175 matches
-
și chip despre „întovărășală”... Auzi colo vorbă! Până la toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecut. Își ridică ochii de pe pagină și se frânge. N-a mai rămas mare lucru de protejat, nimic mai solid decât niște celule împletite și scăpărătoare. El văzuse de aproape acolo, pe câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i-a zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă a confreriei șablonarde Tertulian (sibarit sfertodoct), G.Horodincă ( savantă cocoțată), nimfa exasperată și crudelă Nina Cassian, elegiacul bașbuzuc Jebeleanu” ș.a.m.d. Morala ? Nu credeți În nimeni : Într-o zi, cineva vă va demonstra că bine faceți... Citeam, nu de mult, o cronică a domnișoarei Mihaela Michailov, apărută În Suplimentul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de soartă, cărora destinul le-a hărăzit o copilărie fără copilărie, dar în general, copiii au fost fericiți, chiar dacă erau lipsiți de unele. Mă jucam cu alți copii de seama mea în curte, sau în cimitirul evreiesc, care avea sinagoga cocoțată tocmai sus, pe deal, unde era și cimitirul cu acele pietre mari, inscripționate cu litere ebraice. Pe la ora zece, mama ne striga și ne dădea câte o felie groasă de pâine neagră unsă din gros cu untură de porc, pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, îmbrăcate în carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore în șir. Așa ne-am împrietenit. La Litere nu era cine știe ce în seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
asemena cataclism,la unison vor rosti un Înfricoșetor comentariu: “Tare proști trebue să fi fost acești pământeni, motiv să comită o asemenea sinucidere la nivel planetar...!” Finalul povestirii corespunde Întru totul adevărului, mai puțin cuțitul, care totuși putea fi...! Agresorul cocoțat precum o fantomă În spatele meu, mi-a Împresurat cu o mână gătul Încercând să mă ștranguleze și apăsând În forță asupra arterei ce aprovizionează creerul cu sânge proaspăt. Căteva fracțiuni de secunde am Încetat să mai exist și Întradevăr mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cobor să văd ce se mai Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
românești la același nivel. Ce frumos și cât patriotism!? Dar la toate celelalte dări nu mai avem cum să ne mai permitem și niște medicamente strict necesare. Și ce dacă? Asta este problema noastră, a "simplilor cetățeni", nu a celor cocoțați cât mai sus. Până acolo nu mai ajunge boala, spuneți voi. Dar roata de asta e făcută, ca să se Învârtă, așa că fiți atenți să n-ajungeți, și Încă foarte repede, sub roată. Casa de asigurări, una dintre gogorițele aducătoare de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Exley construia Dream-a-Dreamland. Exley, guvernatorul. Exley, șeful detectivilor. Ed se gîndi la Lynn. Încă Îi mai simțea gustul. Se cutremură. Un salt rapid spre Inez - Încă o linie de utilizat. Porni cu mașina spre Laguna Beach. *** Puhoi de presă: reporteri cocoțați pe mașinile lor sau jucînd cărți pe pajiștea lui Ray Dieterling. Ed parcă pe strada alăturată, ieși din mașină și o luă la goană. Îl văzură. Îl urmăriră. El ajunse la ușă și ciocăni disperat cu inelul de metal. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nimic aici din ce nu i-am spune și ei, În față, zice ea cu toată sinceritatea, după care izbucnim amîndouă În rîs. — De ce rîdeți voi acolo? Lisa se apleacă spre noi de pe celălalt rînd de scaune, unde Amy stă cocoțată delicat În poala ei. — Tocmai ziceam că ne-am dori să știm tot atîtea despre haine ca și tine, Îi răspund, gîndindu-mă că formularea asta e cea mai potrivită și mai aproape de adevăr. De Îndată ce pășim din avion, ne lovește căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dea jos de pe el, să lase aburii să se împrăștie, măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pășteau acolo capre. Desigur, alte capre și altă iarbă... Bucuria acestei vizite mi-a fost împlinită și de descoperirea florilor mele preferate, pe care le adunam din fâneța din fața satului Dancu, pe vremea copilăriei: sânzienele. Spre mirarea mea, le văd cocoțate chiar și pe zidurile fortăreței. Sânziene galben-aurii și sân- ziene albe. AVENTURĂ PE MASIVUL CENTRAL Mai am un obicei: atunci când mă aflu într-o colectivitate cu mai mulți oameni necunoscuți, pun ochii pe câte unul, care îmi stâr- nește interesul
