1,239 matches
-
Că, nespunîndu-le, am pierdut din voluptățile statului împreună, al strînsului laolaltă. Că, în consecință, ne risipim, ne îndepărtăm unii de ceilalți, noi de noi înșine, ne diluăm, ne însingurăm. Trist și iremediabil. Din centru, povestitorul se deplasează spre margini. Se cocoață, sau nu, undeva și începe să analizeze, să interpreteze ce vede. Să clevetească. Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu prea se mai povestește. Se comentează." În vara aceasta am poposit iarăși
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
Revizor" al lui Lucian Pintilie de la "Bulandra". Ani de zile am privit în redacție acest tablou ca pe un fel de trofeu. Existența lui în biroul unde săptămînal facem ședințele de sumar, felul solemn și tandru, totodată, în care trona cocoțat pe un fotoliu, și el celebru, mi-a creat , mereu, un soi de bucurie, de mîndrie cumva, dar și de responsabilitate. Față de profesiunea mea, de mine, de prestigiul acestei reviste. De multe ori am alunecat în povestea lui. În liniile
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
depozitului de muniție din apropiere (10 mai 1918). A doua biserică, construită între 1923-1928, a fost dărâmată de comuniști. Actuala biserică s-a zidit ̀între 1994-1999 și a fost sfințită la 23 mai 1999. Castelul Cantacuzino Pogonat din Vlădiceni Cocoțat mai sus de Schitul Vlădiceni, încă mai rezistă timpului. Pe vremuri, două doamne Cantacuzino veneau la Iași cu docarul, zilnic, la Notre Dame de Sion unde erau profesoare. Biserica din Vlădiceni, Sat Vlădiceni biserica veche a fost restaurată ̀în
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
unde fusese descărcat camionul din ajun; zadarnic, era mut. La întrebările noastre, își vâra în gură arătătorul murdar de pământ și ridica din umeri. Am reușit să găsim gunoiul cel mai proaspăt luându-ne după vulturii hoitari. Erau vreo sută, cocoțați în jurul ultimului lor festin, digerând, găinățându-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
care ciuguleau acest neant aveau stofă de supraviețuitori; de mult uitaseră savoarea unui hoit hrănitor. Nici culoarea, nici gustul și nici măcar forma - fructe ale unor combinații delicioase, dar efemere - nu intrau prea adesea în meniul lor. Uitând aceste răsfățuri trecătoare, cocoțați în pura permanență, în pura toropeală, ei digerau dura afirmație a lui Democrit: nu există nici dulcele, nici amarul, ci numai atomii și vidul dintre atomi. .................................................................................................................. - Terence, tu, care ești englez... - Englez? I'd rather shoot myself... Sunt galez, nu
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât de voluptoasă. Era o strânsoare de gladiator, de trapeziști. Era o strânsoare admirată de copilul cocoțat pe scaunul său ridicat, în ultimul rând al cinematografului. Era o strânsoare de duminică. De fericire. Dintr-o dată, aveam atâtea să-i spun. Eram gata să vorbesc, dar a dat drumul mâinii mele, iar a lui a căzut pe cearșaf
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
memoriei este chiar Nora Iuga: " De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate, și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul, și din Malcolm Lowry, de ce Nux Vomica și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțate în copac, și din }oiu de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un tom întreg cu sigle pentru fiecare autor." (p. 95) Existența autoarei este un permanent balans între lumea fictivă zămislită de
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
câteva luni până când scăpăm de Traian Băsescu... La fel și Cristina Țopescu. Și ea a spus la fel. Cine zice așa... o să-l vadă pe dracu' îmbrăcat nemțește. Cine zice asta, nu îl cunoaște pe acest om care s-a cocoțat în fruntea țării noastre prin minciună și prin fraudă", a spus Draga Olteanu Matei în emisiunea "Q&A". De asemenea, cu o seară în urmă, Draga Olteanu Matei a avut o întrebare incomodă pentru Victor Ponta. "Vreau să-l întreb
Draga Olteanu Matei, scenariu sumbru: Mi-e teamă că Traian Băsescu va trage în populație by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81790_a_83115]
-
câteva luni până când scăpăm de Traian Băsescu... La fel și Cristina Țopescu. Și ea a spus la fel. Cine zice așa... o să-l vadă pe dracu' îmbrăcat nemțește. Cine zice asta, nu îl cunoaște pe acest om care s-a cocoțat în fruntea țării noastre prin minciună și prin fraudă", a spus Draga Olteanu Matei în emisiunea "Q&A". De asemenea, cu o seară în urmă, Draga Olteanu Matei a avut o întrebare incomodă pentru Victor Ponta. "Vreau să-l întreb
Draga Olteanu Matei, scenariu sumbru: Mi-e teamă că Traian Băsescu va trage în populație by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81789_a_83114]
-
înmulțit, cîtă frunză și cîtă iarbă, aproape toți virtuali. Ca și Doom (2005) al lui Andrezej Bartkowiak sau trilogia Stăpînul inelelor, a lui Peter Jackson, rezultatul direct al unor video-games, și 300 se digitalizează pînă în vîrful lăncii fiecărui spartan. Cocoțați pe stînci, războinicii lui Leonidas admiră diorama cu scufundarea unei părți a flotei persane, filmul devine o manga cu recuzită grecească, sîngele țîșnește ca cerneala din rezervorul stiloului și pătează vesel întreg desenul. Filmul s-a transformat într-un BD
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
