661 matches
-
aceste rânduri nesimțind insuficienta abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniți în alt sistem planetar. Asemenea unei ființe, Poezia prinde contur și adună în jurul ei puteri magice, evocatoare, crescându-i valoarea întocmai. Ca într-un cocon auriu Strălucitor Mă înfășor în cuvintele tale Poezie. Alegând cuvântul Rodica Soreanu, unifică ecourile orizontului căci spune ea: Nu e de ajuns Să te ivești din aștri Precum secunda luminii stelare. Și tot cuvântul e scânteia divină despre care scrie
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
expansiune infinită. Partea tristă este faptul că România a devenit în ultimii zece ani un stat asistențial, asistat și guvernat de o specie de politicieni hibrizi și corupți, conduși din umbră de niște demoni sublunari, de o formă bizară de coconi tehnologici și tehnocrați, intrați într-o formă tehnică de comă, blocați politic, la nivel social-planetar. Din nefericire, trăim într-un stat care, de fapt, nici măcar nu mai e stat de drept, ci doar o populație de ronțăitori, scuzați-mi expresia
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
focul stelar”. Acum suntem toți în punctul terminus de cunoaștere, la momentul Adevărului ultim al Creației, alternativă la toate ideile și credințele religioase. Nimic nu se mai poate ascunde acum, de exemplu, că există o specie de oameni hibrizi, de coconi tehnologici și tehnocrați, intrați în comă tehnică, și în comă politică, de democrație, care vor să elimine miliarde de oameni prin folosirea virusului precum SIDA, construit în laboratoare hibride de NOW și ET-X-Y-Z, mulțumită lui Ronald Reagan, care în urmă
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
UE, pe axa Berlin-Moscova, apoi iarăși vânduți și cumpărați la Târgul Oalelor Sparte în mijlocul Pieței Universităților Lumii, pe axa Londra-Washington, și în final conduși din umbră de mereu aceeași specie de politicieni hibrizi și curopți, de o formă bizară de coconi tehnologici și tehnocrați, intrați într-o formă tehnică de comă politică, la nivel mondial. Mergeți la vot, dacă veți accepta să mai fiți conduși încă patru ani de această specie bizară de coconi politici, hibridizați tehnologic în “lampa lui Lenin
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
și curopți, de o formă bizară de coconi tehnologici și tehnocrați, intrați într-o formă tehnică de comă politică, la nivel mondial. Mergeți la vot, dacă veți accepta să mai fiți conduși încă patru ani de această specie bizară de coconi politici, hibridizați tehnologic în “lampa lui Lenin”și intrați într-o formă tehnică de comă politică, în așa zisa “Republică Universală”. Cu oricine veți vota, veți fi conduși acum exact ca o turmă mare de oi balcanice condusă de un
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
pământul și acum fără tine. Ce cauți, mărite, în grădina mea?” Regenerarea spirituală se produce ori de câte ori se reîntoarce (fie și numai cu gândul) la pământul natal : „Pământ al meu, uitarea mă cunună, eu nu-ți mai sunt nici mire, nici cocon, mirodenii sădesc în brazdă plugarii, dansează Tăcerea pe un vechi gramofon!” ; „Tăcerea! Tăcerea vizibilă o vreau! Când sunt cu mine îmi mai rămân de-ndeplinit doar poruncile tinereții. Mai am de trăit copilăria, toată adolescența petuniilor, viețile cailor din Pădurea Nebună
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
aceste rânduri nesimțind insuficienta abstractului pe care-l preferă. Nu-mi amintesc De ce Am fost surghiuniți în alt sistem planetar. Asemenea unei ființe, Poezia prinde contur și adună în jurul ei puteri magice, evocatoare, crescându-i valoarea întocmai. Ca într-un cocon auriu Strălucitor Mă înfășor în cuvintele tale Poezie. Alegând cuvântul Rodica Soreanu, unifică ecourile orizontului căci spune ea: Nu e de ajuns Să te ivești din aștri Precum secunda luminii stelare. Și tot cuvântul e scânteia divină despre care scrie
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
război civil”, despre contramanifestații, despre „dacă scoatem și noi pe ai noștri să vedeți ce iese”. Aceste mesaje, această cultivare a unor false conflicte în societate, au venit de la personaje precum Călin Popescu Tăriceanu, Codrin Ștefănescu, Șerban Nicolae și alți coconi ai stângii, despre ale căror bune intenții față de clasa amărâtă, am toate motivele să mă îndoiesc.