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
fără să călcăm de două ori în același loc, pentru a vedea cum au curs veacurile peste cele șapte coline... --Sper să nu mă las furat... --De cine, dacă nu-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cît să mă poată cutreiera, de la Începu turile vîntului În pînze, toate corăbiile Mediteranei. Lăsasem apartamentul din București În grija mamei care, profitînd de absența mea, s-a apucat de zugrăvit. La Întoarcere, am găsit alături de ea o domnișoară. Stătea cocoțată deasupra, pe bibliotecă, rîcÎia peretele cu nu știu ce fel de sculă și-mi vorbea de acolo cu „dumneavoastră“. Voce de copil mare, sprințară și pusă pe șotii, fără umbră de accent regional, ceea ce la nordiștii noștri transilvani ține aproape de convertirea la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
jumătate albe, fetițele Își prinseseră părul cu panglici colorate În roșu și-n alb, ca și acadelele pe care le sugeau, tineri legați la cap cu eșarfe roșii cu alb care fluturau În vânt și le dădea o Înfățișare marțială, cocoțați câte trei pe câte-o motocicletă, se strecurau printre mașini roșii și albe pe străzi roșii și albe. La fiecare pas, orașul roșu și alb era contemplat cu mândrie de chipul veșnic tânăr al președintelui, admirabil conservat În momentul Independenței
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-o ia de la cap cu ștersul conștient al fiecărei imagini, una câte una, de Îndată ce ieșeau iar la suprafață, ca niște figuri din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-a mai avut nici o Îndoială că avea să se Întoarcă să-l vadă. Renunțase la orice prudență, voia doar să știe ce desena. În fine, peste umărul lui, a văzut hașura unei coame joase de dealuri și o casă cocoțată primejdios pe culmea unui povârniș. S a apropiat și mai tare. În desen era doar schița unui personaj, cineva tânăr, Însă nu și-a dat bine seama dacă era băiat sau fată. Trăsăturile chipului erau exagerate, dar occidentale, fără nici o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo, în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea. Totuși, fiecare mai stătu într-o liniște perfectă la locul său mai bine de-o jumătate de oră, pînă simțiră cu toții că nu mai pot sta cinchiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l făcea să semene cu Salvador Dali. Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi în coastă pe puiul de linx vânăt care, cocoțat stângaci în arbore, îl fixa cu ochi tăioși. Nevârstnica și încă nătăfleața jivină scuipă șuierător, după tradiția felinelor, și, cu o mânioasă cange de spini în devenire, lovi convingător în spațiu. Ludic și stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că înseamnă că toți avem ceva de dăruit, zise ea. Iar girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
existențial; dar ce mai Însemna o existență, a mea, de pildă, sînt producătorul propriului meu film, nu, am doar rolul principal, scenaristul e mort, regizorii, mai mulți, vor să mă ducă pe scaunul electric, iar publicul vrea să mă vadă cocoțat acolo, de parcă hidra asta cu miliarde de capete ar fi imaculată, ce mi se Întîmplă, Doamne? Nu i se mai Întîmpla nimic, totul se petrecuse. În Danemarca, la ora aceea era dis-de-dimineață, Ingrid avea probabil un vis erotic matinal, bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la profesorul Egherte la două săptămâni și ce-i face, cum îl tratează, că zece zile, da zece zile numărate, e pe bune. Apoi în a unșpicea, iar îl apucă. Are o chestie, așa, că vrea să stea numa’ sus, cocoțat, la înălțime, ca să fiu mai explicit. Pe șifonier, pe dulapul din bucătărie, unde-i vine. Șo pă balcon, că au un dulap și acolo. Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște pufnituri sau mârâituri, iar uneori ca niște mieunături. Aveau corpurile la nivel jos. Spinările lor abia se vedeau peste pelin. Îi încercuiseră crenguța pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau din ce în ce mai mult. Erau șase animale, în total. Gerard își înfoie penele, parțial într-o încercare de a-și încălzi corpul. Animalele aveau boturi lungi. Ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]