263 matches
-
domnu’ David ? Ovreiul păstră câtva timp tăcere rămânând pe gânduri apoi, întrebător, rosti încet : - Patru sute cincizeci de lei ? Și oftă : dac-o dau cu patru sute, eu nu câșlig nimic. Și clienta și negustorul trecură mai departe. După o cercetare generală, cocoana se întoarse la oglinda de cristal și, brusc, oferi două sute. Zâmbind trist în colțul subțire al buzelor, domnu’ Lupu scoase un hm ! jignit și surprins. Lui ginere-său îi plesneau ochii în cap. Conveniră totuși, în cele din urmă, la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu, îngăimă. - Andromanda... Madam’ Brandaburlea, ce... De ce nu ești, cocoană, în pat?! Femeia aceea de abur, lipită de ușă, îi făcu doar semn să se apropie. Burtăncureanu împietrise în tocul ușii dintre cele două camere. - Vreau să plec, șopti năzărenia aceea de minune. Acuși vine ceasul. Cheia este la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scutura un fulg de pe haină. - Atuncea faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. Osă aibă Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? Pascalopol își mușcă puțin buza de sus, cam schimbat la față, dar, lovind zarurile, răspunse conciliant: - Așa ești dumneata, cocoană Aglae, malițioasă. Otilia sărise acum de pe scaunul lui moș Costache pe acela al lui Pascalopol, pendulîndu-și și aici piciorul. Această prezență avu efecte tonice asupra jucătorului, fiindcă începu să manevreze cu mai multă vigoare. După câteva mutări repezi își retrase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de antrenament. Trecuseră peste două ore de încordare monotonă de când Felix fusese uitat acolo și nimeni nu se mișca de la masă. Într-un târziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv în semn de încheiere și se lăsă, respirând tare, pe speteaza scaunului. - Cocoană Aglae, eu zic să trecem la cărți! Aglae luă un pachet de cărți, în vreme ce Costache se ridicase și cu grijă minuțioasă strânsese jocul de table și-l pusese deoparte, le mestecă și le depuse în mijloc, în scopul de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câțiva franci, să nu mai mă duc până acasă? Costache se arătă înspăimîntat și se apără bolborosind: - N-n-n-n-am! Pascalopol puse în evidență un gros portmoneu de marochin roșu, din care luă patru piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu învinsă. - Bine, ne socotim noi la sfârșit. În vreme ce Aglae împărțea cărțile celor patru jucători (ea, Aurica, Costache și Pascalopol), Pascalopol scosese o țigare și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă enervează! (Mai încet, către G. Călinescu ceilalți:) Ori știi să cânți, ori nu. Pianul cere talent... Didina cânta bine! Judecata era de o nedreptate scandaloasă și se vedea că nu vine decât din răutate. Pascalopol încercă să îmblîn-zească situația. - Cocoană Aglae, azi ești rău dispusă. Domnișoara Otilia cântă minunat, e o artistă. Aurica lăsă capul în jos, strîngîndu-și buzele între dinți. - Așa ești dumneata, galant, mai aruncă Aglae o înțepătură.Mai bine mi-ai spune ce să fac cu Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în așteptarea Otiliei și îi aducea din când în când cărți. - Pascalopol, de ce nu te-nsori? zise într-o ședință de tabinet Aglae. Aș fi curioasă să văd ce harababură de holtei este la dumneata acasă! - Te poftesc să vezi, cocoană Aglae, dar te asigur că e mai multă disciplină ca la atâtea femei. Aurica deschise ochii mari, ca și când invitația o cuprindea și pe ea; Aglae, care urmărise altceva, bătu în retragere: - La vârsta mea, nu mă mai privește cum trăiești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, după ce a scos-o pe Olimpia din casă, nu vrea în ruptul capului să se cunune. Aș dori s-o vezi pe Olimpia... sunt amândoi o pereche senzațională. - Vor să vină aici mai pe seară, așa mi-a spus cocoana Aglae, dădu Marina un supliment de informații, când o veni și domnul Pascalopol. Zice că așa poate se rușinează bătrânul de el. Acum stau ascunși în odaie la domnișoara Aurica. - Ce rost are, își dădu Felix cu părerea, să