pitic adevărat, 5 deja e puțin mai mare, 6 vine pe cărare, 7 el ne spune că-i frumos, 8 se prezintă bucuros, 9 dintre toți răsare, 10 - i fratele cel mare. Iar acum în rând vom trece
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Încerc să-l ridic, dar are șaptezeci și ceva de kile. Connor, te rog frumos. Nu ne Îngreuna și mai mult situația. — Cred că ai dreptate. În cele din urmă, se ridică În picioare. Plec. Pornește către poartă, cu spatele cocoșat a Înfrângere și mă străbate un sentiment cumplit de vină, amestecat cu o dorință extrem de fierbinte de a-l face să se grăbească. Spre groaza mea, se Întoarce iar spre mine. — Și... cine e ? — E... un tip pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ziare și depozitată în mințile miliardului de oameni - ea este comparată. Cum își păstrează soții aceste femei? Deng Yin-chao mai că ar putea fi compătimită pentru fața ei în formă de yamă. Are ochi de țestoasă, gură de broască, spinarea cocoșată, părul sur și trupul ca o sticlă de sos de soia, înveșmântat în costume gri. Nu e nici o culoare în vorbirea ei. Nici în expresia ei. Și cu toate astea, soțul ei, premierul Zhou, este cel mai chipeș și fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]