așa arată Piața Victoriei după protestul a 150.000 de oameni. Și de ce ideea a două Românii este falsă () [Corola-blog/BlogPost/338221_a_339550]
-
pălită, răsfirată de orătănii. Buzele lui pufoase apucau cu poftă bâlia cocoțată pe polobocul abandonat sub streașina grajdului, sfărmând-o zgomotos între dinții tociți. Bătuse de ceva vreme deceniul, iar gingiile îl supărau acoperindu-i parțial dinții. Ici și colo coconi de iarba mototolită, goliți de seva, cădeau împrejuru-l butoiului destrămat de ploaie și vânt. Privirea îngăduitoare a stăpânului îl urmări printre genele mari, clipe-ndelungate. - Dacă nu-ți umpli stomacul o să te care Stela la râpă! Molfăi, și zi - și
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Vrea să afle răspunsul la întrebarea „Ce este Matricea?”. El este contactat de un personaj misterios, Morpheus, care se oferă să îi dezvăluie adevărul despre Matrice. Neo accepta și înghite o pilulă roșie, după care se trezește brusc într-un cocon artificial, plin cu lichid, atașat pe un turn gigant. El observă că are cabluri conectate la aparate pe aproape toată suprafața corpului. O mulțime de alți oameni, aflați în stare inertă de hibernare, stau lângă el în containere asemănătoare, atașate
Cronică de film: Matrix – între lumea reală şi lumea virtuală, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339541_a_340870]
-
sistemul românesc pentru a-și rezolva micile-i găinării, când e confruntat cu magnitudinea mârlăniilor la care se dedau alții, deplânge deficiențele acestuia, socotindu-l corupt și putred până-n măduva oaselor. În mare, argumentația lui nu transcende gama emoțiilor, iar coconul de autosuficiență care-i învelește carcasa gândurilor îl face imbatabil. Ca să fim corecți, o asemenea filozofie rudimentară impune un anumit respect pervers față de prost. La fel, atitudinea de grosolană încredere în sine. N-are cum să nu te impresioneze. Capitolul
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață () [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
sare coarda, Îl ofusc șfichindu-i viciul. N-am a mă înmărmuri că Tâmpul ce nu-i tâmp destul Pe isteț vatămă, strică Făloșindu-se fudul. Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să fie crisalidă, Ci rămân ce sunt: o poarcă, Între fluturi o omidă...! Ci cu strunele și felul Hărăzit a unge inimi, Voi rămâne Menestrelul... Și cruța-voi asasinii-mi. Referință
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
tangibile a valorilor noastre profane și sacre. O recunoaștere a vieților noastre cotidiene revelate. Imensitatea minusculă a prezentei noastre în Univers. Un act în 7 părți metaforice: casă, de la subsol până la mansarda; sertare, cufere, dulapuri ce ascund secrete; cuiburi și coconi; unghere de liniște și vise; de la minuscul, la universal; imensitatea intimă; cercul etern, înăuntru și în afară. Fiecare dintre cele 7 părți va fi traversata de un poem ales din Miłosz, Rilke, Baudelaire... Uragane, furtuni și averse bântuie „poetica spațiului
Carolyn Carlson – „pioniera scenei coregrafice contemporane” – pentru prima oară la Bucureşti, invitată în FNT 2016 [Corola-blog/BlogPost/100242_a_101534]
-
te "protejezi"! îmi spune iar " vecinul" așteptandu'și plictisit " toate sfârșiturile", în cușca lui poleită de cețurile dense ale ignoranței... și își dezbracă un prezervativ oferindu'mi'l... Doamne... ce nebunie! Oripilată; mă desprind cu greu de grămada aceea de coconi, convinsă că acolo nu se vor naște nicicând fluturi! Din întunecarea cerului decupez un nor, în speranta că mă va odihni în "griul "lui, până ce'mi voi redobândi puterile! Închid ploapele îngreunate de lacrimile neputinței și aștept o rază de
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
cumva! - Ce noapte!? În jurul tău văd lumină! Ești însă captivă'ntr'o beznă din a minții tale făr' de milă vină! - Zici...lumină!? Încet; îmi dezlipesc pleoapele; ca și cum aș învața din nou alfabetul. Prin gene nezvânte de plâns; zăresc albi coconi ai luminii. - Să fie miraj! Să fie părere! Să fie a sufletului meu tainică vrere!? Aud susurând un izvor ce'n curgerea'i lină'mi adapă'ntristarea și simt miros reavăn din verdele fraged... al ierbii covor! - Cum am putut
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
mult, dar nici mai puțin decât atât, ca să reiau o vorbă a lui E.Lovinescu, pe care am pus-o ca moto la prima mea carte. Remarc uneori la cronicarii tineri ispite chirurgicale și un stil care învelește în subtilități coconul operei, întocmai ca acela din care ies viermii de mătase. Le recomand stilul tranșant și direct. Al doilea dăunător este excesul. În laudă sau în contestare. Cronica e datoare să vădească un simț al măsurii mai mult decât oricare specie
