297 matches
-
căutată de tânărul împărat, decât contra unui comision. Nașu’ scoate punga și după ce cad la tocmeală cu gureșele femei plătește atâta cât au convenit. Pentru suma aceasta, din cămară li se aduce oaspeților Budihala, o femeie neagră, zbârcită, urâtă, bătrână, cocoșată, pe care mirele o refuză, susținând că el o altă floare a zărit. Femeile sunt de acordă să ofere căprioara cea adevărată, numai dacă nănașul mai dă ceva pe deasupra. Și numai după ce acesta mai pune o foaie, două, mirele este
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mulți opozanți când armata a început să curețe strada. Dar iată că sosește maiorul Fănuță în capul escadronului de jandarmi. Atunci mai mulți ies din cafenea pe trotuar și în stradă, având în frunte pe avocatul Atanasiadi care era mic, cocoșat și cu figura unei maimuțe. Atanasiadi era prieten cu Fănuță, dar în acel moment era plin de indignare. Ieșind în mijlocul stradei luă o pozițiune marțială, puse mâna în șold și strigă: — Savule, dă-te înapoi, căci ești soldatul tiraniei! Fănuță
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că scăpase de el. S-a strecurat lin, alunecând pe marginea patului de spital, apoi s-a înălțat încet, cu gândul să iasă pe fereastră. Dar s-a oprit pe pervaz, când l-a văzut pe Bobo. Era răvășit și cocoșat, de parcă i-ar fi murit tatăl. Pentru Bobo, moartea senatorului devenea semnalul de alarmă mult așteptat. În mai puțin de-o săptămână, cadavrul a fost văzut și de medicii din spital și de cercetători, studiat ca la carte, după puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urma exploatării nesimțite din ultimii douăzeci de ani. Mi-a stârnit ieri nostalgia filmelor de altădată vederea în programul zilnic la televiziune că noaptea pe la ora 1 pe un canal de televiziune va fi transmis filmul de capă și spadă Cocoșatul. Nici nu știu dacă l-am văzut, sau numai am citit cartea Lui Paul Feval mi se pare, dar voiam neapărat să-l văd și de aceea am încercat să stau treaz până la cea oră din noapte când miezul nopții
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât de haios ca acela nu mai văzuse vreodată. Uscată, cu un cap mic înghesuit și poziționat direct pe umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și umerii dolofani; capul său părea aproape Înfipt Între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, În care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat Înainte Într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat În fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori Îl sfătuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Citește cu atenție textul următor: ̋O poveste e o jucărie. Ți-am spânzurat de pereți o mie de jucării, și toți copacii din pădurile muntelui alb, la piciorul căruia paște lumină verde calul nostru roșu, sunt plini de maimuțoi cocoșați, de îngeri cu elastic, pe care i-a prins în codri dorința noastră de a da vocilor vântului o îndreptățire, și pustietății molcome dintre frunze o viață împărechiată cu oameni în mucava. ̋( Tudor Arghezi, Jucăriile) *mucava-carton gros întrebuințat la
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
logofeți de cancelarie (Radu Șerban întreținea o corespondență intensă; scria în țară și în alte părți), un doctor (căci fostul Voievod era bolnav de gută), „der Leibhartz seiner Durchlaucht”, năimit în Austria, și - la fel ca Petru Șchiopul - un bufon cocoșat, „der Hofnarr” (aidoma ca la marile Curți europene). Cum suita lui Radu Șerban evolua în medii confesionale ostile, prezența duhovnicului era obligatorie; îndeplinea această funcție fostul mitropolit al Moldovei, Dionisiei Ralli Paleologul. Radu Șerban își făcea testamentul la 28 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lung (2); materie (2); minciună (2); mîndru (2); moral (2); mort (2); neted (2); obligație (2); ondulat (2); în picioare (2); poziție (2); responsabilitate (2); țeapăn (2); admirație; afaceri; amuzant; arat; ascult; a avea; binefăcător; blondă; brînză; cadou; caz; cetățean; cocoșat; conștiință; copac; copil; corectitudine; corupție; creion; cuminte; ceva ce se cuvine; cuvînt; de cuvînt; datorie; decizie; fără defect; deget; demn; demnitate; dependență; deștept; dictare; direcție; domeniul meu; drept; dur; egal; emoții; este; etic; eu; exemplu; nu există; Facultate de Drept
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
înregistrat cu acuitate maladivă de eroină, pare desprins din bolgiile dantești, cu o natură supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cărții. Eu nu-s frumos, asta încerc să-i explic motanului care mă observă deja de câteva veacuri. Sunt respingător, atât de respingător cât poate fi un om. |sta-i primul gând care-mi intră în creier odată cu lumina dimineții. Cocoșat, cu un picior mai scurt decât celălalt, nu-mi pot împiedica ochii să se învârtească în orbită când sunt emoționat, iar ochiul meu stâng, naiba știe de ce, e adesea injectat - ia spune-mi, motane, de câte vieți ai nevoie ca să
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Balzac într-o frază celebră. "Saché - povestește el - este un castel dărăpănat așezat într-o vale fermecătoare din Turena. Stăpînul, un om de cincizeci și cinci de ani, în copilărie, mă ținea pe genunchi... El are o nevastă acră, habotnică, cocoșată, săracă cu duhul." Odăița de lucru arăta ca celula, chilia unui călugăr. Pătucul, vârât într-o nișă, ca al unui licean la internat... Cât face opera lui Honoré de Balzac? îl întreb pe un finanțist. Acesta tace și mă invită
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
din străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta? Uneori prin ridicarea sprâncenelor. Stau gârbovit, cocoșat, îmbătrânit. Stau și citesc așa de parcă tu m-ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o ridicarea
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
pentru ca iluziile să se risipească precum fumul. Ele s-au topit definitiv în mezalianța acceptată în mod suspect chiar de către Rege. Nu am vreo îndoială că "înnobilarea" lui Radu Duda are semnificația unui pumnal letal înfipt în spinarea oricum destul de cocoșată a mult prea-încercatei noastre monarhii. Hrănit cu lecturi din Dumas și Caragiale, am o cu totul altă imagine asupra regalității decât aceea furnizată de experiența veacului trecut. La un capăt, percep monarhia prin proiecția romantică datorată părintelui lui d'Artagnan
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
Dîmboviței, se putea întîlni, cu mai mulți ani în urmă, un bătrîn mic, împuținat mai degrabă, pierdut sub pulpanele unui palton soios pe care nu-l abandona indiferent de anotimp sau de vremea de afară, care căra, pe spinarea lui cocoșată neverosimil, baloturi imense de ziare. Puse în ordine, întotdeauna cu titlul la vedere, frumos aliniate la margini și legate în cruce cu aceeași sfoară groasă de cînepă, ziarele formau pachete aproape cubice. Prinse între ele ca niște desagi, cu mai
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula inițială și statutul de ubicuitate” (Luminița Marcu) face, într-adevăr, ecou personajului-marionetă-scripturală al lui Mircea Ivănescu și grupului intrepret de “roluri” definitorii pentru mica familie, aici a “cocoșaților”: romanțioasa minodora, sensibilul și purul fiu benedict, fratele istovitu, ori “patronul librăriei concordia”, cu nume de fioros haiduc, terente. Toți reprezintă împreună o micro-lume fragilă, marginală, cu insubordonări de oameni în fond pudici și timizi față de convenții (“sam e un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
gravitez pe orbita refulărilor cotidiene cuci grăbiți trec prin mine ca printre picioarele arcului de triumf șuvoiul zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
această existență". Curios, Prigorița nu se supăra de asocierile didactice ale sorei mai mari. - Primele zile după schingiuire, bunica m-a dus de-a-devăratele în spinare, prin curte, spre toaletă ori spre un țol așezat pe iarbă. îi simțeam umerii puțin cocoșați, oasele mici, tremuratul, respirația grea. Cred că niciodată nu m-am rugat mai arzător lui Dumnezeu de ceva ca atunci, să facă să-mi scadă greutatea - dacă se poate la zero - să nu-i mai fiu o povară... Poate că
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
în situația de a le fi frică să iasă din spital, căci cei care nu sunt nebuni li se par bizari și imprevizibili. ș?ț Domnul de Sade, continuă domnul de Coulmiers îndreptându-se, are o particularitate: așa cum sunt eu cocoșat, el scrie. - Dar... ce scrie? - De toate, și de aceea va fi o problemă să îl avem aici. Nu numai că scrie lucrări abjecte, după cum v-am zis, dar inundă planeta întreagă cu pamflete, petiții, scrisori, proteste, adrese, rectificări, articole
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și cenușii. Meaume știe că e logodită cu un subaltern al tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
pubela în cîrcă/ ca un hamal reciclat gunoier/ scriu cu ploi mortuare prin parcurile ca niște coșciuge/ și copacii scrîșnesc din esențele lor diferite/ ca alergătorii olimpici din genunchii lor cangrenați/ scriu ca să nu mor ca să nu las parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
vorbă în târg ca să vină cineva să curețe sobele? Temperaturile scăzute din iarna aceea obligau să se mențină aprinse toate focurile. Și mai era un reșou la picioarele lui și altul în camera cumnatei, lângă care moțăia Amoroso, pitic și cocoșat, pe care îl ceruse cu împrumut de la părintele Custódio, ca să o îngrijească pe Ludovina. Amoroso îi dădea comprimatele, puțina mâncare pe care o accepta sau reușea să o înghită, îi punea plosca și pe urmă se ducea să o deșerte
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
prea mult bun simț, generator de mediocritate. Totuși, n-am bunul simț să protestez, și eu, pe tema că oamenii îmbătrânesc, că oamenii mor. (Ce pagină frumoasă scrie Cărtărescu, protestând!) Spun cum ar fi spus Mariana Marin: „Am părăsit convenția cocoșată a trecerii timpului. / Râd de ceasul din turn.” Telefonează cei doi Prexl. El, voce încă tânără, la 84 de ani.Ți-a cam stricat o bună parte din viață cu convingerea că e bolnav. Nefiind bunici, ei sunt acum copiii
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3875_a_5200]
-
lucrări ale sale, și acest Pas de deux era edificator în privința îndrăznelii modului său de gândire. Cine erau cei doi parteneri, care de fapt, de cele mai multe ori evoluau separat? Era el, Raimud Hoghe, trecut de mult de prima tinerețe, scund, cocoșat, cu buze subțiri, stânse amar, și un tânăr, înalt și frumos, japonezul Takashi Ueno, cu o figură luminată de un zâmbet cald și o plastică corporală de un mare rafinament. Timp de peste două ore - pe un fundal muzical cât se
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
cabrează asemeni unui cal înaintea unui obstacol... A propos de gemenii monozigoți, când diferențele mici nasc conflictele mari... Cineva spune despre Istorie: „E o damă grasă și confuză, peltică" -, dar care ține sub fustele ei largi un pitic șchiop și cocoșat, o ciosvârtă de om, care face de sub fusta protectoare a Istoriei semne paranoice, de groază uneori, când ele, semnele, nu sunt de tot hazul, ca înțeles...
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]