301 matches
-
metamorfozăm Într-un cocostârc și-l ajutăm să se Împerecheze... Și asta, cum să-ți spun, Într-o fracțiune de secundă. Cât ai clipi din ochi sau ai bate din... aripi. - Ptfu, pufni Mașa. Deci cu asta vă ocupați, ajutați cocostârcii să se Împerecheze!? Credeam că faceți lucruri mult mai... - Și aceste lucruri trebuiesc făcute de cineva, replică oaspetele. Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nou bunul Dumnezeu credința la Încercare!? Străinul venit din nu știu ce Îndepărtată galaxie Îi Îndrugase Mașei verzi și uscate despre trup și suflet și despre tot felul de metamorfoze, spunând că a venit, printre altele, să studieze modul de reproducere al cocostârcilor. Mai bine s-ar fi apucat de treburi ceva mai serioase. Cocostârcii se Înmulțesc și fără ajutorul extratereștrilor sosiți din alte galaxii, ce s-a Întâmplă Însă cu oamenii!? Oamenii Îmbătrânesc și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi Îndrugase Mașei verzi și uscate despre trup și suflet și despre tot felul de metamorfoze, spunând că a venit, printre altele, să studieze modul de reproducere al cocostârcilor. Mai bine s-ar fi apucat de treburi ceva mai serioase. Cocostârcii se Înmulțesc și fără ajutorul extratereștrilor sosiți din alte galaxii, ce s-a Întâmplă Însă cu oamenii!? Oamenii Îmbătrânesc și mor, iar alții nu se mai nasc. Sau dacă se nasc, se nasc În altă parte, nu la Brodina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deodată Însă Mașa se trezi din beție auzind glasul vizitatorului ce-și ridicase capul căzut pe masă și o măsura acum cu niște ochi tulburi, plini de dorință. „Acum am Înțeles de ce, Își spuse ea, satul s-a umplut de cocostârci și de ce nu se mai nasc copii. Aceste entități au tot interesul să murim cu toții, pentru ca În locul nostru să aducă propriile lor progenituri...“ - Nu, spuse Extraterestrul. Ai pornit, dragă Mașa, pe un drum greșit. N-avem noi nevoie de progenituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le scoteau pistoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca o aură. - De mult, făcu el absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nimeni din cei ai casei, însă, nu gândea asta, nici măcar Ana, credeam atunci, căci niciodată nu-i adresasem vreun cuvânt de apropiere. Reconstituiam toate acestea acum la plecare, în mersul egal al șaretei, dar atenția îmi fu oprită de un cocostârc ce tocmai cobora din zbor și se așeză lângă o tufă, nu departe de drum, părând un paznic al locului. Mă gândeam că armatele lui Darius au intrat cândva aici, în marile grânare, și au rămas, de două milenii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ziua, vedea lămurit cum scade unda și muierea iese de ceea parte, pe prund, între sfori scânteietoare de apă. Trase; și când se risipi fumul, o văzu căzută și zvârcolindu-se; apoi rămase neclintită, întinsă pe țărm, sub sălciile argintii. Cocostârcul albastru, 1921 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... este, de fapt, o narațiune de sine stătătoare din ciclul Cocostârcul albastru, publicat integral prima dată în Viața românească, nr. 4-5 din aprilie-mai 1916, și purtând subtitlul Povestiri de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când se risipi fumul, o văzu căzută și zvârcolindu-se; apoi rămase neclintită, întinsă pe țărm, sub sălciile argintii. Cocostârcul albastru, 1921 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... este, de fapt, o narațiune de sine stătătoare din ciclul Cocostârcul albastru, publicat integral prima dată în Viața românească, nr. 4-5 din aprilie-mai 1916, și purtând subtitlul Povestiri de primăvară. La publicarea în volum, cinci ani mai târziu, scriitorul a sugerat o anume unitate a povestirilor. „În Ochii ei arzători... factura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri, căutând să pătrundă În intimitatea lor. Stând ore În șir Într-un picior, descoperi că adevărul cocostârc și adevărul barză, deși au ciocuri diferite și se hrănesc cu șerpi și broaște și clămpănesc la fel, constituie unul și același adevăr, care poate Îmbrăca, indiferent de anotimp sau oră, două forme: una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piciorul în ograda mea, nu simt că sunt eu... ― Da’ tu crezi că eu nu-s tot așa? Numai că... vezi tu?... Știu eu la ce ți-i gândul, Todiriță băiete. Știu!... Gândește-te, însă, că și acela al lui Cocostârc poate a fost luat în concentrare, ca și tine. Așa căăă... ― Îi reformat, mama lui de netrebnic! Tu știi că seara, când se dădea stingerea și vroiam să mă hodinesc și eu, ca unu’ care a alergat o zi întreagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca în vreo seară când ar fi avut și el poftă - de, ca orice bărbat - ea să-i răspundă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce e? Și el o credea. <Săraca, o muncit toată ziua cât eu am fost plecat la moară. Las-o să doarmă, că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă, de rămânea lată după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul grădinii... <De ce fugea Coco? Că așa îi spuneau ei lui Cocostârc . Da’ când l-ai văzut tu fugind?> <Acum, când am ajuns la poartă>. <Aaa! A trecut pe aici să întrebe dacă mâine ai nevoie să ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul grădinii... <De ce fugea Coco? Că așa îi spuneau ei lui Cocostârc . Da’ când l-ai văzut tu fugind?> <Acum, când am ajuns la poartă>. <Aaa! A trecut pe aici să întrebe dacă mâine ai nevoie să ne ajute la secerat>. <Păi, una-i să întrebe și alta-i s-o ia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deasupra muierii a făcut să țâșnească un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]