fie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câte o prună. - Domnișoară Otilia, o mustră Pascalopol, iar nu eșticuminte. Ai să te-mbolnăvești! Otilia făcu semn că nu, cu gura plină, și, întorcîndu-se, se așeză călare pe bancă, cu fața spre Pascalopol. - Ce păcat că nu e aici cocoana Aglae, să te vadă,zise acesta. - Cocoana Aglae, pe cât am văzut, observă Felix, maimult râzând, nu are ochi prea buni pentru Otilia, și mi se pare că nici pentru mine. - Nu, confirmă Pascalopol, foarte serios. Intr-adevăr, cocoana Aglae nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol, iar nu eșticuminte. Ai să te-mbolnăvești! Otilia făcu semn că nu, cu gura plină, și, întorcîndu-se, se așeză călare pe bancă, cu fața spre Pascalopol. - Ce păcat că nu e aici cocoana Aglae, să te vadă,zise acesta. - Cocoana Aglae, pe cât am văzut, observă Felix, maimult râzând, nu are ochi prea buni pentru Otilia, și mi se pare că nici pentru mine. - Nu, confirmă Pascalopol, foarte serios. Intr-adevăr, cocoana Aglae nu cultivă prea mult virtuțile creștine. Însă dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e aici cocoana Aglae, să te vadă,zise acesta. - Cocoana Aglae, pe cât am văzut, observă Felix, maimult râzând, nu are ochi prea buni pentru Otilia, și mi se pare că nici pentru mine. - Nu, confirmă Pascalopol, foarte serios. Intr-adevăr, cocoana Aglae nu cultivă prea mult virtuțile creștine. Însă dumneata, domnule Felix, ești un om cu desăvârșire independent, și nu vad ce conflicte ai putea avea cu ea. Cu domnișoara Otilia (Pascalopol se întoarse ocrotitor către fată și părea a vorbi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin chestiunea. E ceva mai delicat. Dar vom lua măsuri, trebuie să luăm măsuri. Am și vorbit cu Costache. El e un om cam slab, cu ciudățeniile lui, dar bine intenționat, te asigur că e bine intenționat. Nu-l slăbește cocoana Aglae. În sfârșit, vom vedea, îți voi spune eu mai pe larg unele lucruri. Și când te gândești (făcu Pascalopol un gest de reproș amical) că toate astea ar putea sa nu te mai intereseze, că eu... Oricât s-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mă tem de el. Papa e slab, cum îl știi, n-ar trebui să-l primească în casă prea des. - Împărtășesc în totul impresia dumitale, domnișoarăOtilia, și am făcut ce am putut să deschid puțin ochii lui moș Costache. Cocoana Aglae și Stănică, iată o tovărășie primejdioasă. Așa vorbi Pascalopol, trăgând rar câte un fum de țigare. Felix nu-și putu da seama cam ce pericol putea reprezenta, G. Călinescu pentru Otilia, Stănică. Întâmplările ce urmară îl întăriră însă asupra
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
veni cu informația că Stănică și doctorul trecuse, prin stradă, în curtea Aglaei. - Ceea ce face Stănică mi se pare foarte suspect, spusePascalopol către Felix și Otilia. Să fiți cu ochii în patru. Cu siguranță că doctorul a fost trimis de cocoana Aglae. Am impresia că am auzit de el, e unul dintre acei ratați ai meseriei, cu care se aranjează decesele cu moșteniri importante, gata să dea orice mărturie. - Dar ce rost are să vină aici, nu înțeleg, spuse Felix. - Zici că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al moșierului. - Așa ceva n-are să se-ntîmple, nu-ți fie teamă, o mîngîiePascalopol, Costache e sănătos, trăiește mai mult decât noi toți; dar trebuie să fii prudentă. Spionajul e cam rușinos, dar uneori e sănătos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei Aglae, n-ar strica să tragă cu urechea. Trebuie să țină și el la dumneata (am văzut eu că ține, nuanță Pascalopol cu o ironie bonomă), cum țiu și eu, și moș Costache... ca la o ființă gingașă, care merită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce se face fata asta dacă ar rămânea singură. Eu, se-nțelege, sunt la dispoziția ei oricând, dar o fată e mândră, nu va apela la un bărbat pe care nu-l voiește. Și apoi aud mereu cum o bârfește cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine băutura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zici, Costache? îl stimulă Pascalopol. Moș Costache privi prudent în dreapta și-n stânga și apoi, ridicîndu-se puțin ca să vorbească mai aproape de urechea moșierului, șopti: - Și Aglae ce-o să zică? - Doamne, cum ești! se scandaliză blând Pascalopol. Ce-țipasă ce-are să spună cocoana Aglae?! Ea n-are nici un drept să se amestece în afacerea asta, care n-o privește. Otilia este, sau nu fata nevestei tale? E adevărat, sau nu că i-ai folosit banii, fără nici o dovadă scrisă? Atunci trebuie să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