ale clicii înstăpânite peste țară. Parlamentul României a devenit, în mandatele în care la conducerea lui s-au aflat, de fapt, cam aceiași oameni, indiferent că erau la putere sau în opoziție, un mecanism reacționar, ce acționează în funcție de interesele celor cocoțați pe scaunele înalte. Beneficiari ai unor oscioare cu măduvă, parlamentarii de rând votează absolut orice lege - înafara celor care le amenință privilegiile. În fața unui interes comun sau, ca acum, a unei primejdii comune, reprezentate de Traian Băsescu, parlamentarii n-au
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
forme zoomorfe, peisaje fără culoare și chiar scene cotidiene. Toate erau cu linii rotunde și cu marginile nedefinite și neclare. Ceilalți ochi, ai minții, clarificau și defineau cât de cât siluiete de sălcii pletoase, păsări cu aripile În vânt sau cocoțate pe crengi, cai maiestoși care scoteau șuvoaie de aburi pe nări, ba chiar puteau vedea binișor și caleașca trasă de ei și chiar pe Sfântul Ilie cu hățurile În mână și cu veșmintele fluturânde. Era un exercițiu, un joc Între
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
atât de dificilă situație, asta te îndatorează, prințișorule shangdi di liwu, te responsabilizează în dragostea ta cea mare pentru prințesuța luo na. pentru nimeni altcineva căpetenia clanului urșilor abenaki nu ar fi tras singura săgeată galbenă a clanului. șase deasupra: cocoțat pe înaltul zid al cetății liang de la apus, în al douăzeci și unulea an al domniei sale, ducele li gao scoate măștile negre de pe capetele șoimilor-cu-gambe ascuțite, care se aruncă în picaj către tot ce poate fi pradă. oștirile dușmanilor tăi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se rugase de Alin Ciobanu să i-o dea jos. Ăsta, destul de plictisit pentru că fazele se derulau neutru la vreo 80 de metri de el, jocul era în cu totul altă parte, se simțise flatat de solicitarea ghimizdrocului și se cocoțase, dăduse „bicla“ ăstuia jos, totuși mai poposise o țâră la înălțime să mănânce niște prune. Și a fost o fază de zece puncte, cum, vreme de aproape un minut, Castravete, scăpat pe contraatac, alerga, noi urlam la Alin Ciobanu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am auzit - ca prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă trenurile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează, dar nu le găsesc încă locul în poveste. Închid ochii și mă gândesc la ele: Zinzin stă cocoțată în vârful unui copac în parcul din centrul orașului. Este îmbrăcată într-o rochie de seară, ruptă în fâșii înguste, de parcă cineva ar fi pus-o acolo să prindă muște. Printre zdrențele de pe ea se zărește un trup împlinit, încă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de a se distra pe ei înșiși. Pensionarii din Australia nu seamănă deloc cu cei din România, sunt veseli, cu poftă de viață. Pensionarii "voluntari" au vrut să mă urce în Central Point, un restaurant plutitor, chiar în centrul orașului, cocoțat în vârful unui picior de metal și sticlă, înalt și subțire. Am refuzat încăpățânată, mi-e frică de înălțimi, "dar ai stat 22 de ore într-un avion care a zburat la 10000 de metri înălțime", "e altceva", spun eu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză catifelată, poposim pe toate plajele de pe malul de est al metropolei, ne cocoțăm pe malurile abrupte ale oceanului de unde privim apele: "Ioana Maria, tu ești acum departe zile întregi la întâmplare și porturile în care se întorc seara pescuitorii de tu ai vrut întotdeauna să fii departe Ioana Maria. Tu ai iubit mările
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cine îi conduce la moarte, cineva trebuie să le spună ce au de făcut, în ce ordine să moară și pentru ce, au nevoie de un conducător", un ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
este dat jos din copac, este urcat pe cabina unui camion de mare tonaj, am uitat să vă spun că muncitorii au scos din fabrici macaralele, camioanele, tramvaiele, ce mai încolo încoace, era o adevărată revoluție, deci omul nostru stătea cocoțat pe cabina camionului, cumva într-o rână, de parcă ar suferi de hemoroizi, piața ovaționa, "tu ești Conducătorul, tu ești Conducătorul", cineva i-a întins o portavoce, de unde au apărut aceste portavoci, de veacuri nu s-a văzut așa ceva, omul nostru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face fericiți pe alții, satisfacție care chiar dacă nu o împărtășesc întru totul, am adoptat-o. Poporul român în sărăcie și suferință, răbdător cu alții și cu sine, poate fi fericit când își vede aleșii, aceiași ipochimeni somnambuli, mulțumiți că sunt cocoțați la vârful puterii. Cei care s-au uzat la putere ar trebui schimbați asemenea pneurilor de la mașinile de curse din „Formula 1”, după un număr de ture la guvernare, pe circuitul „închis” care se numește „România”, ridicând perdele de fum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
curgerea necontenită a cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului deschis În lături, se muncea din răsputeri să vopsească grilajul metalic ce decora partea de sus, exterioară, a ferestrelor mari, boltite. Se grăbea fiindcă dimineață, după ce trecuse pe la Mc Donald's, de unde Își cumpărase un cheesburger și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă amenajată În spatele cortinei, Își mișca extrem de convingător marioneta. Degetele Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară măiestrie, păpușa interpreta, pe un fond muzical bine ales, când o secvență
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]