DEMN DE CONSEMNAT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343588_a_344917]
-
și frig,Simt că-i aproape sfântă venirea Ta!Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamăCă soarele-i răpit și-ncet ne ofilim? Trăiesc cu întrebări și mintea în dilemă,Ajută-ne, Părinte, din nou să-nmugurim!... IV. LUMEA DIN COCON, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. Pe boltă se arată noi stoluri de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la margine de dor Să-nmugurim în doi după o iarnă lungă, Visez încă-n cocon că-s fluture în zbor Și în tăcere ascult ca visul să nu plângă. Caut doar verde crud până se face seară Urmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoară Și clipa-temnicer mă sparge
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
l-am uitatPoartă pe-a aripa udă extazul nenăscut,Își slobozește vrerea și-un reținut oftatChemând o primăvară cu pasul de-nceput.Te chem fără cuvinte la margine de dorSă-nmugurim în doi după o iarnă lungă,Visez încă-n cocon că-s fluture în zborși în tăcere ascult ca visul să nu plângă.Caut doar verde crud până se face searăUrmând lumina nouă ce vine de la muguri, Dar umbra fără nume, suflare-mi înconjoarăși clipa-temnicer mă sparge-n triste cioburi
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată/ Asupră-ne coboară,/ O, Maică prea curată/ Și pururea Fecioară, Marie! (Irina Nicolaescu/ Sergiu I. Nicolaescu, Rugăciunile poeților.Paralela 45) ,, În noaptea rece-a peșterii boltite,/coconul mic e Răsărit de Soare.,,/ Sub văl de raze tainic împletite/ Își mișcă-ncet mânuțele de floare.//,,( Monahia Teodosia Lațcu - Ție, Doamne, îți voi cânta.- Ed. Doxologia, Iași, 2013) Una dintre puținele compoziții imnografice anonime din slujba de la Nașterea Domnului
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
cunoașterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant și gândurile mele sunt în siguranță Numai dorul tău roade și roade ca un vierme în sufletul meu închis în el ca într-un cocon... Și pietrele Cetății tac și tace și vântul ce-ți purta vorbele numai Dunărea își leagănă ofurile în doinirea valurilor Și zilele trec sau poate eu trec prin ele sau poate doar aștept să-mi vină rândul să-mi crească
NOSTALGIILE CUVINTELOR I de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379593_a_380922]
-
adunat în albia marilor fluvii ca dăinuire sacră, milenară; s-au primenit în susurul râurilor repezi și cristaline, ca cereștile imne liturgice; s-au adâncit în iureșul afluenților, ca mistice Colinde ale dorului de izbăvire: „Icoana mea, așa se tâlcuiește:/ Cocon scăldat în ape de lumină,/ Culcat în ieslea boilor zâmbește/ Și Maica lui cu lacrimi I se-nchină.// În noaptea rece-a peșterii boltite,/ Coconul mic e <>./ Sub văl de raze tainic împletite/ Își mișcă-ncet mânuțele de floare.” (Monahia
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
în iureșul afluenților, ca mistice Colinde ale dorului de izbăvire: „Icoana mea, așa se tâlcuiește:/ Cocon scăldat în ape de lumină,/ Culcat în ieslea boilor zâmbește/ Și Maica lui cu lacrimi I se-nchină.// În noaptea rece-a peșterii boltite,/ Coconul mic e <>./ Sub văl de raze tainic împletite/ Își mișcă-ncet mânuțele de floare.” (Monahia Teodosia (Zorica) Lațcu, Coconul-Ție, Doamne, îți voi cânta. Doxologia, Iași, 2013) Toate Lacrimile au țesut Giulgiul răstignirilor de veacuri, dar tot ele au înflorit și
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap. A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat. Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-un cor de alte păsări În huceagul din vâlcele. De Florii, pe măgăruș, Iisus intra-n Templul Sfânt Și
HRISTOS A ÎNVIAT ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380862_a_382191]
-
morții. Mântuitorul în mormânt nu este reprezentat ca un cadavru, ci Trupul Domnului este într-un "somn învietor", plin de viață și de putere dumnezeiască. Icoana cu Mântuitorul așezat în mormânt, înfășurat în giulgiuri, ca un nou-născut, ca într-un cocon, din care va ieși Înviat, este fidelă perspectivei ortodoxe asupra Patimilor și Învierii Domnului. Sfântul Epitaf bunăoară, este o bucată de pânză pe care este pictat sau brodat Trupul Domnului Iisus Hristos, iar pe margine este scris troparul: "Iosif cel
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]