creion numărul 1. Vasiliad: Am clienți care mă scoală noaptea din somn degeaba, ca să mă duc să constat decesul. "Nu puteai să aștepți până dimineața?" zic eu. "Faceți-i o injecție, domnule doctor, poate se deșteaptă din leșin!", " E mort, cocoană, n-auzi?" Uite așa pățesc. Olimpia: Bărbații nu pot să stea două zile fără femei și fără băutură. Sunt blânzi numai o lună înainte și o lună după nuntă, și pe urmă cad iar în patimile lor. Și dacă ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
azi îmi spuse mie că are să vie. Nici nuștie că moș Costache e bolnav. Pascalopol, care lăsase în trăsură, intenționat, pe doctorul Stratulat, se arătă în chenarul ușii, de unde, văzând pe Aglae și lume, zise înclinîndu-se: - Bună seara, sărut mâinile, cocoană Aglae. Costache eaici? Era vorba să meargă cu mine în oraș. Aglae deschise gura să vorbească, când, deodată, bătrânul strigă plîngăreț: "Aaaici!" și făcu gestul de a se da jos din pat. Când însă puse piciorul pe dușumea, simți greutate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ispravă, cum m-așteptam, și a făgăduit să-ți pună la o bancă, prin intermediul meu, o sumă de bani mai mult decât bunicică. De case n-ai nevoie, de surpături de celea. În chipul acesta nu te cerți cu cocoana Aglae și nimeni nu face nici o opoziție, neștiind de existența banilor. Mi-a făgăduit, îți zic, dar știi cât e de greoi Costache, deși are inimă bună. Totuși am smuls un acont bun, încă o dată te rog să nu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e așa, cocoană Aglae? - Vorbește și Aurica din capul ei, observă Aglae. - Ei, mamă, vorbesc și eu ce văd, spuse Aurica, plină deparapon, dar simulând gingășia. Pe mine nu m-ai luat nici la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
m-asculți pe mine! Nu înțelegi unde bat eu... Nu vrei ca lumea să-și scoată pălăria la tine. Uite împrejur, la amanții ăștia, și spune dacă voiești să ajungem ca ei... Ori nu ți-o place să te fac cocoană?! Vorbele bărbatului o atingeau drept la inimă, acolo unde-i mai slab omul. 101 Cum adică, sji nu vrea să fie cocoană? Care femeie nu vrea? Numai că i-ar fi plăcut să mai scape câte o duminică la plimbare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amanții ăștia, și spune dacă voiești să ajungem ca ei... Ori nu ți-o place să te fac cocoană?! Vorbele bărbatului o atingeau drept la inimă, acolo unde-i mai slab omul. 101 Cum adică, sji nu vrea să fie cocoană? Care femeie nu vrea? Numai că i-ar fi plăcut să mai scape câte o duminică la plimbare, să mai petreacă și ei, că erau tineri și viața trecea, și nu înțelegeau nimica. Dar când îl vedea pe Chirică cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capetele amândouă și își aduse aminte: - Tu nu tragi un fum? - Ba da. Luă lacom țigara și o aprinse. - Așa, oftă ușurat. Uitasem. Luna se ridică deasupra și le lumină fețele tăiate. Gheorghe o privi și înjură: - Te uiți-ncoa, cocoană, mila mă-ti de mireasă! Nu era în apele lui. Iar îl scormonea urâtul. Îl iscodi pe ucenic, ca să-i mai treacă: - Și zici că te-a născut mă-ta de fată mare, ai? - Da. A avut pe unu de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se îmbătase și adormise pe drum. Se trezise tocmai a doua zi, fără un ban, țeapăn, într-un șanț. Gagica dusă a fost, n-a mai văzut-o decât peste vreo lună, să n-o mai cunoască, îmbrăcată ca o cocoană, la brațul unui negustor, nevastă de-acum. Era tot cu Gheorghe. Ăl bătrân, cum a zărit-o, i-a dat un ghiont: - Nicule, aia nu-i Sinefta, de-o iubeai tu? S-a uitat pungașul. Ea era. - Da. Ia privește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]